ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17

februarie 2011, reclamantul I.E.C. a solicitat, în principal, anularea deciziei

de pensionare din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii

nr. 119/2010 și menținerea deciziei nr. 145903 din 18 ianuarie 2007, precum și

a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior emiterii deciziei atacate, iar

în subsidiar a solicitat anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010,

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și obligarea pârâtei

Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și Internelor de a

emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i valorifice

toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și să

fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate

cu rata inflației la data plătii efective.

Prin sentința nr. 1685/LM/2011

din 30 iunie 2011 Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința nr. 7925

din 18 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data

de 17 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a fost

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

în vigoare la data sesizării instanței.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în Hunedoara,

Județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.