ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4014/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Brașov, s-au dispus următoarele: În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a ll-a), b) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. s-au admis acțiunile civile formulate în cauză și inculpații au fost obligați, în solidar, la plata către partea civilă CNCF CFR SA - Regionala CF B. a sumei de 2.502,06 RON și către partea civilă SC T. CFR SA a sumei de 1.967,94 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul B.M. un topor cu coadă scurtă, de aproximativ 30-35 cm de lemn cu lama de tăiere 6-7 cm, aflat în posesia organelor de poliție. În baza art. 357 C. proc. pen. s-a restituit inculpatului N.C. autoturismul D. cu numărul de înmatriculare BV-xx-xxx împreună cu bunurile aflate în interiorul acestuia (conform procesului verbal), după rămânerea definitivă a prezentei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că există acțiunea fiecărui inculpat de punere în executare a rezoluției infracționale de a lua bunuri mobile din detenția altora, fără consimțământul persoanei care le folosește, prin încercarea de a smulge cablurile din pământ, după ce acestea au fost secționate, fără însă ca rezultatul socialmente periculos să se producă urmare a întreruperii acțiunii prin intervenția unor forțe exterioare voinței inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, fiecare inculpat a acționat cu intenție directă, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunului. Instanța a avut în vedere că în încadrarea faptei de furt s-a reținut și aplicabilitatea lit. e), respectiv săvârșirea faptei într-un loc public. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a reținut dispozițiile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a ține cont de aplicabilitatea cu privire la cei trei inculpați a dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, instanța a reținut în favoarea acestora, pe lângă faptul că sunt lipsiți de antecedente penale și au recunoscut săvârșirea infracțiunii încă din cursul urmăririi penale, prin atitudinea lor contribuind la justa soluționare a cauzei, și faptul că gradul de pregătirea școlară și profesională (inexistente) precum și necesitățile de ordin material au influențat comportamentul acestora, determinându-i să săvârșească infracțiunile deduse judecății. Instanța a constatat că, pentru ca o persoană să răspundă civil, este necesar să existe o faptă ilicită (încălcarea legii sau a obiceiului locului), prejudiciu, legătura de cauzalitate directă între acestea precum și vinovăția (chiar și cea mai ușoară culpă).

În speță sunt îndeplinite aceste condiții, în sarcina inculpaților fiind reținută săvârșirea unei infracțiuni - cea de distrugere care a dus în mod direct la producerea unui prejudiciu și care a fost comisă cu intenție. Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanța a constatat că acesta reiese din înscrisurile depuse de părțile civile la dosarul de urmărire penale, respectiv devizele de calcul, astfel că instanța va admite acțiunile civile astfel cum au fost formulate și va obliga inculpații, în solidar, în conformitate cu prevederile art. 1382 C. civ. (cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat), la piața daunelor materiale invocate de părțile civile.

Prin deciziei penală nr. 668/R din 5 iulie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 196 din 7 februarie 2012 a Judecătoriei Brașov, care a fost casată în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților G.O.M., N.C. și B.M. și rejudecând a înlăturat aplicarea art. 86 1 , 86 2 și 86 3 C. pen. pentru recurenții-inculpați și a dispus ca aceștia să execute pedepsele aplicate în regim de detenție. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzice inculpaților pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate și au fost respinse recursurile declarate de inculpații G.O.M., N.C. și B.M. împotriva aceleiași sentințe. Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către recurenții-inculpați G.O.M., N.C. și B.M. Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurenții-inculpați G.O.M., N.C. și B.M. sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., hotărârea judecătorească poate fi supusă căilor de atac ordinare - apelul și recursul - acestea neputând fi exercitate împotriva unei hotărâri definitive care, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc.

pen., devin executorii. Potrivit prevederilor art. 385 1 alin (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curții de apel și Curtea Militară de Apel. În speță, recurenții-inculpați G.O.M., N.C., B.M. au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în soluționarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și reprezentantul Ministerului Public, decizie care este definitivă. Recursurile declarate de recurenții-inculpați sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, întrucât prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, nefiind permisă exercitarea vreunei căi de atac ordinare de tipul recursului împotriva hotărârii definitive.

Așa fiind, întrucât nu pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive, recursurile urmează a fi respinse ca atare, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații G.O.M., N.C. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 668/R din 5 iulie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2012 .