ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3494/2012

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului,

constată faptul că prin sentința penală nr. 133/2012 pronunțată de Tribunalul

Sibiu la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și d) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174

și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art.

83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26/2010 a

Judecătoriei Brad și a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta

cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani și 6 luni

închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și d) C. pen.

În considerente

prima instanță a reținut că fapta inculpatului C.C.P. care în data de 18 martie

2012, în locuința din localitatea Blajeni a victimelor B.N. și D.D.N. (mamă și

fiică) le-a aplicat acestora lovituri cu un topor în zona capului și gâtului,

cauzându-le decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, 176 lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul a recunoscut

și regretat fapta, nu are ocupație și este recidivist în condițiile prev. de

art. 37 lit. a) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 26 din 08 februarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 887/195/2009

a fost condamnat de Judecătoria Brad la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare

condiționată, pentru infracțiuni silvice cu un termen de încercare de 3 ani și 6

luni. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 23 februarie 2010 prin

neapelare. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare ceea

ce a atras aplicarea dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării condiționate

prev. de art. 83 C. pen.

Inculpatul a mai

fost cercetat în 3 dosare penale pentru infracțiuni contra integrității corporale

(lovire) și contra libertății persoanei (amenințare).

La individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, gravitatea

faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, antecedentele

penale, faptul că este cunoscut ca având un comportament agresiv in comunitate,

și care a adus atingere unui drept fundamental, dreptul la viață, cu o motivație

josnică, aceea a geloziei, lăsând fără sprijin și ocrotire pe cei doi minori in

vârstă de 1 an și 8 luni, respectiv 3 ani.

Relevant pentru

dezinteresul manifestat de inculpat față de minorul C.D.P., născut în anul 2009,

este și faptul că nu a participat la cheltuielile necesare întreținerii acestuia,

victima D.D.N. promovând pe rolul Judecătoriei Brad o acțiune civilă, având ca obiect

obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere, începând cu data de

10 septembrie 2009.

Împotriva sentinței

a declarat apel inculpatul C.C.P. și a solicitat reducerea pedepsei la care a fost

condamnat, având în vedere atitudinea sinceră de regret a faptelor.

Examinând actele

și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele,

instanța de apel a constat că apelul este nefondat, cu motivarea că prima instanță

a stabilit corect starea de fapt, precum și încadrarea juridică a faptelor, constatând

că fapta inculpatului, care în data de 18 martie 2012, a pătruns în locuința din

localitatea Blăjeni a victimelor B.N. și D.D.N. (mamă și fiică) le-a aplicat acestora

lovituri cu un topor în zona capului și gâtului, cauzându-le decesul, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.

174, art. 176 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sancțiunea

aplicată inculpatului fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de

art. 52 C. pen., neexistând motive pertinente care să justifice reducerea acesteia.

Această concluzie este justificată de gravitatea deosebită a faptei, constând în

uciderea cu intenție a două persoane prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona

capului, de consecințele acestor fapte, având în vedere că urme suprimării vieții

victimelor doi copii minori (în vârstă de 1 an și 8 luni și respectiv 3 ani) au

rămas fără ocrotire, dar și de împrejurarea că faptele au fost comise în stare de

recidivă postcondamnatorie.

Raportat la gravitatea

faptei, simpla declarație de regret a inculpatului nu poate fi calificată drept

circumstanță atenuantă, motiv pentru care a constatat că apelul declarat în cauză

este nefondat.

Împotriva acestei

decizii la data de 20 august 2012, inculpatul a formulat recurs și a solicitat admiterea

recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în

vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele

ce urmează:

Potrivit art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării cănd s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din materialul

probator administrat, Înalta Curte reține că în data de 18 martie 2012, recurentul

a pătruns în locuința din localitatea Blăjeni a victimelor B.N. și D.D.N. (mamă

și fiică) le-a aplicat acestora lovituri cu un topor în zona capului și gâtului,

cauzându-le decesul.

În conformitate

cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța

trebuie să aibă în vedere, dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Astfel, recurentul

a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de gravitate,

respectiv cea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b) C.

pen.

În raport de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de consecințele faptei comise, respectiv decesul persoanelor

vătămate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care a fost comisă,

partea vătămată fiind atacată prin surprindere, mobilul infracțiunii săvârșite,

precum și atitudinea recurentului pe parcursul procesului penal, Înalta Curte constată

că nu se impune reținerea în beneficiul recurentului a circumstanței atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 76

alin. (2) C. pen.

Referitor la reținerea

în favoarea recurentului a circumstanțelor atenuante, Curtea reține faptul că la

individualizarea tratamentului penal, instanța trebuie să efectueze o corectă analiză

și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii

faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Existența uneia

sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora

asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante

și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului

art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe

atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere

este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul

împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de

orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la

aprecierea acesteia.

Gravitatea și

pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot ii omise și care trebuiesc

bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei și a cuantumului acesteia.

Nu se poate ca

pentru o faptă de o asemenea gravitate, cum este infracțiunea de omor deosebit de

grav, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse

ordinii sociale.

Toate aceste aspecte

imprimă faptelor comise de recurent o asemenea gravitate încât face inoportun ca

eventualele aspecte favorabile acestora să fîe valorificate pe calea circumstanțelor

atenuante, întrucât prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege

pentru infracțiunea comisă s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față

de gravitatea faptelor, pedeapsă care nu ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Această concluzie

este justificată de gravitatea deosebită a faptei, constând în uciderea cu intenție

a două persoane prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului, de consecințele

acestor fapte, având în vedere că urmare a suprimării vierii victimelor, doi copii

minori (în vârstă de 1 an și 8 luni și respectiv 3 ani) au rămas fără ocrotire,

dar și de împrejurarea că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

Totodată, relevant în cauză este modul de desfășurare a faptelor săvârșite având

în vedere că, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare la fața locului,

cei doi copii au fost găsiți de către unchiul acestora, D.P.C., plângând și plini

de sânge, aplecați peste corpul mamei și respectiv al bunicii lor. De asemenea,

din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosarul de urmărire penală

rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 26 din

08 februarie 2010 a Judecătoriei Brad la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu

aplicarea art. 81 C. pen., prin ordonanța nr. 367 din 27 august 2009 a Parchetului

Judecătoriei Brad a fost sancționat administrativ cu amenda de 300 RON, prin ordonanța

nr. 872 din 24 septembrie 2009 a Parchetului Tribunalului Hunedoara a fost sancționat

cu amendă administrativă de 400 RON și prin ordonanța nr. 80 din 02 iunie 2010 a

Parchetului Judecătoriei Brad a fost sancționat cu amenda de 400 RON, ceea ce denotă

perseverența infracțională a inculpatului.

Raportat la gravitatea

faptei, simpla declarație de regret a inculpatului nu poate fi calificată drept

circumstanță atenuantă, motiv pentru care recursul declarat în cauză este nefondat.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat este nefondat și nu pot fi

reținute din oficiu cazuri de casare a căror incidență să determine casarea deciziei

recurate, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 88 C. pen. din pedeapsa rezultantă aplicată va fi dedusă perioada reținerii

și arestării preventive de la 18 martie 2012 la 30 octombrie 2012.

Potrivit dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei

de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 09

august 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie

2012 la 30 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

30 octombrie 2012.