ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanții L.A. și C.R. au chemat în judecată pe pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R.N.C., învestind instanța cu o acțiune pauliană întemeiată pe prevederile art. 975 C. civ. prin care au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 august 2006 la B.N.P. C.M. încheiat între pârâți. Prin sentința civilă nr. 5075 din 17 mai 2007, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul C.R. și a respins, pentru lipsa calității procesual active, acțiunea formulată de reclamanta L.A. A dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții P.S.

și P.S., în calitate de vânzători și pârâții I.C.I. și I.R.N.C., în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul înscris în C.F. Urseni și revenirea la situația anterioară de C.F. Urseni. Hotărârea a fost menținută de Tribunalul Timiș, care prin Decizia civilă nr. 965/A din 19 noiembrie 2007, a respins apelurile declarate de apelanții pârâți. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R.N.C., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara. Prin încheierea pronunțată la data de 13 noiembrie 2008, instanța de recurs, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea formulată de recurenții-pârâți I.C. și I.R. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 305 C. proc.

civ. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei. Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fără ca în această cale de atac să se poată produce probe noi, cu excepția înscrisurilor. Părțile au avut posibilitatea ca, în fazele procesuale anterioare, să propună toate probele considerate utile soluționării cauzei. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat și motivat recurs pârâții I.C. și I.R. Prin motivele de recurs se susține nelegalitatea încheierii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, arătându-se că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Respingerea cererii de administrare a probei testimoniale și a celei de cercetare la fața locului prin invocarea art. 305 C. proc. civ., reprezintă o limitare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, o încălcare a prevederile art. 21 din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană. Înalta Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În cauză, obiectul litigiului care a învestit instanțele vizează materia acțiunii pauliene, reclamanții L.A. și C.R. solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare din 28 august 2006 la B.N.P. C.M. încheiat între pârâții P.S., P.S., I.C.I. și I.R. N.C. Așa cum rezultă din cuprinsul dispoziției legale citate, norma a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să aibă legătură cu obiectul cauzei, în sensul că, soluționarea litigiului se bazează pe aplicarea respectivei norme. În cauză, această condiție nu este îndeplinită câtă vreme judecarea litigiului impune, prin raportare la obiectul său, aplicarea normelor legale în materia acțiunii pauliene, iar excepția de neconstituționalitate invocată vizează un aspect probator aplicabil în faza de judecată a recursului.

Prin urmare, Curtea de Apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 atunci când a stabilit că admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu poate fi primită, nefiind îndeplinită condiția ca dispozițiile normative ale căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, și care reglementează administrarea probelor în faza de judecată a recursului, să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Totodată, Înalta Curte reține că, în temeiul prevederilor legale menționate, instanța în fața căreia se formulează o excepție de neconstituționalitate nu are competența de a verifica constituționalitatea normei ce face obiectul excepției, ci numai îndeplinirea condițiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea respectivei excepții.

De aceea, criticile formulate prin motivele de recurs care privesc neconstituționalitatea art. 305 C. proc. civ. nu pot fi analizate de Înalta Curte, competența instanței de recurs rezumându-se la verificarea modului în care Curtea de Apel a interpretat și aplicat prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecință, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, așa cum în mod corect a considerat și Curtea de Apel prin încheierea recurată, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții I.C.I. și I.R. împotriva încheierii de ședință de la 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.