ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3426/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3426/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 429 din 07

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.R.I., la o pedeapsă de 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen., pedeapsă

complementară.

În baza art. 42 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem

informatic săvârșită în scopul obținerii de date informatice.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.,

pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., i s-au

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pedeapsă accesorie.

S-a luat act că părțile vătămate SC „P.L.,,

SRL Craiova și A.R. SRL nu s-au constituit constituie părți civile în cauză,

întrucât bunurile au fost recuperate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5200 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, într-una din zilele de început ale anului 2009, aflându-se

la domiciliul martorului B.G. și profitând de un moment de neatenție din partea

acestuia, inculpatul M.R.I. a reușit să observe parola tastată de acesta pentru

a accesa contul deținut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., societate administrată de martorul B.G., parola

de acces fiind „Z.", iar inculpatul M.R.I. reținând această parolă cu

scopul de a o folosi în perioada următoare.

În luna martie

2009, inculpatul M.R.I. s-a deplasat în Germania, zona Munchen, conducând un

autotren, deplasându-se în dimineața zilei de 16 martie 2009, în jurul orelor

9,00, la o locație din aceeași zonă, unde se afla un terminal conectat la

Internet, de unde a accesat browser-ul Internet Explorer căutând site-ul bursaxxx.ro., pentru a avea acces la platforma informatică,

inculpatul folosind, fără drept, parola „Z.", aparținând SC „Y.I."

SRL (administrator martorul B.G.).

SC „P.L." SRL, ce are ca obiect

de activitate "transportul intern și internațional, intracomunitar de

marfa, licențiată ca și casă de expediție" (intermediere transport), a

primit o comandă de transport de la firma A.H. GmbH, prin intermediul A.H. SRL Giurgiu,

pentru un transport (1 bucată tractor + utilaje), de la sediul firmei din

Germania până la Giurgiu - România, unde urma să se descarce o parte din

utilaje și restul să plece mai departe pentru descărcare în Brăila.

La data de 16 martie 2009 ora 9,00,

Casa de Expediții P.L. SRL Craiova a postat pe site-ul bursaxxx.ro., oferta de transport pentru marfa, Valabilitate:

16 martie 2009-16 martie 2009 Descriere: utilaje agricole, 20t, încărcare azi

16 martie 2009 Persoana de contact: G.P., Publicat la data: 16 martie 2009, ora

09:51 Șters la data: 16 martie 2009, ora 11:10.

Casa de expediții a fost apelată de

mai mulți transportatori interesați, care însă nu puteau încărca marfa

respectivă în data de 16 martie 2009 (zi de luni), ci numai în cursul zilelor

de marți sau miercuri. După aproximativ 6 minute de la postarea cererii de

transport, respectiv la ora 09:57:49, site-ul bursaxxx.ro. a fost accesat de către inculpatul M.R.I., care a

vizualizat marfa, accesare ce a fost făcută de la un calculator destinat

publicului.

Din

verificarea efectuată pe aplicația www.xx.xxx.net, a rezultat că adresa

aparține/este utilizată de către M.A.N.O.C., A.A.C.K.

După ce a vizualizat cererea de

transport postată de casa de expediții, inculpatul M.R.I. și-a notat numele și

numărul de telefon al persoanei indicate în anunț, respectiv ale martorului P.I.G.

La scurt timp, inculpatul a apelat

numărul de telefon indicat în anunț, și a purtat o discuție cu martorul P.I.G.,

căruia i-a comunicat în fals că se numește „C.M." și că este

reprezentantul SC D.I.E. SRL București, aducându-i, totodată, la cunoștință

faptul că are un camion în apropierea localității Ettenkofen și că poate

încărca marfa în data de 16 martie 2009.

De asemenea, inculpatul M.R.I. i-a

spus martorului P.I.G. că este interesat să efectueze transportul din Germania

în România, indicându-i datele de identificare ale societății D.I.E. SRL, fără

ca această firmă, prin reprezentanții săi legali, să aibă cunoștință de faptul

că este menționată ca parte în această tranzacție.

Inculpatul i-a sugerat martorului P.G.

ca documentele premergătoare efectuării transportului să fie comunicate, prin

fax, la un post telefonic din Germania, motivând că el este patronul societății

transportatoare și se află împreună cu șoferul său la firma din Germania unde

au descărcat marfa adusă din România, având asupra lui ștampila firmei și că

poate confirma în acest fel comanda.

Comanda de transport a fost întocmită

cu data de încărcare 16 martie 2009 și cu data de descărcare, fiind transmisă

pentru confirmare (semnătură și ștampilă) la numărul de fax comunicat anterior

telefonic de către inculpatul M.R.I. alias „C.M.".

Prin verificarea secțiunii

„istoric" a postului telefonic utilizat de către casa de expediții SC „P.L."

SRL, a rezultat faptul că, în data de 16 martie 2009, ora 11.49 (CET+1), de la

numărul de telefon din România s-a transmis un fax. În aceeași zi, la ora 11.52

(CET+1), de la același nr. de telefon din Germania, s-a transmis un fax către

casa de expediții din România.

În cursul aceleiași zile, s-au mai

transmis din România (de la același nr. de telefon) către Germania, încă două

corespondențe „fax" la orele 17:24 (CET+1), respectiv 17:30 (CET+1).

Cele sus arătate reflectă

corespondența purtată între inculpat și martorul P.G. cu privire la confirmarea

și acceptarea comenzii de transport.

Având în vedere aceste aspecte rezultă

că, în data de 16 martie 2009, ora 09:57:49 (CET+1), inculpatul M.R.I. s-a

aflat într-o incintă în Germania, unde identificatorul de rețea a fost adresa IP.

De asemenea, rezultă faptul că, în data de 16 martie 2009, intervalul orar

11:49 - 17.30 (CET +1), inculpatul M.R.I. s-a aflat într-o incintă din

Germania, unde funcționa postul telefonic.

Din răspunsul autorităților germane

rezultă că postul telefonic, la/de la care s-au primit/transmis corespondențele

fax în data de 16 martie 2009 pe relația România-Germania, aparține magazinului

de papetărie G.

La data de 16 martie 2009, în incinta

magazinului de papetărie G. se aflau instalate camere de luat vederi, iar din

înregistrările video stocate s-a realizat identificarea prezenței inculpatului

în acest magazin.

După ce inculpatul M.R.I. a intrat în

posesia comenzii de transport transmisă pe fax de către martorul P.G., s-a

deplasat la sediul firmei A.H. GmbH. Aici a prezentat documentele primite de la

casa de expediții din Craiova și a fost acceptat să încarce marfa.

Camionul cu care s-a prezentat

inculpatul la sediul firmei germane a fost încărcat cu următoarele bunuri:

tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân, plug, inculpatul M.R.I.

prezentându-se în fața martorilor O.H. și V.K. sub același nume de „C.M.".

După

încărcare, martorul P.G., administratorul SC P.L. SRL, a fost notificat la ora

18.40.45 din 16 martie 2009, printr-un mesaj cu conținutul "am încărcat. M.

Și am plecat vă sun în țară", atât SMS-ul cât și convorbirile telefonice

fiind efectuate de pe același număr de telefon, camionul în care au fost

încărcate utilajele, însă la data stabilită pentru descărcare, utilajele nu au

mai ajuns la destinație, iar la numărul de telefon sus menționat nu a mai fost

găsită nici o persoană.

După încărcarea utilajelor, inculpatul

M.R.I. s-a deplasat spre Giurgiu, unde a descărcat utilajele și le-a depozitat

într-o magazie aparținând SC M. SRL din zona „Vama Mocănașu" din

municipiul Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost găsite de către

organele de poliție. Valoarea bunurilor însușite de inculpat prin inducerea în

eroare a reprezentanților părților vătămate se ridică la 78.000 euro.

Pentru a reține astfel, tribunalul a

avut în vedere declarațiile inculpatului M.R.I. date în cursul procesului

penal, prin care a recunoscut în mod detaliat săvârșirea faptelor, declarații

ce se coroborează, așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu

declarațiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A. și B.I., martori care au

relatat, la rândul lor, pe larg, derularea operațiunilor în care a fost

implicat inculpatul M.R.I., precum și cu înscrisurile aflate la dosar.

În drept, s-a apreciat că faptele

inculpatului M.R.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală, persoana inculpatului.

În ceea ce privește pericolul social

al faptelor, tribunalul a reținut că este extrem de ridicat, rezultând atât din

împrejurările comiterii infracțiunilor, (inculpatul profitând de neatenția

martorului B.G. pentru a observa parola tastată de acesta, pentru a accesa contul

deținut de SC Y.I. SRL la platforma bursaxxx.ro., cu

scopul de a o folosi ulterior), cât și din modul de operare al inculpatului,

care a accesat un sistem informatic folosindu-se de o parolă ce nu-i aparținea,

dând astfel o aparență de legalitate operațiunilor comerciale pe care le

efectua, înșelând încrederea operatorilor comerciali, în vederea obținerii de

profit în mod nelegal, afectând, totodată, activitatea acestora și zdruncinând

încrederea în derularea de operațiuni comerciale în modalitatea arătată,

întregul mod de operare al inculpatului reflectând periculozitatea acestuia.

Având în vedere atât pericolul social

sporit al faptelor, cât și conduita adoptată de inculpat în cursul procesului

penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptelor încă din momentul

declanșării cercetărilor penale, dar și lipsa antecedentelor penale, instanța

de fond a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare este în măsură

să contribuie la atingerea scopului acesteia, și anume prevenirea comiterii pe

viitor de noi infracțiuni de către inculpat și reintegrarea acestuia în

societate, la stabilirea acestui cuantum tribunalul având în vedere și

incidența prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel, în termen legal, inculpatul M.R.I., care a criticat soluția instanței

pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel,

inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, ca efect al reținerii,

în beneficiul său, a incidenței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, iar părțile

vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.

Din oficiu, Curtea a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni reținute în sarcina

inculpatului, în sensul înlăturării formei continuate prevăzute de art. 41 alin.

(2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 133/A din 7

mai 2012 Curtea de Apel București, secția a Ii-a penală a admis apelul declarat

de inculpatul M.R.I. împotriva sentinței penale nr. 429 din 07 octombrie 2011 a

Tribunalului Giurgiu, desființat, în parte, sentința penală apelată și

rejudecând, în fond:

"Descontopește pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicată inculpatului M.R.I., în

pedepsele componente:

- pedeapsa de 8

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Ii-a și lit. b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen.

- pedeapsa de 3

ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2)

din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă

încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 42

alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C.

pen. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. condamnă pe inculpatul M.R.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și

4 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a exercițiului drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 42 alin. (1), (2) din

Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C.

pen., art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele principale de 7 ani

închisoare și 1 an închisoare astfel aplicate, urmând ca inculpatul M.R.I. să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea, ca pedeapsă

complementară, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale".

Pentru a decide astfel instanța de

apel a reținut următoarele:

Soluționarea cauzei în procedura

simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu

respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 320

1

alin. (1), (2),

(3) C. proc. pen., inculpatul M.R.I. declarând, anterior începerii cercetării

judecătorești, că recunoaște faptele reținută în actul de sesizare și

solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei

opțiuni a inculpatului, instanța de fond a reținut o situație de fapt concordantă

împrejurărilor de fapt ce rezultă din probele administrate, aspect ce nu a făcut,

de altfel, obiect de critică în apel.

Reevaluând probatoriul în virtutea

efectului integral devolutiv al apelului declarat, Curtea a constatat, la

rândul său, neechivoc dovedit faptul că, la data de 16 martie 2009, în timp ce

se afla pe teritoriul Germaniei, folosind fără drept parola aparținând SC

"Y.I." SRL, inculpatul M.R.I. a accesat aplicația informatică bursaxxx.ro (destinată exclusiv operatorilor și utilizatorilor

de servicii de transport rutier de marfă), în scopul de a obține informații

despre ofertele de transport postate pe site.

După accesarea aplicației,

apelantul-inculpat a vizualizat oferta de transport marfă, postată pe site de

SC "P.L." SRL, a contactat telefonic reprezentantul acestei din urmă

societăți - casă de expediție, căruia i s-a prezentat sub numele mincinos de

"C.M." și în calitatea nereală de reprezentant al SC "D.I.E."

SRL, manifestându-și intenția de a efectua transportul de marfă din Germania în

România.

După transmiterea pe fax, în cursul

aceleiași zile, a comenzii de transport cu nr. 115 de către reprezentantul SC

"P.L." SRL, inculpatul M.R.I. s-a prezentat la sediul firmei A.H. GmbH,

unde s-a folosit de numele mincinos de „C.M." și a prezentat documentele

transmise de către casa de expediții anterior menționată, în baza cărora i-a

fost acceptată încărcarea mărfii.

În camionul inculpatului au fost

încărcat următoarele bunuri: tractor, utilaj de excavare, greblă de întors fân,

plug, bunuri în valoare de aproximativ 78.000 euro.

Toate utilajele au fost transportate

ulterior pe teritoriul României, însă nu au ajuns la destinație, ci au fost

depozitate într-o magazie aparținând SC M. SRL, aflată pe raza localității

Giurgiu, unde, la data de 24 martie 2009, au fost recuperate de către organele

de poliție și restituite părților vătămate.

Modalitatea concretă în care

inculpatul M.R.I. a intrat în posesie și, ulterior, a folosit parola SC "Y.I."

SRL, împrejurările în care acesta a accesat, fără drept, platforma bursaxxx.ro, iar, ulterior, a indus în eroare reprezentanții

SC "P.L." SRL și pe cei ai firmei A.H. GmbH cu ocazia încheierii

contractului de transport, rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului

cu împrejurările ce rezultă din declarațiile martorilor P.I.G., I.M., B.G., D.A.

și B.I., din relațiile comunicate de către autoritățile germane cu ocazia

asistenței judiciare acordate organelor judiciare române și din înscrisurile

aflate la dosar.

Încadrarea

juridică

dată faptelor

prin actul de sesizare, valorificată ulterior de către instanța de fond, a fost

apreciată ca incorectă, de instanța de apel, nefiind întemeiată reținerea

formei continuate a celor două infracțiuni ce fac obiectul judecății întrucât

inculpatul a desfășurat un act unic de accesare, la data de 16 martie 2009, a

platformei informatice bursaxxx.ro, în

modalitatea și în scopul reținute în considerentele prezentei decizii.

La aceeași dată a fost executată

integral și infracțiunea simplă de înșelăciune în convenții în formă

calificată, inculpatul desfășurând, în ziua de 16 martie 2009, acte de inducere

în eroare a reprezentanților SC P.L. SRL și ai A.H. GmbH, în scopul obținerii

pentru sine a unui folos material injust și cauzând SC P.L. SRL, la aceeași

dată, un prejudiciu în valoare de aproximativ 78.000 euro, echivalent

contravalorii utilajelor ce au făcut obiectul transportului.

Actele de inducere în eroare

exercitate față de reprezentanții celor două firme, prin prezentarea

inculpatului sub nume și calități mincinoase, sunt acte aflate într-o strânsă

corelație, ambele subsumate, în mod necesar, planului infracțional elaborat de

inculpat, în unicul scop al însușirii contravalorii utilajelor și,

prejudicierii, astfel, a casei de expediții SC P.L. SRL Aceste acte de inducere

în eroare nu au, în mod autonom, caracter infracțional, deoarece ele nu

realizează, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de înșelăciune, ci numai

raportat la paguba unică pricinuită prin însușirea frauduloasă a utilajelor ce

au făcut obiectul transportului.

Unicitatea patrimoniului căruia i s-a

adus astfel atingere face ca infracțiunea de înșelăciune să aibă, la rândul

său, caracterul unei infracțiuni simple, în pofida actelor repetate de inducere

în eroare, desfășurate, de altfel, în aceeași zi doar în considerarea

specificului convenției de transport și a numărului părților implicate.

Pentru aceste

considerente, Curtea a apreciat că atât infracțiunea de acces fără drept la un

sistem informatic, cât și cea de înșelăciune în formă agravată sunt infracțiuni

simple, săvârșite în cauză prin acte unice de accesare fără drept a platformei

informatice, respectiv prin însușirea frauduloasă a bunurilor ce au făcut

obiectul comenzii de transport din 16 martie 2009.

Curtea a apreciat că reținerea, prin

rechizitoriu, a formei continuate a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.

(1)-(3), (5) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 apare ca

fiind rezultatul unei erori materiale. Din rezoluția de începere a urmăririi penale

nr. 31 din 21 ianuarie 2011 și din ordonanța de extindere a cercetărilor din 29

martie 2011 rezultă că urmărirea penală a fost începută pentru cele două

infracțiuni în formă simplă, iar nu în formă continuată (filele 215-219,

227-231 voi. 1 dup).

Inclusiv prin rechizitoriul întocmit

în cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile

de înșelăciune și acces fără drept la un sistem informatic în formă simplă,

incidența prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. fiind reținută eronat doar

subsecvent dispoziției de trimitere în judecată.

Pentru considerentele expuse, Curtea a

constatat că se impune modificarea parțială a sentinței, în sensul schimbării

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.R.I. din infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 42

alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C.

pen.

Reevaluând modalitatea de individualizare

a pedepsei raportat la noua încadrare juridică dată faptelor și la înlăturarea

stării de agravare prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că

se impune reducerea cuantumului pedepselor, la un nivel apropiat de cel al

limitei minime speciale, rezultate ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În acest sens, s-a avut în vedere că

faptele săvârșite de către apelant prezintă o gravitate moderată, pusă în

lumină de modalitatea elaborată de concepere a planului infracțional, de

relativa premeditare a comiterii lor, de folosirea unor mijloace frauduloase

diverse, apte să asigure consumarea activității infracționale, dar și de

valoarea mare a prejudiciului cauzat.

Pe de altă parte, Curtea a reținut

caracterul simplu al infracțiunilor comise și împrejurarea că prejudiciul a

fost recuperat integral, ca urmare a diligentelor organelor de cercetare

penală, împrejurări de natură a diminua, într-o oarecare măsură, răspunderea

penală a inculpatului.

Din perspectiva acestor împrejurări de

fapt, Curtea a apreciat că pedepsele de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de legea specială

sunt de natură a permite atingerea scopului preventiv-educativ prevăzut de

lege, date fiind cuantumul lor însemnat și executarea în regim de detenție.

Subsecvent reducerii pedepsei

principale aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, Curtea a apreciat că se

impune și reducerea duratei pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi, o perioadă de 4 ani fiind suficientă pentru a se asigura atingerea

scopului pedepsei.

Critica inculpatului M.R.I.

referitoare la insuficienta valorificare a circumstanțelor sale personale

favorabile a fost apreciată ca lipsită de suport.

Din actele dosarului rezultă că

faptele deduse judecății au fost comise într-un interval de timp în care

inculpatul a săvârșit și alte activități infracționale de inducere în eroare,

fiind condamnat pentru infracțiuni concurente prin sentința penală nr. 342/2010

a Judecătoriei Bolintin Vale și în curs de judecată pentru fapte similare, ce

au făcut obiectul dosarului nr. 282/D/P/2009.

În acest context, Curtea a reținut că

apelantul a acționat în virtutea unei anumite specializări infracționale, de

natură a potența periculozitatea concretă a persoanei sale și a impune

aplicarea unei pedepse într-un cuantum superior minimului special prevăzut de

lege.

În ceea ce

privește atitudinea procesuală manifestată de către apelant, s-a constată că ea

a fost sinceră, însă această împrejurare nu poate fi evaluată independent de

celelalte circumstanțe ale cauzei, mai ales de împrejurările concrete de

comitere a faptelor și de specializarea infracțională manifestată de inculpat.

Conduita procesuală a apelantului a fost, de altfel, valorificată suficient

prin reținerea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și aplicarea

unei pedepse sensibil orientate spre minimul special legal, fiind neîntemeiat a

se da eficiență acestei împrejurări și din perspectiva art. 74 C. pen., mai

ales în condițiile în care lămurirea cauzei s-a realizat, preponderent, pe baza

celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârilor

penale și rejudecând să se reducă pedeapsa având în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului, poziția procesuală a acestuia.

Examinând recursul declarat prin

prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte

constată că singura critică formulată de inculpat în recurs, privind greșita individualizare

judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră

a inculpatului, este neîntemeiată.

Operațiunea de individualizare

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol

social concret al infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea

au fost săvârșite, precum și elementele care țin de circumstanțierea persoanei

inculpatului.

Înalta Curte constată că, în mod

corect, instanțele de fond și apel au considerat nu se impune reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante față de modalitatea în care

acesta a acționat, avându-se în vedere în mod concret, natura și gravitatea

faptelor, modalitatea de săvârșire, antecedentele penale ale acestuia constând

în fapte similare.

Totodată constată și faptul că

pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă

sub minimul special prevăzut de lege, mai întâi de instanța de fond care i-a

aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare față de minimul special

prevăzut de legiuitor de 10 ani, iar apoi micșorată de instanța de control

judiciar la 7 ani închisoare, tocmai prin luarea în considerare a recunoașterii

și regretului manifestat precum și ca urmare a solicitării acestuia de judecare

în baza procedurii simplificate.

În cauză nu pot fi identificate alte

împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic,

față de gravitatea infracțiunilor săvârșite de inculpat, scopul educativ și

coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. neputând fi atins decât prin

executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat.

Instanța de

recurs constată, așadar, că instanța de control a făcut o corectă aplicare prevederilor

art. 320

1

C. proc. pen. și art. 52, art. 72 C. pen., soluția dispusă

fiind legală și temeinic motivată.

Cuantumul pedepsei principale aplicate

inculpatului de 7 ani închisoare, ca urmare a reducerii pedepsei aplicate de

instanța de fond este aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei

reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare

și de prevenite a comiterii de noi infracțiuni.

Rezultă, așadar, că nu poate fi

primită critica inculpatului referitoare la greșita individualizare a pedepsei

principale aplicate.

În consecință, înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din

data de 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A din data de 7

mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23

octombrie 2012