ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2010

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara, reclamanții L.A. și C.R. au chemat în judecată pe

pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R.N.C., învestind instanța cu o acțiune

pauliană întemeiată pe prevederile art. 975 C. civ. prin care au solicitat

anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 august 2006 la B.N.P. C.M.

încheiat între pârâți.

Prin sentința civilă nr.

5075 din 17 mai 2007, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.R. și a respins, pentru lipsa calității procesual active,

acțiunea formulată de reclamanta L.A.

A dispus revocarea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții P.S. și P.S., în calitate

de vânzători și pârâții I.C.I. și I.R.N.C., în calitate de cumpărători, având

ca obiect imobilul înscris în C.F. Urseni și revenirea la situația anterioară

de C.F. Urseni.

Hotărârea a fost

menținută de Tribunalul Timiș, care prin Decizia civilă nr. 965/A din 19

noiembrie 2007, a respins apelurile declarate de apelanții pârâți.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R.N.C., cererea de

recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea

pronunțată la data de 13 noiembrie 2008, instanța de recurs, în temeiul art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea formulată de

recurenții-pârâți I.C. și I.R. de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 305 C.

proc. civ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că excepția invocată nu are legătură cu

obiectul cauzei. Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi

exercitată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., fără ca în această cale de atac să se poată produce probe noi, cu

excepția înscrisurilor. Părțile au avut posibilitatea ca, în fazele procesuale

anterioare, să propună toate probele considerate utile soluționării cauzei.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat și motivat recurs pârâții I.C. și I.R.

Prin motivele de

recurs se susține nelegalitatea încheierii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara,

arătându-se că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții

Constituționale. Respingerea cererii de administrare a probei testimoniale și a

celei de cercetare la fața locului prin invocarea art. 305 C. proc. civ.,

reprezintă o limitare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la

apărare, o încălcare a prevederile art. 21 din Constituția României și ale art.

6 din Convenția Europeană.

Înalta Curtea urmează

a respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În cauză, obiectul

litigiului care a învestit instanțele vizează materia acțiunii pauliene, reclamanții

L.A. și C.R. solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28

august 2006 la B.N.P. C.M. încheiat între pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R. N.C.

Așa cum rezultă din

cuprinsul dispoziției legale citate, norma a cărei neconstituționalitate se

cere a fi constatată trebuie să aibă legătură cu obiectul cauzei, în sensul că,

soluționarea litigiului se bazează pe aplicarea respectivei norme.

În cauză, această

condiție nu este îndeplinită câtă vreme judecarea litigiului impune, prin

raportare la obiectul său, aplicarea normelor legale în materia acțiunii

pauliene, iar excepția de neconstituționalitate invocată vizează un aspect

probator aplicabil în faza de judecată a recursului.

Prin urmare, Curtea

de Apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 atunci când a stabilit că admiterea cererii de

sesizare a Curții Constituționale nu poate fi primită, nefiind îndeplinită condiția

ca dispozițiile normative ale căror constituționalitate se cere a fi cenzurată,

și care reglementează administrarea probelor în faza de judecată a recursului, să

aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Totodată, Înalta

Curte reține că, în temeiul prevederilor legale menționate, instanța în fața

căreia se formulează o excepție de neconstituționalitate nu are competența de a

verifica constituționalitatea normei ce face obiectul excepției, ci numai

îndeplinirea condițiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru

admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea respectivei

excepții.

De aceea, criticile

formulate prin motivele de recurs care privesc neconstituționalitatea art. 305 C.

proc. civ. nu pot fi analizate de Înalta Curte, competența instanței de recurs

rezumându-se la verificarea modului în care Curtea de Apel a interpretat și

aplicat prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În consecință,

apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din

Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale,

așa cum în mod corect a considerat și Curtea de Apel prin încheierea recurată,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții I.C.I. și I.R. împotriva încheierii de

ședință de la 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2010.