ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 196 din 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Brașov,
s-au dispus următoarele:
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a
suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) (teza a ll-a), b) C. pen. pe durata suspendării executării
pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și
art. 1349 C. civ. s-au admis acțiunile civile formulate în cauză și inculpații
au fost obligați, în solidar, la plata către partea civilă CNCF CFR SA -
Regionala CF B. a sumei de 2.502,06 RON și către partea civilă SC T. CFR SA a
sumei de 1.967,94 RON cu titlu de daune materiale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a
confiscat de la inculpatul B.M. un topor cu coadă scurtă, de aproximativ 30-35
cm de lemn cu lama de tăiere 6-7 cm, aflat în posesia organelor de poliție.
În baza art. 357 C. proc. pen. s-a
restituit inculpatului N.C. autoturismul D. cu numărul de înmatriculare BV-xx-xxx
împreună cu bunurile aflate în interiorul acestuia (conform procesului verbal),
după rămânerea definitivă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut următoarele:
Sub aspectul laturii obiective, s-a
reținut că există acțiunea fiecărui inculpat de punere în executare a
rezoluției infracționale de a lua bunuri mobile din detenția altora, fără
consimțământul persoanei care le folosește, prin încercarea de a smulge
cablurile din pământ, după ce acestea au fost secționate, fără însă ca
rezultatul socialmente periculos să se producă urmare a întreruperii acțiunii
prin intervenția unor forțe exterioare voinței inculpatului. Sub aspectul
laturii subiective, fiecare inculpat a acționat cu intenție directă, existând
și scopul însușirii pe nedrept a bunului.
Instanța a avut în vedere că în
încadrarea faptei de furt s-a reținut și aplicabilitatea lit. e), respectiv
săvârșirea faptei într-un loc public. La individualizarea pedepselor aplicate
inculpaților instanța a reținut dispozițiile art. 52 C. pen. referitoare la
scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
dispozițiile părții generale a C. pen., gradul de pericol social al faptei
raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și
urmarea produsă, precum și persoana inculpaților și împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a ține cont de
aplicabilitatea cu privire la cei trei inculpați a dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În ceea ce privește circumstanțele
personale ale inculpaților, instanța a reținut în favoarea acestora, pe lângă faptul
că sunt lipsiți de antecedente penale și au recunoscut săvârșirea infracțiunii
încă din cursul urmăririi penale, prin atitudinea lor contribuind la justa
soluționare a cauzei, și faptul că gradul de pregătirea școlară și profesională
(inexistente) precum și necesitățile de ordin material au influențat
comportamentul acestora, determinându-i să săvârșească infracțiunile deduse
judecății.
Instanța a constatat că, pentru ca o
persoană să răspundă civil, este necesar să existe o faptă ilicită (încălcarea
legii sau a obiceiului locului), prejudiciu, legătura de cauzalitate directă
între acestea precum și vinovăția (chiar și cea mai ușoară culpă). În speță
sunt îndeplinite aceste condiții, în sarcina inculpaților fiind reținută
săvârșirea unei infracțiuni - cea de distrugere care a dus în mod direct la
producerea unui prejudiciu și care a fost comisă cu intenție.
Cu privire la cuantumul prejudiciului,
instanța a constatat că acesta reiese din înscrisurile depuse de părțile civile
la dosarul de urmărire penale, respectiv devizele de calcul, astfel că instanța
va admite acțiunile civile astfel cum au fost formulate și va obliga
inculpații, în solidar, în conformitate cu prevederile art. 1382 C. civ. (cei
care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față
de cel prejudiciat), la piața daunelor materiale invocate de părțile civile.
Prin deciziei penală nr. 668/R din 5
iulie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a
admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva
sentinței penale nr. 196 din 7 februarie 2012 a Judecătoriei Brașov, care a
fost casată în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate
inculpaților G.O.M., N.C. și B.M. și rejudecând a înlăturat aplicarea art. 86
1
,
86
2
și 86
3
C. pen. pentru recurenții-inculpați și a
dispus ca aceștia să execute pedepsele aplicate în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au
fost interzice inculpaților pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. și a înlăturat aplicarea
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării
pedepselor accesorii.
Au fost menținute celelalte dispoziții
ale sentinței atacate și au fost respinse recursurile declarate de inculpații G.O.M.,
N.C. și B.M. împotriva aceleiași sentințe.
Decizia penală susmenționată a fost
atacată cu recurs de către recurenții-inculpați G.O.M., N.C. și B.M.
Examinând hotărârea atacată, Înalta
Curte constată că recursurile declarate de recurenții-inculpați G.O.M., N.C. și
B.M. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în C.
proc. pen., hotărârea judecătorească poate fi supusă căilor de atac ordinare -
apelul și recursul - acestea neputând fi exercitate împotriva unei hotărâri
definitive care, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., devin
executorii.
Potrivit prevederilor art. 385
1
alin (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel,
de curții de apel și Curtea Militară de Apel.
În speță, recurenții-inculpați G.O.M.,
N.C., B.M. au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de
Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în soluționarea
recursurilor declarate de recurenții-inculpați și reprezentantul Ministerului
Public, decizie care este definitivă.
Recursurile declarate de
recurenții-inculpați sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, întrucât
prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, nefiind permisă exercitarea
vreunei căi de atac ordinare de tipul recursului împotriva hotărârii
definitive.
Așa fiind, întrucât nu pot fi atacate
cu recurs hotărârile definitive, recursurile urmează a fi respinse ca atare,
conform prevederilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare
către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile
declarate de inculpații G.O.M., N.C. și B.M. împotriva deciziei penale nr.
668/R din 5 iulie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de câte 100 RON,
reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru fiecare inculpat, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică,
azi 5 decembrie
2012
.