ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3426/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 429 din 07 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.I., la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic săvârșită în scopul obținerii de date informatice.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pedeapsă complementară. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie. S-a luat act că părțile vătămate SC „P.L.,, SRL Craiova și A.R. SRL nu s-au constituit constituie părți civile în cauză, întrucât bunurile au fost recuperate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5200 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, într-una din zilele de început ale anului 2009, aflându-se la domiciliul martorului B.G.

și profitând de un moment de neatenție din partea acestuia, inculpatul M.R.I. a reușit să observe parola tastată de acesta pentru a accesa contul deținut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., societate administrată de martorul B.G., parola de acces fiind „Z.", iar inculpatul M.R.I. reținând această parolă cu scopul de a o folosi în perioada următoare. În luna martie 2009, inculpatul M.R.I. s-a deplasat în Germania, zona Munchen, conducând un autotren, deplasându-se în dimineața zilei de 16 martie 2009, în jurul orelor 9,00, la o locație din aceeași zonă, unde se afla un terminal conectat la Internet, de unde a accesat browser-ul Internet Explorer căutând site-ul bursaxxx.ro., pentru a avea acces la platforma informatică, inculpatul folosind, fără drept, parola „Z.", aparținând SC „Y.I." SRL (administrator martorul B.G.).

SC „P.L." SRL, ce are ca obiect de activitate "transportul intern și internațional, intracomunitar de marfa, licențiată ca și casă de expediție" (intermediere transport), a primit o comandă de transport de la firma A.H. GmbH, prin intermediul A.H. SRL Giurgiu, pentru un transport (1 bucată tractor + utilaje), de la sediul firmei din Germania până la Giurgiu - România, unde urma să se descarce o parte din utilaje și restul să plece mai departe pentru descărcare în Brăila. La data de 16 martie 2009 ora 9,00, Casa de Expediții P.L. SRL Craiova a postat pe site-ul bursaxxx.ro., oferta de transport pentru marfa, Valabilitate: 16 martie 2009-16 martie 2009 Descriere: utilaje agricole, 20t, încărcare azi 16 martie 2009 Persoana de contact: G.P., Publicat la data: 16 martie 2009, ora 09:51 Șters la data: 16 martie 2009, ora 11:10.

Casa de expediții a fost apelată de mai mulți transportatori interesați, care însă nu puteau încărca marfa respectivă în data de 16 martie 2009 (zi de luni), ci numai în cursul zilelor de marți sau miercuri. După aproximativ 6 minute de la postarea cererii de transport, respectiv la ora 09:57:49, site-ul bursaxxx.ro. a fost accesat de către inculpatul M.R.I., care a vizualizat marfa, accesare ce a fost făcută de la un calculator destinat publicului. Din verificarea efectuată pe aplicația www.xx.xxx.net, a rezultat că adresa aparține/este utilizată de către M.A.N.O.C., A.A.C.K. După ce a vizualizat cererea de transport postată de casa de expediții, inculpatul M.R.I. și-a notat numele și numărul de telefon al persoanei indicate în anunț, respectiv ale martorului P.I.G.

La scurt timp, inculpatul a apelat numărul de telefon indicat în anunț, și a purtat o discuție cu martorul P.I.G., căruia i-a comunicat în fals că se numește „C.M." și că este reprezentantul SC D.I.E. SRL București, aducându-i, totodată, la cunoștință faptul că are un camion în apropierea localității Ettenkofen și că poate încărca marfa în data de 16 martie 2009. De asemenea, inculpatul M.R.I. i-a spus martorului P.I.G. că este interesat să efectueze transportul din Germania în România, indicându-i datele de identificare ale societății D.I.E. SRL, fără ca această firmă, prin reprezentanții săi legali, să aibă cunoștință de faptul că este menționată ca parte în această tranzacție. Inculpatul i-a sugerat martorului P.G.

ca documentele premergătoare efectuării transportului să fie comunicate, prin fax, la un post telefonic din Germania, motivând că el este patronul societății transportatoare și se află împreună cu șoferul său la firma din Germania unde au descărcat marfa adusă din România, având asupra lui ștampila firmei și că poate confirma în acest fel comanda. Comanda de transport a fost întocmită cu data de încărcare 16 martie 2009 și cu data de descărcare, fiind transmisă pentru confirmare (semnătură și ștampilă) la numărul de fax comunicat anterior telefonic de către inculpatul M.R.I. alias „C.M.". Prin verificarea secțiunii „istoric" a postului telefonic utilizat de către casa de expediții SC „P.L." SRL, a rezultat faptul că, în data de 16 martie 2009, ora 11.49 (CET+1), de la numărul de telefon din România s-a transmis un fax.

În aceeași zi, la ora 11.52 (CET+1), de la același nr. de telefon din Germania, s-a transmis un fax către casa de expediții din România. În cursul aceleiași zile, s-au mai transmis din România (de la același nr. de telefon) către Germania, încă două corespondențe „fax" la orele 17:24 (CET+1), respectiv 17:30 (CET+1). Cele sus arătate reflectă corespondența purtată între inculpat și martorul P.G. cu privire la confirmarea și acceptarea comenzii de transport. Având în vedere aceste aspecte rezultă că, în data de 16 martie 2009, ora 09:57:49 (CET+1), inculpatul M.R.I. s-a aflat într-o incintă în Germania, unde identificatorul de rețea a fost adresa IP. De asemenea, rezultă faptul că, în data de 16 martie 2009, intervalul orar 11:49 - 17.30 (CET +1), inculpatul M.R.I.

s-a aflat într-o incintă din Germania, unde funcționa postul telefonic. Din răspunsul autorităților germane rezultă că postul telefonic, la/de la care s-au primit/transmis corespondențele fax în data de 16 martie 2009 pe relația România-Germania, aparține magazinului de papetărie G. La data de 16 martie 2009, în incinta magazinului de papetărie G. se aflau instalate camere de luat vederi, iar din înregistrările video stocate s-a realizat identificarea prezenței inculpatului în acest magazin. După ce inculpatul M.R.I. a intrat în posesia comenzii de transport transmisă pe fax de către martorul P.G., s-a deplasat la sediul firmei A.H. GmbH. Aici a prezentat documentele primite de la casa de expediții din Craiova și a fost acceptat să încarce marfa.

Camionul cu care s-a prezentat inculpatul la sediul firmei germane a fost încărcat cu următoarele bunuri: tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân, plug, inculpatul M.R.I. prezentându-se în fața martorilor O.H. și V.K. sub același nume de „C.M.". După încărcare, martorul P.G., administratorul SC P.L. SRL, a fost notificat la ora 18.40.45 din 16 martie 2009, printr-un mesaj cu conținutul "am încărcat. M. Și am plecat vă sun în țară", atât SMS-ul cât și convorbirile telefonice fiind efectuate de pe același număr de telefon, camionul în care au fost încărcate utilajele, însă la data stabilită pentru descărcare, utilajele nu au mai ajuns la destinație, iar la numărul de telefon sus menționat nu a mai fost găsită nici o persoană.

După încărcarea utilajelor, inculpatul M.R.I. s-a deplasat spre Giurgiu, unde a descărcat utilajele și le-a depozitat într-o magazie aparținând SC M. SRL din zona „Vama Mocănașu" din municipiul Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost găsite de către organele de poliție. Valoarea bunurilor însușite de inculpat prin inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate se ridică la 78.000 euro. Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpatului M.R.I. date în cursul procesului penal, prin care a recunoscut în mod detaliat săvârșirea faptelor, declarații ce se coroborează, așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu declarațiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A.

și B.I., martori care au relatat, la rândul lor, pe larg, derularea operațiunilor în care a fost implicat inculpatul M.R.I., precum și cu înscrisurile aflate la dosar. În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M.R.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului.

În ceea ce privește pericolul social al faptelor, tribunalul a reținut că este extrem de ridicat, rezultând atât din împrejurările comiterii infracțiunilor, (inculpatul profitând de neatenția martorului B.G. pentru a observa parola tastată de acesta, pentru a accesa contul deținut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., cu scopul de a o folosi ulterior), cât și din modul de operare al inculpatului, care a accesat un sistem informatic folosindu-se de o parolă ce nu-i aparținea, dând astfel o aparență de legalitate operațiunilor comerciale pe care le efectua, înșelând încrederea operatorilor comerciali, în vederea obținerii de profit în mod nelegal, afectând, totodată, activitatea acestora și zdruncinând încrederea în derularea de operațiuni comerciale în modalitatea arătată, întregul mod de operare al inculpatului reflectând periculozitatea acestuia.

Având în vedere atât pericolul social sporit al faptelor, cât și conduita adoptată de inculpat în cursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptelor încă din momentul declanșării cercetărilor penale, dar și lipsa antecedentelor penale, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare este în măsură să contribuie la atingerea scopului acesteia, și anume prevenirea comiterii pe viitor de noi infracțiuni de către inculpat și reintegrarea acestuia în societate, la stabilirea acestui cuantum tribunalul având în vedere și incidența prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul M.R.I., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, ca efect al reținerii, în beneficiul său, a incidenței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat. Din oficiu, Curtea a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării formei continuate prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. Prin decizia penală nr. 133/A din 7 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a Ii-a penală a admis apelul declarat de inculpatul M.R.I.

împotriva sentinței penale nr. 429 din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond: "Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului M.R.I., în pedepsele componente: - pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. - pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.R.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele principale de 7 ani închisoare și 1 an închisoare astfel aplicate, urmând ca inculpatul M.R.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale". Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut următoarele: Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 320 1 alin. (1), (2), (3) C. proc.

pen., inculpatul M.R.I. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște faptele reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Subsecvent valorificării acestei opțiuni a inculpatului, instanța de fond a reținut o situație de fapt concordantă împrejurărilor de fapt ce rezultă din probele administrate, aspect ce nu a făcut, de altfel, obiect de critică în apel. Reevaluând probatoriul în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea a constatat, la rândul său, neechivoc dovedit faptul că, la data de 16 martie 2009, în timp ce se afla pe teritoriul Germaniei, folosind fără drept parola aparținând SC "Y.I." SRL, inculpatul M.R.I.

a accesat aplicația informatică bursaxxx.ro (destinată exclusiv operatorilor și utilizatorilor de servicii de transport rutier de marfă), în scopul de a obține informații despre ofertele de transport postate pe site. După accesarea aplicației, apelantul-inculpat a vizualizat oferta de transport marfă, postată pe site de SC "P.L." SRL, a contactat telefonic reprezentantul acestei din urmă societăți - casă de expediție, căruia i s-a prezentat sub numele mincinos de "C.M." și în calitatea nereală de reprezentant al SC "D.I.E." SRL, manifestându-și intenția de a efectua transportul de marfă din Germania în România. După transmiterea pe fax, în cursul aceleiași zile, a comenzii de transport cu nr. 115 de către reprezentantul SC "P.L." SRL, inculpatul M.R.I.

s-a prezentat la sediul firmei A.H. GmbH, unde s-a folosit de numele mincinos de „C.M." și a prezentat documentele transmise de către casa de expediții anterior menționată, în baza cărora i-a fost acceptată încărcarea mărfii. În camionul inculpatului au fost încărcat următoarele bunuri: tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân, plug, bunuri în valoare de aproximativ 78.000 euro. Toate utilajele au fost transportate ulterior pe teritoriul României, însă nu au ajuns la destinație, ci au fost depozitate într-o magazie aparținând SC M. SRL, aflată pe raza localității Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost recuperate de către organele de poliție și restituite părților vătămate.

Modalitatea concretă în care inculpatul M.R.I. a intrat în posesie și, ulterior, a folosit parola SC "Y.I." SRL, împrejurările în care acesta a accesat, fără drept, platforma bursaxxx.ro, iar, ulterior, a indus în eroare reprezentanții SC "P.L." SRL și pe cei ai firmei A.H. GmbH cu ocazia încheierii contractului de transport, rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu împrejurările ce rezultă din declarațiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A. și B.I., din relațiile comunicate de către autoritățile germane cu ocazia asistenței judiciare acordate organelor judiciare române și din înscrisurile aflate la dosar.

Încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, valorificată ulterior de către instanța de fond, a fost apreciată ca incorectă, de instanța de apel, nefiind întemeiată reținerea formei continuate a celor două infracțiuni ce fac obiectul judecății întrucât inculpatul a desfășurat un act unic de accesare, la data de 16 martie 2009, a platformei informatice bursaxxx.ro, în modalitatea și în scopul reținute în considerentele prezentei decizii. La aceeași dată a fost executată integral și infracțiunea simplă de înșelăciune în convenții în formă calificată, inculpatul desfășurând, în ziua de 16 martie 2009, acte de inducere în eroare a reprezentanților SC P.L. SRL și ai A.H. GmbH, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust și cauzând SC P.L.

SRL, la aceeași dată, un prejudiciu în valoare de aproximativ 78.000 euro, echivalent contravalorii utilajelor ce au făcut obiectul transportului. Actele de inducere în eroare exercitate față de reprezentanții celor două firme, prin prezentarea inculpatului sub nume și calități mincinoase, sunt acte aflate într-o strânsă corelație, ambele subsumate, în mod necesar, planului infracțional elaborat de inculpat, în unicul scop al însușirii contravalorii utilajelor și, prejudicierii, astfel, a casei de expediții SC P.L. SRL Aceste acte de inducere în eroare nu au, în mod autonom, caracter infracțional, deoarece ele nu realizează, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de înșelăciune, ci numai raportat la paguba unică pricinuită prin însușirea frauduloasă a utilajelor ce au făcut obiectul transportului.

Unicitatea patrimoniului căruia i s-a adus astfel atingere face ca infracțiunea de înșelăciune să aibă, la rândul său, caracterul unei infracțiuni simple, în pofida actelor repetate de inducere în eroare, desfășurate, de altfel, în aceeași zi doar în considerarea specificului convenției de transport și a numărului părților implicate. Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că atât infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic, cât și cea de înșelăciune în formă agravată sunt infracțiuni simple, săvârșite în cauză prin acte unice de accesare fără drept a platformei informatice, respectiv prin însușirea frauduloasă a bunurilor ce au făcut obiectul comenzii de transport din 16 martie 2009. Curtea a apreciat că reținerea, prin rechizitoriu, a formei continuate a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen.

