ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 2 noiembrie 2009, s-a înregistrat

pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea

formulată de petiționarul C.G.M.

În urma examinării

plângerii scrise, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului este

inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză, nu s-a

atacat niciuna dintre soluțiile procurorului, expres și limitativ prevăzute de

textul de lege, iar, din precizările scrise ale petiționarului, nu reiese nici

conținutul unei plângeri ca act de sesizare, în condițiile art. 222 C. proc. pen.

În raport de

considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarului C.G.M. este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul C.G.M.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

decembrie 2009.