ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2012

Deliberând asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 24/ F din 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D.V., din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.D.V., la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată privind restul neexecutat de 849 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare (sentință prin care au fost contopite pedepsele de 3 ani și 3 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 1121/2000 a Judecătoriei Baia Mare, Sentința penală nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureș și Sentința penală nr. 857/2000 a Judecătoriei Baia-Mare) și s-a contopit acest rest neexecutat cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 09 martie 2011 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuțit ridicată în cursul urmăririi penale.

S-a dispus restituirea către părțile vătămate a obiectelor ridicate în cursul urmăririi penale care nu au legătură cu soluționarea cauzei (mătură, plici, lacăt, belciug, coc, cuțit, pătură și 2 sule), iar inculpatului, șapca cu inscripția „D.

”

.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu în favoarea avocat D.A., din faza de urmărire penală și 200 lei cu titlu de onorar avocat din oficiu în favoarea avocat D.O.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 207/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.D.V., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

În fapt s-a reținut că, la data de 27 mai 2010, ora 10,00 martora B.M., a sesizat faptul că vecina sa, victima P.A. a fost găsită decedată în locuința sa.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit faptul că victima P.A. locuia la domiciliul său din comuna M. împreună cu fiul ei, inculpatul B.D.V. care, la momentul sesizării decesului, era plecat de la domiciliu, precum și împrejurarea că între cei doi exista o stare conflictuală, astfel că încă din primul moment inculpatul a fost principalul suspect.

Inculpatul B.D.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 124 din 10 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 616/2000, la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., faptă pentru care a fost arestat preventiv la data de 03 septembrie 1999.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1567 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul B.D.V. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și complicitate la furt calificat, care au fost contopite cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 757/2000 și sentința penală nr. 1121/2000 pronunțate de Judecătoria Baia Mare, precum și cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru omor prin Sentința penală nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureș, dispunându-se ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, din care s-a dedus fracțiunea executată, începând cu 03 septembrie 1999 la zi. Din executarea acestei pedepse inculpatul B.D.V. s-a liberat condiționat la data de 06 mai 2008, cu un rest rămas neexecutat de 849 zile închisoare.

După liberarea condiționată, inculpatul și-a stabilit domiciliul la mama sa, victima P.A.

Instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a lucrat ocazional, iar în jurul datei de 11 mai 2010 a fost angajat de martorul G.A. la ciurda de vaci a satului Măgurele, însă obținea doar 10 lei pe zi, bani care nu îi ajungeau de la o zi la alta.

În condițiile în care banii pe care îi obținea erau foarte puțini, inculpatul B.D.V. prin amenințări și agresiuni repetate îi lua banii de pensie ai mamei sale, victima P.A.. în ultima perioadă a vieții, victima refuza să îi mai dea bani inculpatului, încercând să-i lase fie la cunoscuți., fie la factorul poștal.

Totuși, pentru a obține bani de la victimă, inculpatul o ducea pe aceasta cu căruciorul, întrucât aceasta sa se deplasa greu, la diferite persoane din sat și îi cerea să se împrumute, pentru a beneficia astfel de bani.

Teama de inculpat a victimei a fost afirmată față de mai multe persoane din comuna Mărișelu.

Cu referire la inculpat victima afirma că „E un criminal” și că „Astă mă

omoară”!.

A existat și o situație în care de teama inculpatului, victima i-a cerut. martorei B.M. să doarmă la ea, însă aceasta a refuzat, fiindu-i și ei frică de inculpat (f. 81 dosar fond).

Victima i-a povestit martorului L.I., vecinul său, că în luna martie 2010, inculpatul a trântit-o prin casă și i-a luat toți banii.

Declarații în acest sens a dat și martora B.F., care a relatat că victima i se plângea adesea că este amenințată cu moartea de inculpat și că îi era frică să doarmă acasă. Această martoră a mai declarat că de frica inculpatului, victima „și-a ascuns banii de pensie în păr, respectiv înfășurându-i în păr” (fila 78 dosar instanță).

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că din probele dosarului rezultă că victima a anunțat în mai multe rânduri organele de poliție despre comportamentul inculpatului, însă nu s-a intervenit, sub pretextul că victima a fost de acord să-i permită acestuia să locuiască împreună după liberarea din penitenciar.

Totuși, în urma unor sesizări formulate de victima P.A. și partea vătămată B.E.M., inculpatul B.D.V. a fost sancționat contravențional în două rânduri pentru faptul că-și alunga mama din locuință și pentru că o amenința (f. 86 dosar de urmărire penală).

În seara de 22 mai 2010, în jurul orelor 22-23,00 inculpatul a dus-o pe victimă, cu căruciorul la martora G.M. (vânzătoare la un magazin situat în apropierea locuinței sale), care a fost întrebată dacă nu are bani de-ai victimei spre păstrare și dacă nu-i dă bani cu împrumut. Martora i-a răspuns victimei că niciodată nu i-a lăsat bani spre păstrare și că nu are posibilitatea de a-i împrumuta bani. înainte de a pleca spre casă, inculpatul i-a reproșat victimei: „Tu ai spus să venim”!

În urma acestui episod, inculpatul având impresia că victima îl minte și că are totuși bani acasă, pe fondul enervării că mama sa nu-i dă banii de pensie, a agresat-o, conform declarației sale prin care și-a recunoscut fapta, lovind-o într-o primă fază cu scaunul în cap. Ulterior inculpatul a aplicat victimei și alte lovituri, peste tot corpul, inclusiv cu un cuțit, iar ulterior a sugrumat-o.

În dimineața de 23 mai 2010, fiind și ziua de Rusalii, în jurul orelor 8-9,00 inculpatul B.D.V. s-a deplasat la domiciliul martorului B.V. și i-a cerut telefonul pentru a suma pe cineva. întrucât martorul nu avea „credit” pe telefon, inculpatul a apelat la martorul L.I., care i-a înmânat telefonul.

Martorul L.I. a observat că inculpatul era agitat, acesta spunându-i că va chema un taximetrist pentru a-1 duce la un frate de-al său în Bistrița.

Martorul a auzit o parte din discuția la telefon, respectiv când inculpatul a întrebat în cât timp ajunge. Apoi inculpatul a cumpărat un pachet de țigări de la magazinul martorei G.M.

La întrebarea martorei (cu referire la vizita pe care i-a făcut-o cu o seară înainte) „Ați rezolvat problema cu banii”, inculpatul a răspuns „Stați liniștiți că am rezolvat”.

După 20 de minute, martorul L.I. a ieșit în stradă și l-a văzut pe inculpat în fața casei mamei sale.

Inculpatul l-a întrebat pe martor dacă nu cumva a venit taxi-ul. Martorul a apelat numărul de telefon la care a sunat anterior inculpatul, astfel că taximetristul C.A. i-a spus că îl aștepta pe pod.

Martorul L.I. i-a spus inculpatului că taximetristul îl așteaptă pe pod, după care inculpatul a luat o haină și o pungă din plastic și a plecat. Pe durata deplasării cu autoturismul taxi, inculpatul era îngândurat și l-a întrebat pe martorul C.A. dacă găsește vreun autobuz spre Timișoara sau Arad, iar la răspunsul acestuia că nu crede acest lucru, inculpatul i-a spus că va lua trenul spre Beclean și de acolo va pleca cu un accelerat spre Timișoara.

În Gara C.F.R. Bistrița, inculpatul s-a întâlnit cu martorii G.M. și A.A.

Inculpatul a cumpărat bere și a consumat-o cu martorul G.M., căruia i-a spus că merge la lucru în Spania și că se deplasează la Arad, unde se întâlnește cu prietenii „de-ai săi”. Când a plătit berea, martorul a observat că inculpatul avea asupra sa mai mulți bani, în bancnote de 100 și 50 lei.

La data de 27 mai 2010, la 4 zile de la plecarea inculpatului, martora B.M. observând că victima P.A. nu mai ieșea afară din casă, s-a deplasat la locuința acesteia. A constatat că ușa era asigurată cu lacăt și că pe ferestre sunt fețe de masă țesute și nu perdele, ca de obicei. De asemenea, a observat că pe banca din fața casei victimei se afla un pulover de-al acesteia, pe care obișnuia să se așeze.