și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 apare ca fiind rezultatul unei erori materiale. Din rezoluția de începere a urmăririi penale nr. 31 din 21 ianuarie 2011 și din ordonanța de extindere a cercetărilor din 29 martie 2011 rezultă că urmărirea penală a fost începută pentru cele două infracțiuni în formă simplă, iar nu în formă continuată (filele 215-219, 227-231 voi. 1 dup). Inclusiv prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de înșelăciune și acces fără drept la un sistem informatic în formă simplă, incidența prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. fiind reținută eronat doar subsecvent dispoziției de trimitere în judecată.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că se impune modificarea parțială a sentinței, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. Reevaluând modalitatea de individualizare a pedepsei raportat la noua încadrare juridică dată faptelor și la înlăturarea stării de agravare prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepselor, la un nivel apropiat de cel al limitei minime speciale, rezultate ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. În acest sens, s-a avut în vedere că faptele săvârșite de către apelant prezintă o gravitate moderată, pusă în lumină de modalitatea elaborată de concepere a planului infracțional, de relativa premeditare a comiterii lor, de folosirea unor mijloace frauduloase diverse, apte să asigure consumarea activității infracționale, dar și de valoarea mare a prejudiciului cauzat. Pe de altă parte, Curtea a reținut caracterul simplu al infracțiunilor comise și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat integral, ca urmare a diligentelor organelor de cercetare penală, împrejurări de natură a diminua, într-o oarecare măsură, răspunderea penală a inculpatului.

Din perspectiva acestor împrejurări de fapt, Curtea a apreciat că pedepsele de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de legea specială sunt de natură a permite atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut de lege, date fiind cuantumul lor însemnat și executarea în regim de detenție. Subsecvent reducerii pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, Curtea a apreciat că se impune și reducerea duratei pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, o perioadă de 4 ani fiind suficientă pentru a se asigura atingerea scopului pedepsei. Critica inculpatului M.R.I. referitoare la insuficienta valorificare a circumstanțelor sale personale favorabile a fost apreciată ca lipsită de suport.

Din actele dosarului rezultă că faptele deduse judecății au fost comise într-un interval de timp în care inculpatul a săvârșit și alte activități infracționale de inducere în eroare, fiind condamnat pentru infracțiuni concurente prin sentința penală nr. 342/2010 a Judecătoriei Bolintin Vale și în curs de judecată pentru fapte similare, ce au făcut obiectul dosarului nr. 282/D/P/2009. În acest context, Curtea a reținut că apelantul a acționat în virtutea unei anumite specializări infracționale, de natură a potența periculozitatea concretă a persoanei sale și a impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum superior minimului special prevăzut de lege. În ceea ce privește atitudinea procesuală manifestată de către apelant, s-a constată că ea a fost sinceră, însă această împrejurare nu poate fi evaluată independent de celelalte circumstanțe ale cauzei, mai ales de împrejurările concrete de comitere a faptelor și de specializarea infracțională manifestată de inculpat.

Conduita procesuală a apelantului a fost, de altfel, valorificată suficient prin reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și aplicarea unei pedepse sensibil orientate spre minimul special legal, fiind neîntemeiat a se da eficiență acestei împrejurări și din perspectiva art. 74 C. pen., mai ales în condițiile în care lămurirea cauzei s-a realizat, preponderent, pe baza celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârilor penale și rejudecând să se reducă pedeapsa având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, poziția procesuală a acestuia.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că singura critică formulată de inculpat în recurs, privind greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată. Operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, precum și elementele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au considerat nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante față de modalitatea în care acesta a acționat, avându-se în vedere în mod concret, natura și gravitatea faptelor, modalitatea de săvârșire, antecedentele penale ale acestuia constând în fapte similare. Totodată constată și faptul că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, mai întâi de instanța de fond care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare față de minimul special prevăzut de legiuitor de 10 ani, iar apoi micșorată de instanța de control judiciar la 7 ani închisoare, tocmai prin luarea în considerare a recunoașterii și regretului manifestat precum și ca urmare a solicitării acestuia de judecare în baza procedurii simplificate.

În cauză nu pot fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, față de gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, scopul educativ și coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat. Instanța de recurs constată, așadar, că instanța de control a făcut o corectă aplicare prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și art. 52, art. 72 C. pen., soluția dispusă fiind legală și temeinic motivată. Cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de 7 ani închisoare, ca urmare a reducerii pedepsei aplicate de instanța de fond este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare și de prevenite a comiterii de noi infracțiuni.

Rezultă, așadar, că nu poate fi primită critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei principale aplicate. În consecință, înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din data de 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din data de 7 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2012