CtEDO 15.02.2007 Auto

CASE OF GORLOVA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
15.02.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6;Violation of P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GORLOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE GORLOVA v. RUSSIA (Declarația nr. 29898/03) HOTĂRÂREA Strasburg 15 februarie 2007 FINAL 15/05/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gorlova v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: L. Loucaides, Președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl Nielsen, grefierul secțiunii deliberat în privat la 25 ianuarie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29898/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dna Anna Nikolayevna Gorlova („reclamantul”), la 9 iulie 2003. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 1 martie 2006, Curtea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1942 și locuiește în orașul Yakutsk din Republica Sakha (Yakutiya). A. Procedințe de aprovizionare a locuințelor La 4 octombrie 2002, Tribunalul Orașului Yakutsk a ordonat ca Consiliul Orașului Yakutsk să furnizeze reclamantului un apartament de o cameră bine echipat. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 19 octombrie 2002. La 13 ianuarie 2003, biroul primarului Yakutsk a preluat funcțiile Consiliului Comunal pentru că aceasta a încetat să existe ca entitate juridică. Reclamantul a solicitat Tribunalului Orașului Yakutsk să impună biroului primarului Yakutsk obligația de a aplica hotărârea de 4 Octombrie 2002. La 26 august 2003, Tribunalul Orașului Yakutsk a respins cererea deoarece ea nu a furnizat nici o dovadă că biroul primarului este succesorul Consiliului Orașului. Reclamantul nu a apelat împotriva acestei hotărâri. La 10 octombrie 2003, Tribunalul orașului Yakutsk a respins cererea reclamantului de punere în aplicare imediată a hotărârii din 4 octombrie 2002. Hotărârea a fost renunțată la recurs la 17 noiembrie 2003. La 30 martie 2004, Tribunalul orașului Yakutsk, la cererea reclamantului, a modificat hotărârea din 4 octombrie 2002 și a ordonat ca primarul Yakutsk să-l aplice. 10. La 28 decembrie 2004, Tribunalul orașului Yakutsk a modificat din nou hotărârea din 4 octombrie 2002 și a ordonat ca primarul Yakutsk să plătească reclamantul 700.000 de ruble ruse în locul apartamentului. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. 11. La 7 aprilie 2006, biroul primarului Yakutsk a creditat RUR 700.000 în contul judecătorilor. În iunie 2006, judecătorii au trimis o scrisoare reclamantului informand-o cu privire la tranzacția și cerând să furnizeze detalii ale contului său bancar. Potrivit Guvernului, reclamantul nu a răspuns. Judecătorii au încercat, de asemenea, să servească personal reclamantul cu scrisoarea, dar ea nu a putut fi găsită la domiciliul ei. 12. La o dată neespecificată, judecătorii au învățat detaliile contului bancar al reclamantului și la 4 septembrie 2006 au creditat RUR 700.000. Procedura privind restabilirea aprovizionării de încălzire 13. În 1994 o companie de întreținere a locuințelor a tăiat încălzirea în apartamentul reclamantului. La 8 decembrie 1999, Curtea Supremă a Republicii Sakha (Yakutiya) a acceptat parțial acțiunea. Compania de întreținere a restaurat încălzirea. 15. Hotărârea din 8 decembrie 1999 a fost anulată prin intermediul unei revizuiri de supraveghere la 25 octombrie 2001 și cazul a fost remis pentru o examinare proaspătă. 16. La 18 noiembrie 2002, Tribunalul orașului Yakutsk a acordat reclamantului RUR 1.845 în compensație. Hotărârea a fost susținută la apel la 11 decembrie 2002. Procedura Tort 17. Reclamantul a interzis Consiliul orașului Yakutsk cerând compensații pentru daune cauzate apartamentului ei din cauza absenței încălzirii. 18. La 28 august 2002, Tribunalul orașului Yakutsk a respins acțiunea deoarece autoritățile municipale nu au fost responsabile pentru prejudiciul. Hotărârea a fost renunțată la recurs la 7 octombrie 2002. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEIUNEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 PRIVIND CONTA ÎN FORTAREA HOTĂRÂREAUI DE 4 OCTUBRE 2002 19. Reclamantul s-a plâns că hotărârea din 4 octombrie 2002, astfel cum a fost modificată la 30 martie și 28 decembrie 2004, nu a fost aplicată în timp util. Curtea consideră că această plângere este examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, § 26, CEDO 2002 III). „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a]... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Admisibilitate 20. Curtea remarcă că plângerea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Cu toate acestea, autoritățile interne nu ar trebui să fie responsabile pentru o întârziere în cadrul procedurii de executare după 7 aprilie 2006, deoarece reclamantul nu a cooperat și nu a demonstrat nici o diligență, care ar putea fi rezonabil așteptat, astfel întârzierea procedurii. În orice caz, Consiliul Comunal Yakutsk și apoi primarul Yakutsk nu au avut resursele necesare pentru aplicarea hotărârii. 23. Curtea observă că, la 4 octombrie 2002, reclamantul a obținut o hotărâre prin care Consiliul Comunului să-i furnizeze un apartament. Hotărârea a devenit finală și executabilă la 19 octombrie 2002. La 30 martie 2004, Tribunalul Orașului Yakutsk a ordonat ca primarul Yakutsk să pună în aplicare hotărârea din 4 octombrie 2002. La 28 decembrie 2004, Curtea Orașului a modificat în continuare hotărârea din 4 octombrie 2002 și a atribuit reclamantului o sumă de bani în locul apartamentului. La 4 septembrie 2006, hotărârea din 4 octombrie 2002, astfel cum a fost modificată la 30 martie și 28 decembrie 2004, a fost pusă în aplicare în întregime atunci când reclamantul a primit banii. Astfel, acesta a rămas neexecut timp de aproximativ trei ani și unsprezece luni. 24. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Malinovskiy c. Rusia , nr. 41302/02, § 35 et seq., ECHR 2005; Teteriny c. Rusia , nr. 11931/03, § 41 et seq., 9 iunie 2005). 25. După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Curtea constată că hotărârea nu a fost executată deoarece debitorul nu deținea locuințe disponibile și nu a avut recursuri financiare pentru achiziționarea unui apartament. Cu toate acestea, Curtea reiterează că nu este deschis unei autorități de stat să citeze lipsa de fonduri sau alte resurse, cum ar fi locuința, ca scuză pentru a nu onora o datorie de judecată (a se vedea Malinovskiy c. Rusia , nr. 41302/02, § 35, 16 iunie 2005; Plognikovy c. Rusia , nr. 43883/02, § 23, 24 februarie 2005). 26. Curtea nu este convinsă de argumentul guvernamental că reclamantul a contribuit la durata procedurii de executare prin faptul că nu a furnizat detalii ale contului său bancar. Curtea observă că judecătorii au interogat reclamantul cu privire la contul aproape doi ani după ce Tribunalul orașului i-a acordat banii în locul apartamentului. Guvernul nu a furnizat nici o explicație pentru o astfel de întârziere. În plus, Guvernul nu a prezentat nici o dovezi care demonstrează că, după ce reclamantul a fost, de fapt, notificat cu privire la transferul de bani, nu a indicat detaliile contului său. 27. Curtea constată că, nerespectând de ani de zile hotărârea executivă în favoarea reclamantului, autoritățile interne au afectat esența dreptului ei la o instanță și au împiedicat-o să primească un apartament sau ulterior suma de bani, ar fi putut aștepta în mod rezonabil să primească. 28. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 din Convenția și art. 1 din Protocol. Nr. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 29. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 1, 6 § 1, 8 și 13 din Convenție că în 1994 furnizarea de încălzire a fost eliminată în apartamentul ei, că hotărârea din 8 decembrie 1999 nu a fost executată și a fost anulată în revizuirea supravegherii, că procedurile și procedurile privind restabilirea aprovizionării de încălzire au fost necorespunzătoare deoarece instanțele au aplicat corect legea și au evaluat faptele și că la 26 30. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care aceste plângeri intră sub incidența competenței Curții, ratione temporis și ratione personae , constată că acestea nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 31. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 32. Reclamantul a solicitat 43.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale, din care 40.000 EUR au reprezentat prețul de piață al unui apartament de o cameră din Yakutsk și 3.000 EUR au reprezentat reducerea taxelor de întreținere în ceea ce privește vechiul apartament pe care ea nu a obținut din cauza absenței înregistrării în acest apartament. Guvernul a susținut că, la 28 decembrie 2004, Curtea orașului Yakutsk a acordat reclamantului suma care reprezintă costul unui apartament de o singură cameră. Ea a primit deja banii ăștia. De asemenea, au declarat că reclamantul ar fi putut înregistra în vechiul apartament și ar fi putut solicita autorităților să reducă taxele de întreținere. Cu toate acestea, nu a făcut-o. În orice caz, afirmațiile au fost excesive și irelevante. 34. În ceea ce privește cererea de compensare în ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea remarcă că, la 28 decembrie 2004, Tribunalul a acordat reclamantului banii în loc de un apartament pe care trebuia să-l primească în temeiul hotărârii din 4 octombrie 2002. Se pare că suma atribuită a satisfăcut reclamantul deoarece nu a contestat hotărârea din 28 decembrie 2004. Prin urmare, Curtea respinge această afirmație: în ceea ce privește prejudiciile materiale reclamate de reclamant în ceea ce privește reducerea taxelor de întreținere, Curtea observă că calculele reclamantei sunt speculative, nu a prezentat nicio dovadă care să-și justifice calculele. Prin urmare, Curtea respinge afirmația ei în ceea ce privește prejudiciu material. 35. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit anumite dificultăți și frustrații rezultate din nerespectarea hotărârii statului în favoarea sa. Cu toate acestea, suma reclamată pare excesivă. Curtea ia în considerare aspectele relevante, în special durata procedurii de executare și natura atribuirii interne. Evaluarea pe bază echitabilă, acordă reclamantului 3,100 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 36. Reclamantul nu a formulat niciun credit pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 37. Prin urmare, Curtea nu atribuie nimic sub acest cap. Dobânzile implicite 38. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Martie si 28 decembrie 2004, admisibil si restul cererii inadmisibil; declară ca a existat o violare a articolului 6 din Conventie si a articolului 1 din Protocolul nr. 1; depune (a) ca statul intitulat sa plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finala în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3,100 EUR (3 mii și sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 februarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Loukis Loucaides Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă