ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3494/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată faptul că prin sentința penală nr. 133/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26/2010 a Judecătoriei Brad și a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și d) C. pen.

În considerente prima instanță a reținut că fapta inculpatului C.C.P. care în data de 18 martie 2012, în locuința din localitatea Blajeni a victimelor B.N. și D.D.N. (mamă și fiică) le-a aplicat acestora lovituri cu un topor în zona capului și gâtului, cauzându-le decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Inculpatul a recunoscut și regretat fapta, nu are ocupație și este recidivist în condițiile prev. de art. 37 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 26 din 08 februarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr. 887/195/2009 a fost condamnat de Judecătoria Brad la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, pentru infracțiuni silvice cu un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 23 februarie 2010 prin neapelare. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare ceea ce a atras aplicarea dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării condiționate prev. de art. 83 C. pen. Inculpatul a mai fost cercetat în 3 dosare penale pentru infracțiuni contra integrității corporale (lovire) și contra libertății persoanei (amenințare). La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, gravitatea faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, antecedentele penale, faptul că este cunoscut ca având un comportament agresiv in comunitate, și care a adus atingere unui drept fundamental, dreptul la viață, cu o motivație josnică, aceea a geloziei, lăsând fără sprijin și ocrotire pe cei doi minori in vârstă de 1 an și 8 luni, respectiv 3 ani.

Relevant pentru dezinteresul manifestat de inculpat față de minorul C.D.P., născut în anul 2009, este și faptul că nu a participat la cheltuielile necesare întreținerii acestuia, victima D.D.N. promovând pe rolul Judecătoriei Brad o acțiune civilă, având ca obiect obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere, începând cu data de 10 septembrie 2009. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul C.C.P. și a solicitat reducerea pedepsei la care a fost condamnat, având în vedere atitudinea sinceră de regret a faptelor. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța de apel a constat că apelul este nefondat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, precum și încadrarea juridică a faptelor, constatând că fapta inculpatului, care în data de 18 martie 2012, a pătruns în locuința din localitatea Blăjeni a victimelor B.N.

și D.D.N. (mamă și fiică) le-a aplicat acestora lovituri cu un topor în zona capului și gâtului, cauzându-le decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sancțiunea aplicată inculpatului fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen., neexistând motive pertinente care să justifice reducerea acesteia. Această concluzie este justificată de gravitatea deosebită a faptei, constând în uciderea cu intenție a două persoane prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului, de consecințele acestor fapte, având în vedere că urme suprimării vieții victimelor doi copii minori (în vârstă de 1 an și 8 luni și respectiv 3 ani) au rămas fără ocrotire, dar și de împrejurarea că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

Raportat la gravitatea faptei, simpla declarație de regret a inculpatului nu poate fi calificată drept circumstanță atenuantă, motiv pentru care a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat. Împotriva acestei decizii la data de 20 august 2012, inculpatul a formulat recurs și a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce urmează: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării cănd s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Din materialul probator administrat, Înalta Curte reține că în data de 18 martie 2012, recurentul a pătruns în locuința din localitatea Blăjeni a victimelor B.N. și D.D.N. (mamă și fiică) le-a aplicat acestora lovituri cu un topor în zona capului și gâtului, cauzându-le decesul. În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie să aibă în vedere, dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, recurentul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de gravitate, respectiv cea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b) C. pen.

În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite, de consecințele faptei comise, respectiv decesul persoanelor vătămate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care a fost comisă, partea vătămată fiind atacată prin surprindere, mobilul infracțiunii săvârșite, precum și atitudinea recurentului pe parcursul procesului penal, Înalta Curte constată că nu se impune reținerea în beneficiul recurentului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen. Referitor la reținerea în favoarea recurentului a circumstanțelor atenuante, Curtea reține faptul că la individualizarea tratamentului penal, instanța trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.

Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot ii omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepsei și a cuantumului acesteia. Nu se poate ca pentru o faptă de o asemenea gravitate, cum este infracțiunea de omor deosebit de grav, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale. Toate aceste aspecte imprimă faptelor comise de recurent o asemenea gravitate încât face inoportun ca eventualele aspecte favorabile acestora să fîe valorificate pe calea circumstanțelor atenuante, întrucât prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă s-ar ajunge la o pedeapsă vădit disproporționată față de gravitatea faptelor, pedeapsă care nu ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv-educativ.

Această concluzie este justificată de gravitatea deosebită a faptei, constând în uciderea cu intenție a două persoane prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului, de consecințele acestor fapte, având în vedere că urmare a suprimării vierii victimelor, doi copii minori (în vârstă de 1 an și 8 luni și respectiv 3 ani) au rămas fără ocrotire, dar și de împrejurarea că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Totodată, relevant în cauză este modul de desfășurare a faptelor săvârșite având în vedere că, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare la fața locului, cei doi copii au fost găsiți de către unchiul acestora, D.P.C., plângând și plini de sânge, aplecați peste corpul mamei și respectiv al bunicii lor.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosarul de urmărire penală rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 26 din 08 februarie 2010 a Judecătoriei Brad la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., prin ordonanța nr. 367 din 27 august 2009 a Parchetului Judecătoriei Brad a fost sancționat administrativ cu amenda de 300 RON, prin ordonanța nr. 872 din 24 septembrie 2009 a Parchetului Tribunalului Hunedoara a fost sancționat cu amendă administrativă de 400 RON și prin ordonanța nr. 80 din 02 iunie 2010 a Parchetului Judecătoriei Brad a fost sancționat cu amenda de 400 RON, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului.

Raportat la gravitatea faptei, simpla declarație de regret a inculpatului nu poate fi calificată drept circumstanță atenuantă, motiv pentru care recursul declarat în cauză este nefondat. Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivul de recurs invocat este nefondat și nu pot fi reținute din oficiu cazuri de casare a căror incidență să determine casarea deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. din pedeapsa rezultantă aplicată va fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2012 la 30 octombrie 2012. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.P. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 09 august 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2012 la 30 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2012.