ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 10

noiembrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționarul C.G.M.

În urma examinării

plângerii scrise, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 287

1

alin. (1) din Codul procedură penală, împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Or, în cauză, nu s-a

atacat niciuna dintre soluțiile procurorului, expres și limitativ prevăzute de

textul de lege, iar, din precizările scrise ale petiționarului, nu reiese nici

conținutul unei plângeri ca act de sesizare, în condițiile art. 222 C. proc. pen.

În raport de

considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarului C.G.M. este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul C.G.M.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

decembrie 2009.