ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 166/COM din 17 februarie 2009,

Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamanta SC K. SRL, cu sediul

în Cehu Silvaniei, str. Gheorghe Pop de Băsești, județul Sălaj, în

contradictoriu cu pârâta SC D.C.I. SRL și în consecință:

A

obligat pârâta să predea reclamantei SC K. SRL documentele autoturismului V. cumpărat

de reclamantă de la pârâtă, în vederea înmatriculării acestuia pe numele

reclamantei.

A

admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC D.C.I. SRL, în

contradictoriu cu

reclamanta

SC K. SRL și a obligat-o pe reclamanta SC K. SRL să plătească pârâtei SC D.C.I.

SRL suma de 11.357,50 lei, reprezentând cuantumul taxei speciale de

înmatriculare, a poliței R.C.A. și a polițelor Casco, sume achitate de pârâta

pentru reclamantă.

Totodată, a respins

cererea pârâtei SC D.C.I. SRL privind stabilirea unui drept de retenție asupra

documentelor autoturismului V., a obligat pârâta SC D.C.I. SRL să plătească

reclamantei SC K. SRL suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe reclamanta

SC K. SRL să plătească pârâtei suma de 1769,71 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

A respins cererea formulată de pârâta SC

D.C.I. SRL privind sancționarea reclamantei SC K. SRL la amendă judiciară.

Prin decizia

comercială

nr.

110 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei și a

fost obligată aceasta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Potrivit contractului

de vânzare-cumpărare din 7 mai 2007 pârâta în calitate de dealer al mărcii

Volkswagen a vândut reclamantei autoturismul V. la prețul de 53.700 euro, iar

la art. 2.5 din condițiile generale de vânzare-livrare părțile au convenit că

predarea autovehiculului către cumpărător se va face după achitarea integrală a

prețului, dreptul de proprietate operând la momentul predării.

La data predării

autovehiculului către cumpărătoare, prețul nu era achitat integral.

S-a

reținut că potrivit înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, emanând de la

societatea de asigurare SC G.A. SA, cumpărătoarea - reclamanta din prezenta

cauză - a și profitat deja de cele două asigurări, beneficiind în baza poliței Casco

de reparații în valoare de 7.640 RON, căci în urma unor evenimente rutiere din

data de 11 iunie 2007 și din 03 martie  2008, au fost deschise două dosare de

daună la cererea reprezentantului legal al SC K. SRL - K.D., în baza poliței Casco

și respectiv a poliței RCA - x.

Având

în vedere aceste considerente, în baza clauzelor contractuale și în temeiul

principiului îmbogățirii fără justă cauză, în mod legal și temeinic a fost

soluționată acțiunea reconvențională, prin obligarea pârâtei reconvenționale la

plata taxei de primă înmatriculare, a asigurării R.C.A. și a celei Casco.

Față de culpa procesuală a apelantei,

în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată să plătească

intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând

onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs

criticând-o pentru aprecierea greșită a probelor efectuate în cauză vizând

polițele de asigurare ale autoturismului și taxa de primă înmatriculare în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din litigiu.

Întrucât timbrarea

prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în

pronunțare pe excepția netimbrării.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de

timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din

aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Textul de lege

enunțat cuprinde o normă imperativă care impune o obligație la plata taxei

judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea

acesteia conducând la sancțiunea nulității absolute a cererii și/sau căii de

atac exercitate de parte.

Este elocvent faptul

că această normă are caracter imperativ și absolut de la care nu se poate

deroga prin voința părților, excepțiile operând ope legis sau la cererea părții

interesate,conform O.U.G. nr. 51/2008 de acordare scutiri/eșalonări de la plata

taxei judiciare de timbru.

În cauză, s-a

calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 396,20 lei

și un timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997,

republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a

fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar recurs.

Cum recurenta nu s-a

conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să

aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul

normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta

SC K. SRL Cehu Silvaniei împotriva Deciziei nr.

110 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.