ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3550/2012

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301/CEA din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 810/118/2006 s-a dispus:

În baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 394 lit. a) C. proc. pen.;

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenții - condamnați I.N. și A.D.

În baza art. 190 alin. (1) și (4) C. proc. pen.;

Au fost obligați revizuienții - condamnați la câte 6333,5 lei fiecare cu titlul majorare onorariu expert în favoarea d-nei expert R.L.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Au fost obligați revizuienții - condamnați la câte 2.205 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 617/P/2002 din 17 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus, trimiterea în judecată a inculpaților A.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și I.N., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate în condițiile disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului A.D. că, în calitate de reprezentant al SC „E.S." SRL Constanța, în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, cu știință, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a întocmit în fals documente contabile de evidență primară prin care a atestat efectuarea lucrărilor de construcții pentru SC „S.T." SRL Constanța, contribuind în mod direct la obținerea în mod fraudulos de către a sumei de 14.298.780.878 ROL. prin rambursarea T.V.A. de la bugetul statului.

În sarcina inculpatului I.N. s-a reținut că, în calitate de administrator la SC „S.T." SRL, în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, în mod repetat dar în baza unei rezoluții infracționale unice, l-a determinat pe inculpatul A.D. să întocmească în fals documentele contabile de evidență primară prin care să ateste în mod nereal efectuarea lucrărilor de construcții pentru SC „S.T." SRL Constanța, documente pe baza cărora a obținut în mod nejustificat rambursarea T.V.A. în valoare de 14.298.780.878 ROL.

Tribunalul Constanța, prin sentința penală menționată, a dispus condamnarea inculpatului I.N. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și la cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.,după executarea pedepsei principale, în baza art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în baza art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și la 1 an și 10 luni închisoare în baza art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pedepsele fiind contopite potrivit art. 33-34 C. pen., urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 11 ani închisoare și pe cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpatului A.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare,în baza art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dar și la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și la cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cele două pedepse fiind de asemenea contopite și urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare și pe cea complementară de 3 ani interzicerea drepturilor art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpații au declarat atât apel cât și recurs în cauză, susținându-și nevinovăția, dar ambele căi de atac au fost respinse ca nefondate, apelul prin decizia penală nr. 40/P din 11 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. 618/P/2004, iar recursul de către înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5161 pronunțată la data de 14 septembrie 2005.

În motivarea cererii de revizuire se arată de către ambii inculpați faptul că daca organele judiciare ar fi cunoscut toate documentele contabile ale SC S.T. SRL (documente care au fost depuse odată cu cererea de revizuire formulata pentru l.N. și pentru A.D.), ar fi putut observa următoarele:

- Societatea a desfășurat și alte operațiuni comerciale care stau la fundamentul cererii de rambursare TVA, in afara de cele rezultând din contractul de antrepriza cu SC E. SRL (care au făcut obiectul dosarului penal); efect - cel puțin diminuarea corespunzătoare a prejudiciului.

Suma de bani rambursata cu titlu de TVA (care a făcut obiectul dosarului penal) este alcătuita si din TVA de rambursat pentru lunile de raportare, cat si din TVA de plata pentru lunile de raportare.

Operațiunile comerciale care au generat TVA colectat și TVA deductibil, altele decât cele in raport cu SC E. SRL, nu au fost avute in vedere de experți (de nici una din expertize) si, deci, nici de către instanțele de judecata, datorita neraportarii la absolut toate documentele contabile ale societății.

La stabilirea valorii halei - depozit, tot datorita lipsei documentelor, nu au fost avute in vedere si materialele de construcții achiziționate de SC S.T. SRL in perioada ianuarie 2001 - februarie 2002 (ciment, var, cărămida, țigla, nisip, cuie, grund etc.).

Se apreciază că, pentru lămurire (chiar in sensul existentei cazului de revizuire invocat ), se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile care, cel puțin, sa releve daca organele judiciare au avut la dispoziție toate documentele care erau de natura a contura, a defini si a rezolva obiectul cauzei penale.

De asemenea se precizează în susținerea cererii de revizuire că potrivit legii, persoanele care sunt audiate de către un organ judiciar (martori sau inculpați) sunt obligate sa declare tot ce știu in legătura cu faptele care caracterizează infracțiunea dedusa judecații.

Nu întotdeauna, insa, aceste persoane cunosc care anume fapte din cele cunoscute lor sunt semnificative, sunt relevante pentru caracterizarea infracțiunii deduse judecații.

În aceste condiții, trebuie sa intervină, potrivit art. 4 C. proc. pen., rolul activ al judecătorului pentru buna desfășurare a procesului penal; judecătorul, dând expresie rolului activ, este obligat sa întrebe persoanele audiate in legătura cu faptele semnificative si care se cer a fi relevate, in sensul caracterizării infracțiunii deduse judecații (a se vedea disp. art. 323, 324 si 327 C. proc. pen.)

În aceste condiții, daca o declarație nu cuprinde referiri complete, de natura a releva toate faptele ce pot caracteriza infracțiunea dedusa judecații, înseamnă că există fapte, elemente, împrejurări, care au rămas necunoscute judecătorului si, deci, care nu au putut fi analizate cu prilejul deliberării.

Examinând probele administrate in dosarul nr. 1164/2002 al Tribunalului Constanta, se susține că se observa cu ușurința ca, din declarațiile persoanelor audiate, lipsesc referirile la împrejurări de esența privind existenta sau inexistenta inducerii in eroare, la cunoașterea sau nu a faptului existentei unor lucrări sau materiale, altele decât acelea la care s-au oprit urmărirea penala si, apoi, instanțele de judecata, datorita necunoașterii obiective a situației reale si in întregime.

În esență se invocă cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. din perspectiva a două aspecte esențiale respectiv existența unor înscrisuri financiar - contabile despre care instanțele ordinare nu ar fi avut cunoștință la pronunțarea soluțiilor, înscrisuri care ar fi de natură, ca pe baza unei expertize financiar - contabile, să dovedească împrejurarea că cei doi inculpați au avut în vedere și alte activități financiare atunci când au solicitat rambursarea de TVA ce se reține a fi fost făcută nelegal, și un al doilea motiv, audierea superficială a martorilor din dosar, care nu au fost întrebați cu privire la aspectele esențiale care interesau cauza.

Prin încheierea din data de 22 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 s-a dispus în baza art. 403 C. proc. pen. rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenții - condamnați I.N. și A.D.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea în totalitate a sentinței penale nr. 182 din 1 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002 până la soluționarea definitivă a cererilor de revizuire.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului I.N. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanța dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a dispus retragerea de către instanța de executare până la soluționarea definitivă a cererilor de revizuire mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2004 din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanța emis pe numele condamnatului I.N. și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 229/2004 din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul Constanța emis pe numele condamnatului A.D.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. în sensul că există fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, ce constau în procurarea de bunuri și servicii de către SC S.T. SRL Constanța în perioada ianuarie 2001 - februarie 2002, element de fapt ce rezultă din facturile fiscale depuse în sprijinul cererilor de revizuire, în condițiile în care aceste împrejurări de fapt, nu au fost cunoscute de instanțele care au judecat cauza penală, în primă instanță cât și în căile de atac.

Aceste înscrisuri noi urmăresc a dovedi faptul existenței reale a acestor operațiuni de construcții, situație în care, subsecvent, documentele contabile de evidență primară, fiind bazate pe operațiuni reale, nu mai au caracter fals și nu mai constituie ulterior, un mijloc fraudulos pentru inducerea în eroare a organelor fiscale, în vederea obținerii unei rambursări necuvenite de TVA.

La soluționarea cererii de revizuire tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Din perspectiva dispozițiilor statuate prin încheierea din data de 22 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare la termenul din data de 4 octombrie 2006 cu următoarele obiective:

- identificarea tuturor construcțiilor realizare până la momentul solicitării rambursării de TVA,

- care este suprafața totală construită,

- cât reprezintă, în procent, suprafața totală construită în baza autorizației de construcție și cât reprezintă suprafața totală construită fără autorizație de construcție,

- dacă există un grad împrejmuitor, cu precizarea materialelor folosite,

- ce a fost edificat până la cererea de rambursare a TVA,

- identificarea sau nu a lucrărilor de consolidare a terenului, constând în săpături și pavare cu piatră.

Astfel s-a întocmit Raportul de expertiză tehnică imobiliară de către expertul S.O. depus la dosarul cauzei la data de 9 martie 2007 și suplimentul la acest raport depus la data de 11 iulie 2007 la dosarul cauzei, de către același expert, cu obiectivul suplimentar de a evalua bunurile mobile identificate și reținute în concluziile raportului de expertiză imobiliară, evaluare ce se va face la nivelul lunii februarie 2003.

La termenul din data de 5 septembrie 2007 s-a dispus efectuarea expertizei contabile, având ca obiectiv stabilirea, raportat la cele patru cereri de rambursare TVA, dacă solicitarea și încasarea de către SC S.T. SRL a unor sume cu titlu de rambursare, a avut ca fundament operațiuni reale ce ar justifica rambursarea.

Astfel s-a depus Raportul de expertiză contabilă de către expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 30 noiembrie 2007 care concluzionează că din verificările efectuate în 2003 rezultă că cele patru cereri de rambursare TVA au avut ca fundament operațiuni comerciale reale, de natură a justifica rambursarea de TVA.

De asemenea s-a întocmit Raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul R.L. depus la dosarul cauzei la data de 5 mai 2008 prin care se sesizează activitățile comerciale concrete desfășurate de societatea comercială SC S.T. SRL și faptul că această societate avea dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă investițiilor efectuate, reprezentând bunuri și servicii achiziționate în acest sens, materializate în clădirea depozit, în scopul realizării activității sale comerciale, respectiv comerțul cu ridicata al produselor alimentare, băuturi și tutun.

Din această perspectivă se concluzionează că prin raportare la cele patru cereri de rambursare TVA, la concluziile expertizei tehnice imobiliare din data de 9 martie 2007 și ale expertizei tehnice din data de 9 iulie 2007 și față de înscrisurile contabile depuse la dosarul cauzei încă de la momentul formulării cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, solicitarea și încasarea de către SC S.T. SRL a unor sume de bani, cu titlul de rambursare de TVA, a avut ca fundament operațiuni comerciale reale, de natură a justifica rambursarea TVA și anume activitatea de comerț en - gross cu băuturi alcoolice și TVA.

La termenul din data de 08 octombrie 2008 s-au stabilit obiecțiuni la acest raport de expertiză formulate de către partea civilă A.N.A.F. și de către revizuenți.

În răspunsul la obiecțiunile expertizei contabile întocmit de către expert R.L. se sesizează fundamentarea rambursărilor de TVA cu operațiuni reale și faptul că anterior formulării celor 4 cereri de rambursare de TVA nu au mai existat astfel de cereri.

Relevant este, însă, că în răspunsul la obiecțiuni se sesizează că existența sau inexistența unor societăți comerciale ca entități cu personalitate juridică nu putea fi constată de către expert ci doar prin controale încrucișate ale organelor fiscale la momentul respectiv.

Mai mult trebuie reținut că în ceea ce privește executarea obiectivelor de investiții fără autorizare de construcție, în condițiile în care numai 3 au autorizație din 15 abia după efectuarea investițiilor și după rambursarea de TVA conform celor 3 din 4 cereri de rambursare și respectiv celor 3 din 4 controale fiscale Primăria Municipiului Constanța a sancționat societate comercială pentru lipsa unor autorizații de construcție.

S-au formulat obiecțiuni suplimentare celor precizate anterior, astfel încât instanța a dispus în ședința publică din data de 18 martie 2009 a dispus ca expertul R.L. să răspundă acestor obiecțiuni.

