ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3385/2014

Prin sentința civilă nr. 322 din 4 februarie 2013 a Tribunalului Specializat Cluj s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC E.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.G. SRL, precum și cererea reconvențională. În consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 196.621,96 RON despăgubiri. S-a constatat reziliat contractul de agent autorizat O. din 20 aprilie 2006 din culpa exclusivă a reclamantei, în data de 25 noiembrie 2009, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 168.543,71 RON despăgubiri. În urma compensării creanțelor reciproce s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 28.078,24 RON despăgubiri. Totodată s-a dispus pbligarea pârâtei la plata sumei de 1.734,13 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Între părți s-a încheiat la data de 20 aprilie 2006 contractul de subagent prin care pârâta a subcontractat reclamantei o parte din activitatea desfășurată în jud. Bacău derivând din contractul de agent pe care pârâta l-a încheiat la data de 1 aprilie 2006 cu O. Reclamanta a solicitat prin acțiune contravaloarea remunerației sale pe perioada noiembrie 2009-aprilie 2010, iar acțiunea reconvențională a avut ca obiect solicitarea pârâtei de a se constata reziliat contractul de subagent din culpa exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia la plata penalităților contractuale ca urmare a încetării contractului în acest mod, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut că drepturile și obligațiile asumate prin contractul de subagent sunt corelative celor care decurg din contractul de agent și a găsit întemeiate pretențiile reclamantei care este îndreptățită la remunerația pentru munca prestată, conform art. 969 C. civ. Totodată, instanța a reținut că reclamanta a încălcat obligațiile asumate prin contract față de pârâtă, în sensul că a desfășurat activități concurențiale, prin activitatea unei societăți comerciale înființată de administratorul și unicul asociat al reclamantei, societate care, la rândul său a încheiat cu O. un contract de agent. În consecință s-a admis cererea reconvențională și s-a constatat operarea rezilierii contrariului de subagent începând cu data de 25 noiembrie 2009, la trecerea celor 30 de zile de la data comunicării notificării de reziliere.

După această dată, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, motiv pentru care a admis în parte cererea principală. Despăgubirile la care reclamanta a fost obligată ca urmare a admiterii cererii reconvenționale au ca efect rezilierea și derivă din aplicarea dispozițiilor art. 13.1.4 din contract, reprezentând media ultimelor trei remunerații ale reclamantei pentru serviciile prestate. Instanța a compensat cele două creanțe până la nivelul celei mai mici și a obligat pârâta la plata diferenței rezultate, în sumă de 28.078,24 RON. Pentru cheltuielile de judecată acordate s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 77 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de reclamanta SC E.P.

SRL împotriva sentinței civile nr. 322 din 4 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în totalitate cererea formulată de reclamantă și pârâta SC E.G. SRL devenită SC J.S. SRL a fost obligată să plătească reclamantei suma de 541.829,71 RON cu titlu de despăgubiri. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca neîntemeiată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată de 9.438,5 RON pentru fond și 4.624,56 RON pentru apel.

Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei sale, că, din coroborarea dispozițiilor contractuale rezultă fără echivoc că urmare a convenției încheiate între părți, reclamanta și pârâta erau ținute în respectarea tuturor clauzelor contractuale psumate, reclamanta urmând a desfășura o activitate comercială neconcurențială față de furnizorul său de servicii, respectiv O. Reclamanta s-a obligat prin art. 6.8 din contractul semnat cu pârâta să nu semneze nici un contract și să nu desfășoare nicio activitate comercială legată de reprezentarea, promovarea sau comercializarea serviciilor sau produselor unui concurent al O. în domeniul serviciilor de telefonie mobilă.

Împrejurarea că remunerația reclamantei era plătită prin intermediul pârâtei urmare a condițiilor contractuale agreate de părți nu poate schimba raporturile comerciale statornicite întrucât întreaga activitate comercială a părților se desfășoară pentru a asigura vânzarea și promovarea serviciilor și produselor oferite de O. Curtea a reținut că, în speță, reclamanta nu a încheiat alte contracte cu societăți de telefonie mobilă concurente O. și nici nu a furnizat serviciile altor societăți comerciale al căror obiect de activitate să fie similar sau identic cu cel al furnizorului său propriu. Împrejurarea că administratorul reclamantei a procedat la încheierea și a altor contracte de agent cu O. nu poate constitui o încălcare a obligațiilor contractuale asumate la momentul încheierii convenției din anul 2006, întrucât nicio clauză a acestui contract nu interzice încheierea altor convenții cu același operator de telefonie mobilă.

Prin urmare au fost găsite ca fiind fondate motivele de apel prin care apelanta-reclamantă a susținut că nu a desfășurat activități de concurența neloială, știut fiind că, potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991 constituie concurență neloială, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industriala și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.

S-a mai reținut că părțile au definit ce presupune activitatea concurențială, și anume, conform prevederilor pct. 1.24 din contract, aceasta presupune implementarea, dezvoltarea și operarea unei rețele de telecomunicații mobile în România, indiferent de tehnologiile, normele sau benzile de frecventă folosite, efectuate în mod direct sau indirect de către un concurent O., precum și comercializarea altor servicii și produse dezvoltate pe o rețea de telefonie mobilă în afara celor oferite de O. În ceea ce privește actul adițional încheiat de părți s-a reținut că dispozițiile sale sunt echivoce în privința drepturilor și obligațiilor asumate de reclamantă fată de SC E.G. SRL și au fost interpretate ca regăsindu-se doar în persoana O., întrucât pârâta nu are calitatea de operator de servicii de telefonie mobilă, care să fie promovate și vândute de către reclamantă astfel cum acestea sunt definite în preambulul contractului încheiat între părți.

În plus s-a arătat că, pentru a putea constitui temei al răspunderii civile contractuale, clauza de neconcurență trebuie să fie expresă și asumată de părți, ea neputând fi dedusă pe cale de interpretare sau aplicată prin analogie. În baza acestor considerente Curtea a reținut că cererea reconvențională nu este fondată, iar pârâta are obligația să-i achite reclamantei întreaga remunerație datorată. Împotriva deciziei: pronunțate în apel pârâta SC J.S. SRL (fostă E.G. SRL) a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii în întregime a soluției primei instanțe, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâta critică interpretarea dată în apel relației contractuale dintre părți, din care s-a dedus că reclamanta a devenit agent autorizat exclusiv al O., prin subcontractarea unei părți din activitatea pârâtei, când, în fapt, reclamanta avea calitatea de împuternicit al pârâtei, agentul acesteia, în numele și pentru care urma să vândă produsele O. în județul Bacău, contra unei remunerații. O altă critică vizează interpretarea dată de instanța de apel obligației de neconcurență, susținând că a fost lipsită de orice efect, fără a se observa că prin activitatea desfășurată în paralel, împuternicitul pârâtei a devenit concurentul său.

Recurenta menționează că, în mod greșit instanța de apel nu a reținut că din dispozițiile actului adițional rezultă două categorii de obligații de neconcurență în sarcina reclamantei, atât față de O., cât și față de pârâta-recurentă, iar interpretarea clauzelor din contractul de subagent privitoare la neconcurență nu se poate face în absenta unui scop și a unui interes protejat. În susținerea acestor argumente, recurenta a apelat la o analiza prin analogie, înlocuind în clauzele de neconcurență din contract numele O. cu E.G., iar sintagma agent, cu cea de subagent și susținând prin această demonstrație că unica concluzie ce se desprinde este că reclamanta, derulând același comerț prin intermediul unui terț a desfășurat o activitate concurențială și lipsită de bună-credință în raport cu recurenta.

Se mai arată că subagentul, chiar în lipsa unei reglementări convenționale a obligației de neconcurență, era datoare să-și desfășoare activitatea prin practici comerciale cinstite, în virtutea dispozițiilor care reglementează executarea cu bună-credință, loialitate și moralitate, decurgând din art. 5 și art. 969 C. civ., precum și din Legea nr. 11/1991. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 octombrie 2014, intimata SC E.P. SRL a solicitat respingerea recursului. În apărare intimata enumera care sunt obligațiile pârâtei decurgând din contractul de agent, susținând că prin contractul de subagent din 1 aprilie 2006 încheiat cu pârâta, a devenit subagent O., asumându-și în nume propriu toate obligațiile derivând din contractul de agent.

În privința actului adițional arată că, în plus s-a inserat mențiunea că obligațiile din contractul de agent și le asumă și față de SC E.G. SRL, neexistând nicio obligație de neconcurență asumată expres față de aceasta din urmă. Intimata combate susținerile recurentei arătând că prin extrapolarea dispozițiilor referitoare la pretinsa clauză de neconcurență se ajunge la concluzia corectă, reținută și în apel, potrivit căreia obligațiile de la pct. i) și ii) nu se pot aplica deoarece pârâta nu are calitatea de operator de telefonie mobilă. Or, o clauză de neconcurență, ce diferă de obligația legală de a nu efectua acte de concurență neloială prevăzută de Legea nr. 11/1991, trebuie să fie expres prevăzută și nu se poate deduce sau interpreta în mod analog.

În ipoteza subsidiară în care s-ar aprecia în recurs că ar exista o obligație de neconcurență a reclamantei, se arată că o astfel de încălcare nu a existat nici direct, nici în mod indirect. Pe de altă parte există distincție între concurență, ca element esențial al economiei de piață și concurența neloială, ca faptă sancționată penal. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: La data de 1 aprilie 2004 s-a încheat între O. și pârâta SC E.G. SRL (în prezent SC J.S. SRL), contractul de agent autorizat O. înregistrat, având ca obiect vânzarea, comercializarea și promovarea produselor oferite de O. Ulterior, la data de 20 aprilie 2006, între pârâtă în calitate de agent și reclamanta SC E.P.

SRL în calitate de subagent, a intervenit contractul de agent autorizat O. înregistrat, prin care aceasta din urmă a subcontractat o parte din activitatea desfășurată în județul Bacău, pe o perioadă de un an, cu drept de prelungire tacită pe perioade succesive de câte un an. Potrivit contractului de subagent, părțile și-au asumat drepturile și obligațiile corelative ce decurg din contracul de agent. Prin acțiunea promovată la data de 10 martie 2010, înregistrată inițial la Tribunalul Bacău și ulterior la Tribunalul Specializat Cluj, ca urmare a regulatorului de competență prin decizia nr. 2940 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta SC E.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC E.G.

SRL (SC J.S. SRL) la plata remunerației pentru serviciile prestate în temeiul contractului de subagent. Prin cererea reconvonțională formulată la data de 27 martie 2011, pârâta a solicitat să se constate rezilierea contractului de subagent din culpa exclusivă a reclamantei, cu obligarea acesteia la suportarea penalităților contractuale și compensarea creanțelor reciproce. Prin aceasta, pârâta a invocat încălcarea de către reclamantă, în calitate de subagent, a obligațiilor contractuale vizând interdicția desfășurării de activități concurențiale, susținând că, prin intermediul unei alte societăți comerciale, SC J.R. SRL, reprezentantul subagentului său a desfășurat activități comerciale cu același profil.

În esență, problema controversată în cauză vizează stabilirea drepturilor și obligațiilor subagentului în raport cu agentul, decurgând din contractul de subagent și actul adițional la acesta, din 13 decembrie 2007, respectiv dacă reclamanta a desfășurat sau nu activități concurențiale prohibite prin acordurile de voință exprimate de părți. Astfel, la pct. 9 din actul adițional din 13 decembrie 2007 părțile au prevăzut că „Subagentul declară că a luat la cunoștință, respectă și își asumă toate clauzele contractuale din Contractul de agent autorizat O. menționat, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acesta, înțelegând că drepturile și obligațiile menționate în acesta le asumă atât față de O., cât și față de Agent E.G.

SRL". Clauzele contractului de agent au fost preluate în întregime în contractul de subagent în litigiu, care definește la art. 1.45 agentul exclusiv ca fiind „Agentul autorizat care se obligă în cadrul prezentului contract să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale pentru O. Agentul exclusiv nu va încheia direct sau indirect prin terți contracte comerciale pentru vânzare produse și servicii oferite de un alt operator de comunicații mobile". La art. 6.8 din capitolul 6 privind obligațiile agentului se prevede: „Pe întreaga durată a prezentului contract, Agentul și/sau sub-Agenții acestuia se obligă să nu semneze nici un contract și să nu desfășoare nicio activitate comercială legată de reprezentarea, promovarea sau comercializarea serviciilor sau produselor unui concurent al O., în domeniul serviciilor de telefonie mobilă, analogice sau digitale (NMT, GSM, DCS 1800, CDMA sau alte norme), indiferent de banda de frecvență folosită, răspunzând direct față de O. pentru nerespectarea clauzelor prevăzute în prezentul contract". Art. 1.24 din contact definește activitatea concurentială ca fiind „Implementarea, dezvoltarea și operarea unei rețele de telecomunicații mobile în România, indiferente de tehnologiile, normele sau benzile de frecvență folosite, efectuate în mod direct sau indirect de către un concurent O.,

comercializarea altor servicii și produse dezvoltate pe o rețea de telefonie mobilă, în afara celor oferite de O.". Examinând prin coroborare aceste dispoziții contractuale se va reține că, atât reclamanta, cât și pârâta erau ținute de respectarea lor, iar, în privința reclamantei este cert că obligația de a nu desfășura activități concurențiale a fost asumată fațn de operatorul de telefonie mobilă O. Toate aceste clauze contractuale leagă obligațiile agentului și subagentului în raport de reprezentarea, promovarea și comercializarea serviciilor sau produselor unui concurent al O., deci, în legătură cu un alt operator de comunicații mobile. Dispozițiile actului adițional care a fost încheiat la contractul de agent autorizat O. nu pot fi interpretate altfel decât în acord cu cele mai sus reținute.

În mod greșit susține recurenta-pârâtă că din contractul de subagent se despind două categorii de obligații de neconcurență în sarcina subagentului: față de O., pe de o parte și față de agentul SC J.S. SRL, pe de altă parte, și că aceastea din urmă au un alt conținut decât primele, în sensul că protejează interesele directe ale agentului. Nici exemplul oferit de recurentă pentru interpretarea prin analogie, prin înlocuirea în clauzele contractului a subiecților (agent în loc de O., respectiv sintagma agent cu cea de subagent), nu poate conduce la altă concluzie. Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile contractuale în sensul că acestea nu se pot regăsi decât în privința O., întrucât pârâta nu are calitatea de operator de servicii de telefonie mobilă, care să fie promovate și vândute de către reclamantă, astfel cum acestea sunt definite în preambulul contractului încheiat între părți, cu respectarea prevederilor art. 969, 977, 982 C. civ.

Recurenta a mai susținut că activitățile desfășurate de reclamantă sunt contrare bunei-credinte, loialității și moralității care guvernează obligațiile contractuale, fiind încălcate dispozițiile art. 5 și art. 969 C. civ., precum și cele ale Legii nr. 11/1991. Concurența este una dintre cele mai importante componente ale pieței, care asigură dinamica întregii activități economice și este privită ca o lege naturală, în care agenții economici se confruntă între ei și cei mai buni câștigă. În mediul de afaceri ea reprezintă totalitatea relațiilor dintre cei care acționează pe aceeași piață, pentru realizarea propriilor interese în condiții de libertate economică.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale în vigoare la data promovării acțiunii, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii. Interzicerea concurenței neloiale are ca obiectiv disciplinarea raporturilor dintre comercianții de pe aceeași piață, segment de piață, piața unui produs, serviciu sau lucrare, prin constrângerea tuturor la respectarea jocului liber între cerere și ofertă.

Raportat la speța dedusă judecății se va reține că activitățile desfășurate de reprezentantul subagentului prin intermediul unei alte societăți comerciale, chiar dacă sunt concurențiale în raport cu serviciile prestate de către pârâtă pe aceeași piață, ele nu reprezintă, totuși, o încălcare a vreunei dispoziții contractuale, reclamanta neasumându-și, potrivit celor mai sus reținute, nicio clauză de neconcurență pentru vânzarea de produse și servicii similare, respectiv O., față de pârâtă. Singurele clauze de neconcurență asumate vizează, așa cum s-a arătat, produse și servicii oferite de un alt operator de comunicații mobile. În baza considerentelor expuse, se va reține că decizia pronunțată în apel este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, iar criticile recurentei în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu sunt fondate, astfel că, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC J.S. SRL Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 77 din 3 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.