Martora, împreună cu soțul ei s-au uitat în casă, pe geam, să vadă dacă victima este înăuntru. La un moment dat soțul martorei a reușit să zărească o mână a victimei, constatând că „bătrâna este în casă”, în pat.

Întrucât bătând în geam victima nu le-a răspuns, martora B.M. a anunțat-o pe fiica acesteia, B.E.M., care a venit însoțită de fiul ei și cu un topor au forțat lacătul, au deschis ușa și au găsit-o pe P.A. decedată.

În urma autopsiei efectuate pe cadavrul victimei s-au constatat pe corpul acesteia numeroase leziuni, la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare și inferioare și pe cap, majoritatea echimoze, însă și o plagă la tibia piciorului stâng, ceea ce dovedește faptul că victima a fost agresată în mod repetat de inculpat.

Prin Raportul de Constatare Medico - Legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, (f. 31-35) s-a concluzionat că moartea victimei P.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare. S-a mai menționat în actul medico-legal că leziunile pe care le-a prezentat cadavrul victimei s-au putut produce cu corp dur, cu corp tăietor-înțepător (probabil cuțit) și prin comprimare cu mâna, moartea acesteia putând data din 22-24 mai 2010.

Instanța de fond a apreciat că, din probele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul a fost cel care a agresat-o pe victima P.A. și că imediat după comiterea faptei, în dimineața de 23 mai 2010 a părăsit teritoriul țării.

S-a mai reținut că, potrivit declarației date de inculpat în fața instanței, după ce acesta a agresat-o pe mama sa în seara de 22 mai 2010, în cursul nopții de 22/ 23 mai 2010 și dimineața zilei de 23 mai 2010, până la plecarea sa de la domiciliu când a lăsat ușa închisă pe dinafară cu un lacăt, nu a fost nicio altă persoană în casa victimei. Din declarația inculpatului a

rezultat că nicio altă persoană nu mai avea chei de la lacătul cu care a fost asigurată ușa de la casa victimei.

Prima instanță a apreciat că, împrejurarea că inculpatul a închis ușa cu lacătul pe dinafară, că a acoperit geamurile cu pături sau fețe de masă și a plecat imediat din localitatea de domiciliu în străinătate, dovedește că acesta și-a luat măsuri de prevedere pentru a nu fi descoperită fapta înainte de a reuși să părăsească țara. De asemenea, până la arestarea sa în lipsă, inculpatul nu a luat legătura cu nici un membru al familie, fiind depistat la data de 9 martie 2011 în Vama Petea, când încerca să plece în Italia împreună cu concubina sa.

Fiind expertizat medico-legal psihiatric, s-a concluzionat pe baza Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/ 2011 emis de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (f. 127-129), care a fost „Avizat” de Comisia de Avizare și Control din cadrul acestui Institut (f.126), că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip auto-social, că păstrează aprecierea critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Prima instanță-a apreciat că, starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 6-11), planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei (filele 13-28), Raportul de constatare medico-legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală Bistrița-Năsăud (filele 31-35), Raportul din 27 mai 2010 întocmit de Postul de Poliție Mărișelu referitor la sancționarea contravențională a inculpatului (fila 86), însoțit de xerox copia unor procese-verbal de sancționare contravențională a inculpatului (filele 87-88), referatul cu propunerea de neînceperea urmării penale, întocmit de Poliția Mărișelu în Dosarul nr. 2305/ P din 11 august 2009 în legătură cu o altă faptă de violență comisă de inculpat (filele 89-90), Raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/2011 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, referitor la examinarea medico-legală psihiatrică a inculpatului aflat la dosar (filele 127-128) însoțit de Avizul nr. 2/3106/2011 al Comisiei de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 126), certificate de cazier judiciar (filele 72-73), xerocopia sentinței penale nr. 1567 din 18 noiembrie 2001 a Judecătoriei Baia-Mare (filele 74-74), sentința penală nr. 124 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș (filele 78-81), decizia penală nr. 215/ A din 04 iulie 2000 a Curții de Apel Cluj (filele 81-85), probe aflate în dosarul de urmărire penală. La aceste probe se adaugă declarațiile părților vătămate, B.C. (filele 36) și B.E.M. (filele 37-40), aflate în dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor M.G.E. (fila 41 dosar de urmărire penal) și (fila 238 dosar instanță, B.F. (filele 45-48 dosar de urmărire penală și fila 78 dosar instanță), G.M. (f.49-50 dosar de urmărire penală și f. 79 dosar instanță), B.M. (filele 51-53 dosar de urmărire penală și fila 81 dosar instanță), I.A. (filele 54-55 dosar de urmărire penală și fila 80 dosar instanță), V.M. (fila 56 dosar de urmărire penală) și L.I. (fila 57-59 dosar de urmărire-penală și fila 110 dosar instanță), Z.E.M. (fila 60