În răspunsul la obiecțiunile obiecțiunilor expertizei contabile întocmite de către expert R.L. și expert parte D.E., depuse la dosarul cauzei la data de 10 iunie 2009 rezultă că așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, din lămuririle suplimentare și din răspunsul la obiecțiuni pentru cele 12 investiții care nu reprezintă proprietate SC S.T. SRL - în accepțiunea MF - se poate beneficia de rambursare TVA, cele 4 rambursări TVA efectuate în perioada august 2001 - februarie 2002 au avut la bază cereri de rambursare și acțiuni de control anterioare rambursării și de asemenea faptul că din expertiza depusă la dosarul cauzei rezultă că investițiile au fost realizate de societatea SC S.T. SRL.

În ședința publică din data de 05 mai 2010 au fost audiați nemijlocit expertul R.L. și expertul parte D.E.

Din depoziția expertului R.L. se reține că doar în accepțiunea acesteia facturile cu care au fost achiziționate bunurile investite conferă și dreptul de proprietate însă dacă se cunoștea că anumite facturi sunt emise de așa numitele „societăți - fantomă" aceste facturi nu pot fi luate în calcul pentru rambursarea de TVA și de asemenea experții la întocmirea expertizelor nu au luat în calcul controalele încrucișate ale MF care puteau determina acest aspect.

Expertul parte D.E. precizează că o factură fiscală nu reprezintă titlu de proprietate și nu poate răspunde dacă este posibilă rambursarea de TVA pentru bunuri achiziționate și investite în alt bun care nu aparține achizitorului.

În ședința publică din data de 05 mai 2010 s-a dispus întocmirea suplimentului la raportul de expertiză contabilă, având ca obiectiv: existența ori inexistența prejudiciului și valoarea acestuia în raport de existența lui, față de facturile emise de societățile așa - zise fantomă care au fost constatate pe baza controalelor încrucișate și, deși s-a dovedit că aceste societăți nu există, au emis facturi fiscale, urmând ca existența ori inexistența prejudiciului să fie determinată și prin prisma autorizației de construire a imobilului

În suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul R.L. și expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2010 se precizează că în cazul în care facturile au fost emise de firme fantomă, prejudiciul reprezentând TVA rambursat în legătură cu aceste facturi este în sumă de 14.480.947.221,45 lei.

Definitoriu pentru construcția acestui proces penal în revizuire este răspunsul experților conform căruia responsabilitatea părților implicate este în afara sferei de competență a expertului contabil și de asemenea, mai mult concluzia experților contabili, în aceste condiții, față de aceste aspecte este aceea că nu se poate determina în baza documentelor tehnico - operative și contabile o valoare a prejudiciului numai pentru cele 3 obiective care au avut autorizație de construcție emisă de autoritățile competente.

Revizuenții condamnați I.N. și A.D., susțin că s-ar fi putut constata o cu totul altă situație dacă organele de cercetare ar fi avut în vedere toate documentele contabile ale societății SC S.T. SRL, arătând că nu este vorba despre motive imputabile organelor de cercetare, dar nici inculpaților.

Tribunalul nu poate reține această apărare în condițiile în care apreciază că în cauză, în legătură cu operațiunile comerciale desfășurate, în mod practic și în mod real, s-a produs un prejudiciu, aceasta fiind practic și concluzia experților.

Astfel la acest moment, în baza tuturor documentelor respectiv a actelor de urmărire penală, a cercetării judecătorești în baza căreia s-a pronunțat sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 cât și a cercetării penale din cadrul revizuirii, se poate stabili existența unui prejudiciu.

De altfel în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expertul R.L. și expertul parte D.E. depus la dosarul cauzei la data de 15 iunie 2010 se precizează că în cazul în care facturile au fost emise de firme fantomă, prejudiciul reprezentând TVA rambursat în legătură cu aceste facturi este în sumă de 14.480.947.221,45 lei.

Nu poate fi primită apărarea conform căreia apărătorul condamnaților revizuienți I.N. și A.D. arată că personal interpretează concluziile expertului în sensul că prejudiciul nici nu există, și apreciază că nu poate exista un alt motiv pentru care prejudiciul nu poate fi stabilit, decât dacă el nu există în condițiile expuse anterior.

Tribunalul opinează că, de altfel, nu avem de-a face cu societăți nou înființate care au activat în mod legal, desfășurând operațiuni comerciale și bancare, deci sunt societăți „fantomă", ci reale, apreciind că acest aspect nu a fost dovedit prin expertizele efectuate.

De altfel trebuie reținut din depoziția expertului R.L. că doar în accepțiunea acesteia facturile cu care au fost achiziționate bunurile investite conferă și dreptul de proprietate însă dacă se cunoștea că anumite facturi sunt emise de așa numitele „societăți - fantomă" aceste facturi nu pot fi luate în calcul pentru rambursarea de TVA și de asemenea experții la întocmirea expertizelor nu au luat în calcul controalele încrucișate ale MF care puteau determina acest aspect. Contrar acesteia expertul parte D.E. precizează că o factură fiscală nu reprezintă titlu de proprietate și nu poate răspunde dacă este posibilă rambursarea de TVA pentru bunuri achiziționate și investite în alt bun care nu aparține achizitorului.

Este de necontestat că stabilirea vinovăției sau nevinovăției unei persoane sau a caracterului juridic licit al unor operațiuni derulate nu este atributul expertului ci doar al instanței de judecată.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că prejudiciul există, și din această perspectivă nu se poate dispune achitarea revizuienților condamnați I.N. și A.D. în baza 11 pct. lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., așa cum s-a solicitat, soluție contrară celei dispuse prin sentința penală nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002 care ar atrage admiterea cererii de revizuire.

Nu trebuie omis că, în practică revizuirea este o instituție de îndreptare a erorii asupra situației de fapt, dar numai în tot, de la soluția de condamnare fiind obligatoriu să se ajungă la soluția de achitare, sau invers.

În considerarea disp. art. 406 alin. (4) C. proc. pen. tribunalul apreciază că nu poate fi primită de asemenea apărarea conform căreia cererea de revizuire poate fi admisă din perspectiva faptului că mai există o ipoteză, astfel cum prezintă literatura de specialitate în cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., propunându-se să se admită revizuirea în această situație parțial în condițiile în care textele de lege incidente revizuirii sunt concise și limitative.

Astfel trebuie avută în vedere natura instituției revizuirii, și anume înlăturarea erorilor judiciare, care sunt întotdeauna absolute în raport de faptul că în cauza dedusă judecății, de la soluția de condamnare fiind obligatoriu să se ajungă la soluția de achitare - fără a interesa din această perspectivă temeiul achitării.

Astfel nu este posibilă admiterea revizuirii în parte, pe calea schimbării încadrării juridice în condițiile în care situația de fapt este demonstrată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în primul ciclu procesual - așa cum s-a solicitat.

Mai mult tribunalul apreciază că în ceea ce privește primul aspect invocat respectiv existența unor înscrisuri financiar - contabile despre care instanțele ordinare nu ar fi avut cunoștință la pronunțarea soluțiilor, înscrisuri care ar fi de natură, ca pe baza unei expertize financiar - contabile, să dovedească împrejurarea că cei doi inculpați au avut în vedere și alte activități financiare atunci când au solicitat rambursarea de TVA ce se reține a fi fost făcută nelegal trebuie remarcată lipsa de verosimilitatea a susținerilor celor doi revizuienți.

Astfel, la numai o săptămână după ce li s-a respins recursul, au formulat cererile de revizuire și au atașat niște înscrisuri pe care puteau foarte bine să le prezinte și instanțelor de apel și de recurs în situația în care într-adevăr aceste înscrisuri nu ar fi fost avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei și ar fi fost decisive pentru exonerarea acestora de la răspunderea penală și ar fi putut crea astfel o altă situație juridică.

Tribunalul, în baza acestor înscrisuri a pronunțat încheierea din data de 22 mai 2006 a Tribunalul Constanța în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 și astfel s-a dispus în baza art. 403 C. proc. pen. rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de revizuire și ulterior după admiterea în principiu a dispus efectuarea mai multor expertize, suplimente la rapoartele de expertiză, răspunsuri la obiecțiuni, răspuns la obiecțiunile obiecțiunilor etc. pentru ca în final experții desemnați în cauză să concluzioneze că nu pot stabili caracterul licit al operațiunilor - fiind audiați nemijlocit de instanță, acesta fiind atributul exclusiv al instanței.

Tribunalul constată că toate aceste acte nu au condus în mod efectiv la o schimbare a concluziilor rapoartelor de expertiză financiar - contabilă efectuate în cauză și reținute de către instanță la sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005.

Astfel nu se pot exonera pe cei doi inculpați de răspunderea penală pentru rambursarea ilegală de T.V.A. cu privire la lucrările de construcții pentru SC „S.T." SRL Constanța, care lucrări în realitate nu s-au executat - așa cum de altfel se deduce din răspunsurile experților.

Lipsa de verosimilitatea a susținerilor celor doi revizuienți trebuie remarcată și din perspectiva faptului că aceștia au invocat sumara audiere martorilor sau inculpaților în prezenta cauză, în condițiile în care atât pe timpul urmăririi penale cât și pe timpul judecării cauzei iar inculpații, prin intermediul apărătorului ales, au avut posibilitatea să formuleze întrebări în vederea lămuririi sub toate aspectele a situației de fapt reale.

În termen legal au declarat apel revizuenții condamnați I.N. și A.D.

Critica apelantului I.D. vizează în principal desființarea sentinței primei instanțe și achitarea inculpatului s-au, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în formă calificată cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002.

Apelul condamnatului A.D. vizează netemeinicia și nelegalitatea soluției instanței de fond solicitând ca prin admiterea cererii de revizuire să se dispună în principal, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în formă calificată si consecințe deosebit de grave în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002.

Prin decizia penală nr. 52/P din 29 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții - revizuienți I.N.  și A.D., împotriva sentinței penale nr. 301/CEA din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 810/118/2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați apelanții - revizuienți I.N. și A.D. la plata a câte 800 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu - avocat P.E. ( 150 lei - onorariu parțial ), avocat S.F. ( 300 lei ) și avocat S.I. (150 lei - onorariu parțial ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Cei doi revizuenți au solicitat la instanța de fond efectuarea unor rapoarte de expertiză prin care să se stabilească existența sau inexistența prejudiciului în raport de facturile emise de societățile comerciale considerate „fantomă„ care au fost constatate pe baza controalelor încrucișate si s-a demonstrat că aceste societăți nu există, că au emis facturi fiscale urmând ca prejudiciul existent sau inexistent să se raporteze la autorizația de construire a imobilului.

S-a arătat că instanța de fond a reținut că apărarea formulată de condamnați nu poate conduce la stabilirea unei alte situații de fapt, în condițiile in care la soluționarea cauzei in fond s-a constatat existența unui prejudiciu pe baza rapoartelor de expertiză efectuate in cauză.

Chiar și expertul parte și-a spus punctul de vedere în sensul că, „în situația in care facturile au fost emise de firmă fantomă„ și acest lucru s-a demonstrat în cauză încă de la prima instanță, prejudiciul reprezentând TVA-ul rambursat, nedatorat celor doi condamnați a fost de 14.480.947.221 lei.

Cu privire la ridicarea unor construcții în baza existenței unei autorizații de construcții, instanța de fond a stabilit că responsabilitatea părților implicate este în afara sferei de competență, a experților contabili, situație în care nu se poate determina pe baza documentelor tehnico operative si contabile o valoare a prejudiciului numai pentru cele trei obiective care au avut o autorizație de construcție emisă de autoritățile competente.

Rejudecare are ca obiect înlăturarea erorii judiciare care o cuprinde hotărârea atacată cu revizuirea si darea unei noi soluții în baza aprecierii tuturor probelor administrate, atât a celor administrate cu ocazia primei judecăți, cât și a celor noi administrate în cursul procedurii de revizuire.

S-a arătat că examinarea în principiu se limitează la constatarea temeiniciei cazului de revizuire invocat; la rejudecarea în fond se examinează învinuirea adusă inculpatului în sensul temeiniciei ei.

Ca finalitate, rejudecarea cauzei, în fond, urmărește darea unei noi soluții cu privire la învinuirea inițială.

Cei doi condamnați au invocat ca temei de revizuire disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., potrivit cu care: revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

S-a arătat că nu pot fi considerate ca probe noi faptul probator și mijloacele de probă corespunzătoare care au fost propuse la judecata anterioară, însă instanța încălcând dispozițiile legale a omis să le ia în considerare și nici noile mijloace de probă în completarea dovedirii aceleiași situații de fapt.

În legătură cu probele noi se pune și problema eficienței probatorii a acestora. Astfel, chestiunea care se ridică este de a ști dacă noile probe trebuie să demonstreze certitudinea erorii judiciare sau numai posibilitatea ei.

Cert este că, probele noi pot constitui temei de revizuire numai dacă, pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate.

Este suficient ca noile probe să determine un dubiu serios cu privire la temeinicia hotărârii supuse revizuirii.

S-a arătat că interpretarea probelor administrate nu poate conduce la admiterea cererii de revizuire, întrucât este necesar ca împrejurările invocate în susținerea cererii de revizuire - deci faptele probatorii - să fie noi, inexistente, în materialul probator de la dosar, ceea ce înseamnă că în revizuire nu este posibilă readministrarea probelor sau prelungirea ori interpretarea probatoriului administrat.

Cazul de revizuire invocat de condamnați este limitat la situația în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare și în sensul că faptele sau împrejurările noi conduc la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Așadar, apelanții revizuenți au solicitat pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, acest lucru neconstituind caz de revizuire.

S-a arătat că revizuenții, prin probele solicitate au urmărit să se constate temei pentru individualizarea mai favorabilă a pedepselor aplicate, astfel că nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, întrucât nu s-a putut dovedi netemeinicia deciziei de condamnare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții I.N. și A.D. și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare întrucât au făcut dovada existenței unor împrejurări noi care deși preexistau, nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.

Au mai solicitat admiterea recursului și în principal, achitarea revizuienților pentru faptele pentru care au fost cercetați, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 și respectiv, complicitate la această infracțiune.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursurile declarate nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscut de instanță la soluționarea cauzei", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că „în cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

În cauza de față, cei doi revizuienții au solicitat admiterea cererii de revizuire, susținând că organele judiciare nu au avut în vedere toate documentele contabile ale societății, pentru a se stabili existența unui prejudiciu real, apreciind că pentru lămurire și pentru a se rezolva obiectul cauzei se impune efectuarea unei expertize contabile.

Au mai invocat existența unor înscrisuri financiar-contabile despre care instanțele ordinare nu au avut cunoștință la pronunțarea soluțiilor.

Prin încheierea din data de 22 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dos. pen. nr. 44/CEA/2006 s-a dispus în baza art. 403 C. proc. pen. rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenții - condamnați I.N. și A.D.

În baza art. 404 C. proc. pen. s-a dispus suspendarea în totalitate a sentinței penale nr. 182 din 01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1164/2002 până la soluționarea definitivă a cererilor de revizuire, prin încheierea de ședință din 22 mai 2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, iar prin încheierea din 5 septembrie 2007, efectuarea unei expertize contabile. Rapoartele de expertiză urmau să stabilească existența sau inexistența prejudiciului în raport de facturile emise de societățile comerciale indicate, urmând ca prejudiciul existent sau inexistent să se raporteze la autorizația de construire a imobilului.

În urma administrării acestor probe s-a constatat existența prejudiciului contestat de revizuienți, așa încât, apărările formulate de aceștia nu conduc la existența altei situații de fapt, opusă celei reținută prin hotărârea de condamnare și nu s-a făcut dovada netemeiniciei acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, revizuirea, fiind o instituție de înlăturare a erorilor judiciare asupra situației de fapt, fiind obligatoriu să se ajungă la o soluție de achitare, sau invers, cererea de schimbare a încadrării juridice excede cadrului procesual actual, nefiind posibilă pe calea revizuirii.

Prin urmare, se constată că în mod corect sau fost respinse cererile de revizuire a hotărârii de condamnare, decizia instanței de apel este legală și temeinică, iar recursurile declarate de revizuienți sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții I.N. și A.D. împotriva deciziei penale nr. 52/P din 29 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenții revizuienți la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2012