ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4788/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.M.V. a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea adresei de răspuns din 9 februarie 2009 emisă de pârâtă; stabilirea datei de la care Biroul Notarului Public A.M.V. urmează să utilizeze certificatul de înregistrare fiscală și constatarea legalității utilizării, în continuare, a codului de înregistrare fiscală. Prin sentința civilă nr. 2539 din 12 iunie 2009 instanța a respins acțiunea reclamantei pentru existența autorității de lucru judecat. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1743 din 29 martie 2010, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării, în sentința din 18 noiembrie 2011, pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, pe considerentul că certificatul de înregistrare fiscală a fost anulat. Prin sentința civilă nr. 6866 din 18 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei A.M.V. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că atâta vreme cât în cauză nu se contestă un act administrativ fiscal emis de pârâtă sau refuzul acestei autorități de a emite un astfel de act excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A.M.V., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - în mod greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu ignorarea faptului că certificatul de înregistrare fiscală (actul administrativ atacat) a fost emis de această autoritate. Instanța de fond a făcut o confuzie între actul menționat și codul de înregistrare fiscală care, într-adevăr, este atribuit de administrația financiară locală; - în mod greșit instanța a calificat cel de-al doilea capăt de acțiune ca fiind accesoriu. Instanța de fond a creat o narațiune care nu corespunde nici realității, nici celor solicitate prin acțiune.

În acest fel, a schimbat petitul acțiunii. Solicitarea de a se stabili data de la care intră în vigoare certificatul de înregistrare fiscală nu numai că nu depinde de soluționarea primului capăt de acțiune, dar nici nu poate fi data presupusă de cele stabilite în soluționarea primului capăt de acțiune, deoarece la data încetării asocierii sale cu doamna notar public K.M., certificatul de înregistrare fiscală era litigios; - hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dreptului său la apărare, deoarece nu i s-a dat posibilitatea să răspundă la excepțiile de procedură invocate de pârâtă. Recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect obiectul acțiunii, respectiv natura actului suspus judecății, în deplină concordanță cu acțiunea reclamantei, în care sunt enumerate următoarele capete de cerere: anularea adresei de răspuns din 9 februarie 2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București; stabilirea datei de la care Biroul Notarului Public A.M.V. urmează a utiliza certificatul de înregistrare fiscală și constatarea legalității utilizării, în continuare, a codului de înregistrare fiscală.

Față de aceste capete de cerere, din care rezultă că reclamanta este nemulțumită de modul de rezolvare a cererii sale (cerere care cuprinde solicitări de clarificare cu privire la certificat de înregistrare fiscală și codul de înregistrare fiscală) de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, instanța de fond a stabilit în mod corect că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă. Prin această cerere nu s-a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București anularea totală sau parțială a certificatului de înregistrare fiscală, astfel că nu se poate stabili calitatea procesuală pasivă în cauză în funcție de emitentul acestui act administrativ (Agenția Națională de Administrare Fiscală).

Referitor la pretinsa nerespectare a dreptului la apărare al reclamantei se constată că pentru termenul din 18 noiembrie 2011, când s-a judecat cauza, reclamanta însăși a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că nu se poate susține că au fost încălcate garanțiile privind dreptul la un proces echitabil. În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M.V. împotriva sentinței civile nr. 6866 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.