dosar de urmărire penală și fila 38 dosar instanță), G.A. (fila 111 dosar instanță); C.A. (fila 139 - dosar instanță), B.V. (fila 110 - dos. instanță, referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (filele 133-137 dosar instanță).

În drept, prima instanța a apreciat că, fapta săvârșită de inculpatul B.D.V. întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1), lit. c), C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Solicitarea inculpatul B.D.V. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., pusă în discuție în ședința publică din 29 noiembrie 2011, nu a fost însușită de instanță.

În acest sens s-a apreciat că, leziunile multiple constatate pe corpul victimei au fost produse prin lovire repetată cu corpuri dure, altele cu ajutorul unui corp dur, tăietor înțepător și prin compresiune cu mâna, concluzionându-se medico-legal că moartea victimei P.A. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă asfixierii mecanice prin sugrumare.

Instanța de fond a mai precizat că, în fața instanței inculpatul a recunoscut că și-a bătut mama și că a lovit-o cu scaunul de mai multe ori (fila 52, fila 218, fila 237). Inculpatul a recunoscut că și-a lovit mama cu obiecte de mobilier, cu pumnii și picioarele și în fața consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune, afirmând în cele din urmă că „a bătut-o foarte rău” (fila 136 dosarul instanței de fond).

În consecință, s-a reținut că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții victimei, rezultat pe care nu doar că la acceptat ci l-a și urmărit, având în vedere multitudinea loviturilor aplicate acesteia și faptul că în final a sugrumat-o prin compresiune cu mâna.

De asemenea, s-a mai reținut că, în urma examinării adresei nr. U/49708/PCCJ din 07 decembrie 2011, emisă de Penitenciarul Gherla (fila 68) și a adresei nr. D/42708/PBMMM din 16 decembrie 2011, emisă de Penitenciarul Baia Mare (fila 182) rezultă că inculpatul B.D.V. s-a liberat condiționat la data de 06 mai 2008 din Penitenciarul Baia Mare, cu un rest neexecutat de 849 zile închisoare, din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată de Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr. 1567/2001, pronunțată în Dosarul nr. 6343/1999.

Prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, i-a fost aplicată inculpatului B.D.V. pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, urmare a contopirii pedepselor de: 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1121/2000 a Judecătoriei Baia Mare, 11 ani închisoare aplicată de Tribunalul Maramureș și 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 857/2000 a Judecătoriei Baia Mare.

Instanța de fond a mai reținut că, în operațiunea de contopire efectuată prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, a intrat și pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., stabilită

inculpatului prin sentința penală nr. 124 din 18 aprilie 2000 a Tribunalului Maramureș (filele 76-85 dosar de urmărire penală).

S-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în prezentul dosar, în termenul de încercare al liberării condiționate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, deci în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Pentru considerentele relevate, instanța de fond a dispus conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D.V., din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, circumstanțele săvârșirii ei, urmările cauzate și persoana inculpatului.

Raportat la probele existente la dosar, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit anterior o altă infracțiune de omor, comisă de asemenea asupra unei femei în vârstă, căreia i-a aplicat lovituri repetate în cap cu „sucitorul și cu ciocanul” (potrivit mențiunilor din considerentele sentinței penale nr. 124/2000 a Tribunalului Maramureș - fila 78, dosar de urmărire penală).

Din certificatul de cazier judiciar (filele 72-73 - dosar de urmărire penală) și datele furnizate de Penitenciarul Gherla (fila 68 - dosarul instanței de fond), instanța reține că inculpatul a fost condamnat în mai multe rânduri și pentru infracțiuni de furt calificat.

Este de adăugat că după liberarea din Penitenciar, inculpatul și-a stabilit domiciliul la mama sa - victima P.A., pe care a agresat-o în mod repetat, a alungat-o din locuința sa și a amenințat-o. Din aceste motive, astfel cum rezultă din Raportul emis la data de 27 mai 2010 de Postul de Poliție Mărișelu, victima P.A. a sesizat în mod repetat organele de poliție cu privire la comportamentul violent al inculpatului la data de 11 august 2009 și de 01 februarie 2010 (fila 86 - dosar de urmărire penală). De asemenea, organele de poliție au fost sesizate și de partea vătămată B.E.M., care de asemenea, la data de 19 februarie 2010, s-a plâns referitor la comportamentul inculpatului față de victima P.A.. în urma acestei sesizări inculpatul a fost sancționat contravențional (f. 87-88 - dos. de urm. penală). în fine, Postul de Poliție Mărișelu a fost sesizat referitor la comportamentul violent al inculpatului și de concubina acestuia - T.T.S., care în cuprinsul plângerii a relatat că în ziua de 06 august 2009 a fost agresată și lovită de cesta cu pumnii peste față și corp, ulterior fiind internată în spital (f. 89 - dos. de urm. penală).

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății după comiterea unei alte infracțiuni de omor, comportamentul său violent, dovedit prin probele administrate în cauză și statutul său de recidivist, instanța a

dispus condamnarea acestuia la pedeapsa maximă a închisorii prevăzută de lege.

Așa fiind, instanța a dispus condamnarea inculpatului B.D.V. la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. c) C. pen. art. 37 lit. a) C. pen.

Conf. art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată privind restul neexecutat de 849 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în Dosar nr. 6343/1999 și s-a contopit acest rest neexecutat cu pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul B.D.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor în conținutul prevăzut de art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.

La aplicarea pedepsei accesorii s-a avut în vedere natura și gravitatea faptei comisă de inculpat, dar și datele care caracterizează persoana acestuia.

Conf. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv, începând cu data de 09 martie 2011 la zi. Sub acest aspect este de precizat că în faza de urmărire penală inculpatul a fost arestat în lipsă/mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare la data de 09 martie 2011 (f. 98 - 100 dos. de urm. penală și f. 113 - 114 dos. de urm. penală).

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere hotărârea de condamnare pronunțată împotriva sa. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus preluarea de probe biologice de la inculpat.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a luat act că părțile vătămate B.E.M., B.A. și B.C., care s-au prezentat în instanță, au declarat că nu se constituie părți civile. Referitor la celelalte părți vătămate citate în cauză s-a reținut că nu au formulat pretenții civile în cauză, aceste fiind plecate în străinătate (fila 215 și fila 59 dosarul instanței de fond).

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuțit ridicate de la locuința victimei în faza de urmărire penală. Cu privire la acest obiect, instanța reține că a aparținut inculpatului, potrivit declarației acestuia (fila 149 - dosarul instanței de fond).

De asemenea, la luarea măsurii confiscării s-a avut în vedere că pe corpul victimei au fost găsite și leziuni care s-au putut produce și cu un corp tăietor înțepător.

Apreciind că nu servesc soluționării cauzei, instanța de fond a dispus restituirea către părțile vătămate a obiectelor ridicate de la locuința victimei în cursul urmăririi penale, obiecte despre care inculpatul a precizat că nu-i aparțin, respectiv: mătură, plici, lăcat, belciug, coc, cuțit, pătură și 2 sule).

De asemenea, s-a restituit inculpatului șapca cu inscripția „D.”, ridicată în cursul urmăririi penale, despre care a afirmat că-i aparține.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal inculpatul B.D.V.,

solicitând instanței de prim control judiciar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. în subsidiar dacă instanța de control judiciar va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății să-i fie redusă pedeapsa aplicată considerând că aceasta este mult prea mare.

Prin decizia penală nr. 66/ A din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.D.V. împotriva sentinței penale nr. 24 din 5 martie 2012 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

Potrivit articolului 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului apelant timpul arestului preventiv, începând cu data de 09 martie 2011 lăzi.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru avocat P.I.

A fost obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond, în urma analizării unui material probator extrem de vast, a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că inculpatul B.D.V., în noaptea de 22 spre 23 mai 2010, pe fondul unor relații conflictuale cu victima P.A., mama sa, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri după care a sugrumat-o fapt ce a dus la decesul acesteia.

S-a apreciat că, această stare de fapt reiese fără putință de tăgadă din declarațiile inculpatului care a recunoscut că avea o relație conflictuală cu mama sa la care a domiciliat după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru comiterea unei infracțiuni de omor, stare generată de sumele de bani insuficiente pe care le primea de la aceasta. De asemenea, inculpatul a mai arătat că în seara zilei de 22 mai 2010, nemulțumit de faptul că victima nu a reușit să obțină bani cu împrumut i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, negând doar faptul că ar fi sugrumat-o.

S-a mai reținut că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că la data, 22/23 mai 2010, la locuința victimei nu se afla decât inculpatul care ulterior comiterii faptei a și părăsit domiciliul luând un taxi care l-a transportat până în municipiul Bistrița, apoi trenul până în localitatea Beclean și în continuare până în Timișoara, inculpatul părăsind apoi teritoriul României și deplasându-se în Grecia. Acest traseu al inculpatului a fost confirmat de martorii L.I., de taximetristul C.A., de martorii G.M. și A.A. cu care inculpatul s-a întâlnit în gara CFR Bistrița și cărora le-a declarat că urmează să meargă la lucru în Spania.

La câteva zile după plecarea inculpatului, intrigați de faptul că victima nu mai apare pe scaunul din fața casei așa cum făcea de obicei în fiecare zi vecinii acesteia s-au alarmat, martora B.M. deplasându-se la locuința acesteia și constatând că ușa este asigurată cu lacăt și că în ferestre sunt atârnate textile care împiedică vizibilitatea spre interiorul locuinței.

Uitându-se mai atent soțul acestei martore, numitul B.V., a observat o mână a victimei și văzând că aceasta nu răspunde au anunțat-o pe martora B.E.M. care a sosit la locuința victimei împreună cu fiul ei, martorul M.G. care a spart lacătul aflat pe ușa de acces în locuință și pătrunzând înăuntru a observat victima care era decedată.

Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină legală Bistrița Năsăud a concluzionat că moartea victimei P.A. a fost violentă datorându-se insuficienței respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare. Pe corpul victimei au fost observate numeroase leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu corp tăietor înțepător și prin compresiune cu mâna. Astfel, victima prezenta echimoze pe aproape întreaga suprafață a corpului, leziunile fiind amplu prezentate și ușor de observat din fișele foto existente, precum și din planșele de la filele 25-27, 17, 18 și 19 din dosarul de urmărire penală.

S-a mai reținut că, declarațiile inculpatului în faza de urmărire penale și cu ocazia cercetării judecătorești au fost oscilante și inconsecvente, reieșind însă fără putință de tăgadă că acesta în seara de 22 mai 2010 i-a aplicat lovituri mamei sale. Inițial inculpatul a recunoscut că i-a aplicat lovituri victimei cu un scaun lovituri în picior și în umăr arătând că în dimineața zilei următoare când s-a trezit victima era în viață oferindu-i chiar o cafea însă fiind refuzat. Apoi și-a completat declarația arătând că dimineața când s-a trezit a observat că mama sa era căzută la podea, a ridicat-o și a așezat-o din nou în pat. Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare în fața consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune inculpatul a afirmat că și-a lovit mama cu obiecte de mobilier, cu pumnii și picioarele bătând-o foarte rău.

Starea conflictuală dintre inculpat și victimă a rezultat atât din declarațiile inculpatului cât și din declarațiile părților vătămate B.C., B.E.M., B.A., din depozițiile martorilor L.I., B.F., G.M. și B.M.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită fără putință de tăgadă rezultând din coroborarea judicioasă a probelor administrate în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești.

Cu privire la solicitarea inculpatului prin apărătorul desemnat din oficiu de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului, din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav în lovituri cauzatoare de moarte s-a apreciat ca fiind neîntemeiată, întrucât elementul subiectiv care diferențiază cele două infracțiuni este intenția care în cazul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. este praeter intenția, respectiv intenția depășită, în timp ce în cazul infracțiunii de omor inculpatul acționează cu intenție, fie ea directă fie indirectă.

Instanța de prim control judiciar a avut în vedere că infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte presupune că lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă-moartea victimei-i se atribuie făptuitorului pe baza culpei prin alte cuvinte, inculpatul își dă seama și vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care, fie că l-a prevăzut dar a crezut că nu se va. produce, fie că nu l-a prevăzut, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Poziția subiectivă a inculpatului - intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală ori intenția de a ucide-se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de inculpat, zona corpului unde au fost aplicate loviturile, numărul acestora, intensitatea lor, precum și toate celelalte împrejurări concrete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.

Din datele concrete ale cauzei, din multitudinea leziunilor pe care le prezenta corpul victimei și natura acestora, instanța de apel a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei deoarece a aplicat numeroase lovituri în diferite zone ale corpului unei persoane în etate cauzându-i leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală prevăzând faptul că lovirea în mod repetat a victimei ar putea duce în cele din urmă la decesul acesteia.

În drept, instanța de apel a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cum în mod corect a dispus instanța fondului.

S-a mai reținut că, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de omor a cărei victimă a fost tot o femeie în vârstă a cărui deces a survenit urmare a aplicării unor lovituri repetate cu corpuri contondente. Inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie în termenul de încercare a liberării condiționate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare rămânând un rest neexecutat de 849 zile de închisoare.

Față de această situație, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului, a fost just individualizată având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, relațiile de rudenie dintre victimă și inculpat, atitudinea inculpatului pe parcursul întregului proces penal, comportamentul extrem de violent al acestuia, antecedentele penale, împrejurarea că a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de omor aflându-ne în prezența unei recidive post condamnatorii speciale.

De asemenea, s-a mai apreciat că această pedeapsă ar putea fi aptă să contribuie la reeducarea inculpatului și să prevină comiterea de noi infracțiuni.

Totodată, s-a mai reținut că, în mod corect și legal s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 849 de zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1567/2001 a

Judecătoriei Baia Mare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii apelate, instanța de apel a respins ca nefondată calea de atac declarată de inculpat.

Constatând că temeiurile de arestare avute în vedere la momentul luării și menținerii acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și de ia executarea unei eventuale pedepse ce i-ar putea fi aplicată, instanța de apel a reținut starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu data de 9 martie 2011 la zi, conform dispozițiilor art. 88 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.D.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepsei, considerând că aceasta excesiv de severă, având în vedere starea precară a sănătății sale.

Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a încălca legea penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei este realizată numai de instanța de judecată, fiind un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse care urmează să fie efectiv aplicată pentru infracțiunea comisă, cu respectarea limitelor speciale prevăzute de lege, minime și maxime prevăzute de lege și chiar cu depășirea acestor limite în cazul constatării cauzelor de agravare sau de atenuare.

