ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5571/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 5 noiembrie 2010, revizuentul R.M.

a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2448 din 8 octombrie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ..

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 25 din 9 ianuarie 2012 a

respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Această decizie a

fost atacată de revizuentul R.M. cu revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Învestită cu

soluționarea acestei căi de atac de retractare, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, la termenul de judecată din data de 29 octombrie

2012 a suspendat, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., judecarea cauzei, pentru lipsa părților.

Cauza a stat în

nelucrare până la data 11 noiembrie 2013, când instanța a dispus, din oficiu,

repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen

la data de 2 decembrie 2013.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 29 octombrie

2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să

fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

revizuire.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 29 octombrie 2013, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M. împotriva Deciziei nr. 25

din 9 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM