ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5571/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 5 noiembrie 2010, revizuentul R.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2448 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 25 din 9 ianuarie 2012 a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Această decizie a fost atacată de revizuentul R.M. cu revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Învestită cu soluționarea acestei căi de atac de retractare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2012 a suspendat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., judecarea cauzei, pentru lipsa părților. Cauza a stat în nelucrare până la data 11 noiembrie 2013, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 2 decembrie 2013. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 29 octombrie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de revizuire. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 29 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M. împotriva Deciziei nr. 25 din 9 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM