ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1966/2014

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011, reclamantul Ș.I. a solicitat, în principal, anularea Deciziei de pensionare nr. 141387 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei nr. 145903 din 14 septembrie 2005, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar a solicitat anularea Deciziei de pensie nr. 141387 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate cu rata inflației la data plătii efective.

Prin Sentința nr. 4543 din 7 iunie 2011 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000. Prin Sentința nr. 4177 din 4 aprilie 2014 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Gorj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 16 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 16 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în Municipiul Târgu Jiu, Județul Gorj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2014. Procesat de GGC - LM