Pe de altă parte, ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., care este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 25 ani închisoare - și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. se situează la limita maximă prevăzută de textul incriminator, la stabilirea acesteia instanța de fond în mod corect ținând seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și răspunde principiului proporționalității, în raport cu gradul concret de pericol social al faptei prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei și cu datele personale ale inculpatului, fiind de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere modalitatea și împrejurările comiterii faptei. Așa cum rezultă din Raportul de Constatare Medico - Legal nr. 1322/111/168/2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, rezultând că inculpatul a exercitat violențe deosebite asupra victimei, aplicându-i lovituri fără să țină seama că aceasta era mama sa, care se afla la o vârstă înaintată și avea o stare de sănătate precară. Victima a suferit multiple leziuni la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare și inferioare și pe cap, majoritatea echimoze, plagă la tibia piciorului stâng, ce s-au putut produce cu corp dur, cu corp tăietor-înțepător (probabil cuțit) ceea ce dovedește faptul că aceasta a fost agresată în mod repetat de inculpat, urmarea produsă fiind decesul victimei.

De asemenea, se constată că atât instanța de, cât și instanța de apel au evaluat în mod corect și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, inițial a recunoscut că i-a aplicat lovituri victimei cu un scaun, apoi în picior și în umăr, arătând că în dimineața zilei următoare când s-a trezit victima, aceasta era în viață, oferindu-i chiar o cafea, însă a fost refuzat. Apoi și-a completat declarația arătând că, dimineața când s-a trezit a observat că mama sa era căzută la podea, a ridicat-o și a așezat-o din nou în pat.

Cu ocazia întocmirii referatului de evaluare în fața consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud inculpatul a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri asupra mamei sale cu diverse obiecte de mobilier, cu mâinile și picioarele, recunoscând astfel că a bătut-o foarte rău (fila 136 din dosarul instanței de fond).

De asemenea, anterior comiterii faptei inculpatul a avut permanent un comportament violent față de mama sa, agresând-o și amenințând-o în mod repetat, atunci când aceasta refuza să-i dea bani sau să se împrumute de bani de la cunoștințe pentru el, aspecte ce rezultă chiar din declarațiile inculpatului, ale părților vătămate B.C., B.E.M., B.A., ale martorilor L.I., B.F., G.M. și B.M.

De asemenea, din procesul-verbal de efectuare a unor investigații întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud din data de 27 mai 2010 (fila 2 din dosarul de urmărire penală), precum și din Raportul întocmit de Postul de Poliție Mărișelu (fila 86 - dosar de urmărire penală) din care rezultă că victima P.A. a sesizat organele de poliție cu privire la comportamentul violent al inculpatului, la data de 11 august 2009 și de 01 februarie 2010.

Totodată, organele de poliție au fost sesizate și de partea vătămată B.E.M., care la data de 19 februarie 2010, a reclamat modul în care se comporta inculpatul față de mama sa, victima P.A..

Pe de altă parte, s-a mai ținut seama și de comportamentul inculpatului după săvârșirea faptei, care a abandonat victima, a închis cu lacătul pe dinafară ușa imobilului în care locuia împreună cu mama sa și a acoperit geamurile cu pături și fețe de masă și a plecat imediat din localitatea de domiciliu în străinătate, luând măsuri de prevedere pentru a nu fi descoperită fapta înainte de a reuși să părăsească țara, încercând astfel să scape de răspundere penală.

De asemenea, instanțele au mai avut în vedere și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, din certificatele de cazier judiciar atașate la dosar rezultând că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de omor a cărei victimă a fost tot o femeie în vârstă, decesul acesteia survenind urmare aplicării unor lovituri repetate cu corpuri contondente, precum și a unor infracțiuni de furt.

Astfel, inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare a liberării condiționate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1567/2001 a Judecătoriei Baia Mare - rămânând un rest neexecutat de 849 zile de închisoare.

De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere și starea de sănătate precară a inculpatului, atestată de Raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1+E2/3106/ 2011 emis de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (filele 127-129), care a fost „Avizat” de Comisia de Avizare și Control din cadrul acestui Institut (fila 126), din care rezultă că acesta prezintă „diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat”.

Față de aceste considerente, se constată că în cauză, cuantumul pedepsei aplicat inculpatului a fost corect individualizat, astfel că în mod justificat, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că nu există temeiuri pentru reducerea lui.

Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.V., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2011 la data de 29 mai 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.V., împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2011 la data de 29 mai 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012.