ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționarul C.G.M. În urma examinării plângerii scrise, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) din Codul procedură penală, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză, nu s-a atacat niciuna dintre soluțiile procurorului, expres și limitativ prevăzute de textul de lege, iar, din precizările scrise ale petiționarului, nu reiese nici conținutul unei plângeri ca act de sesizare, în condițiile art. 222 C. proc. pen. În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarului C.G.M. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul C.G.M. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2009.