ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 166/COM din 17 februarie 2009, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamanta SC K. SRL, cu sediul în Cehu Silvaniei, str. Gheorghe Pop de Băsești, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC D.C.I. SRL și în consecință: A obligat pârâta să predea reclamantei SC K. SRL documentele autoturismului V. cumpărat de reclamantă de la pârâtă, în vederea înmatriculării acestuia pe numele reclamantei. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC D.C.I. SRL, în contradictoriu cu reclamanta SC K. SRL și a obligat-o pe reclamanta SC K. SRL să plătească pârâtei SC D.C.I.

SRL suma de 11.357,50 lei, reprezentând cuantumul taxei speciale de înmatriculare, a poliței R.C.A. și a polițelor Casco, sume achitate de pârâta pentru reclamantă. Totodată, a respins cererea pârâtei SC D.C.I. SRL privind stabilirea unui drept de retenție asupra documentelor autoturismului V., a obligat pârâta SC D.C.I. SRL să plătească reclamantei SC K. SRL suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe reclamanta SC K. SRL să plătească pârâtei suma de 1769,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A respins cererea formulată de pârâta SC D.C.I. SRL privind sancționarea reclamantei SC K. SRL la amendă judiciară. Prin decizia comercială nr. 110 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei și a fost obligată aceasta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 7 mai 2007 pârâta în calitate de dealer al mărcii Volkswagen a vândut reclamantei autoturismul V. la prețul de 53.700 euro, iar la art. 2.5 din condițiile generale de vânzare-livrare părțile au convenit că predarea autovehiculului către cumpărător se va face după achitarea integrală a prețului, dreptul de proprietate operând la momentul predării. La data predării autovehiculului către cumpărătoare, prețul nu era achitat integral. S-a reținut că potrivit înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, emanând de la societatea de asigurare SC G.A.

SA, cumpărătoarea - reclamanta din prezenta cauză - a și profitat deja de cele două asigurări, beneficiind în baza poliței Casco de reparații în valoare de 7.640 RON, căci în urma unor evenimente rutiere din data de 11 iunie 2007 și din 03 martie 2008, au fost deschise două dosare de daună la cererea reprezentantului legal al SC K. SRL - K.D., în baza poliței Casco și respectiv a poliței RCA - x. Având în vedere aceste considerente, în baza clauzelor contractuale și în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, în mod legal și temeinic a fost soluționată acțiunea reconvențională, prin obligarea pârâtei reconvenționale la plata taxei de primă înmatriculare, a asigurării R.C.A. și a celei Casco.

Față de culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greșită a probelor efectuate în cauză vizând polițele de asigurare ale autoturismului și taxa de primă înmatriculare în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părțile din litigiu. Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Textul de lege enunțat cuprinde o normă imperativă care impune o obligație la plata taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancțiunea nulității absolute a cererii și/sau căii de atac exercitate de parte. Este elocvent faptul că această normă are caracter imperativ și absolut de la care nu se poate deroga prin voința părților, excepțiile operând ope legis sau la cererea părții interesate,conform O.U.G. nr. 51/2008 de acordare scutiri/eșalonări de la plata taxei judiciare de timbru. În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 396,20 lei și un timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar recurs.

Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC K. SRL Cehu Silvaniei împotriva Deciziei nr. 110 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.