ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2248/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații I.G. și N.F. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr. 4695/114/2011, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.G., zis V., fără paternitate stabilită și N.U., aflat în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.G. și s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 11 mai 2011 la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.F., zis B., aflat în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fî executată după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.F. și s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 17 iunie 2011 la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.S. nu s-a constituit parte civilă.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul I.G. a sumei de 750 de euro (echivalentul în lei de la data executării măsurii de siguranță).

A fost obligat inculpatul I.G. la 4.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală și 75 lei onorariu apărător din oficiu, pentru partea vătămată M.S. la instanța de fond.

În final, a fost obligat inculpatul N.F. la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, pentru partea vătămată M.S. la instanța de fond.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău cu nr. l/D/ P din 4 iulie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților I.G. și N.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), rap. la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații au recrutat-o pe minora M.S., în luna aprilie 2011, sub pretextul exercitării unor activități lucrative ce nu presupuneau cerșitul și furtul, au asigurat transportul acesteia din România în Spania, precum și cazarea în barăci improvizate într-o colonie de rromi, într-o zonă izolată, pe un câmp, la intrarea în orașul Cordoba. S-a mai arătat în rechizitoriu că cei doi inculpați i-au impus minorei M.S., contrar volnței acesteia, să cerșească, să fure din magazine, să apeleze de foarte multe ori la mila publicului prin spălarea parbrizelor mașinilor aflate în trafic, acțiuni reunite cu exercitarea de violente fizice realizate cu pumnii, picioarele și obiecte precum briceag, cabluri prevăzute cu dispozitiv de racord la extremități în vederea determinării minorei să presteze activitățile respective.

Din analiza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt :

Inculpatul N.F. și partea vătămată M.S., în vârstă de 17 ani, s-au logodit conform tradiției etniei rrome în luna martie 2010. Cei doi s-au cunoscut prin intermediul martorului G.I., unchiul părții vătămate, iar pentru încheierea acestei logodne familia inculpatului a plătit suma de 7.500 de euro.

După petrecerea de logodnă, cei doi tineri au stat o perioadă în domiciliul părinților inculpatului N.F., împreună cu familia inculpatului N.F., tinerii au hotărât să plece în Spania pentru a presta diferite activități, printre care și culesul fructelor și legumelor, aspect ce a fost adus la cunoștință și părinților

minorei care au făcut demersuri pentru eliberarea unei cărți de identitate pentru partea vătămată. La scurt timp după eliberarea cărții de identitate, în luna mai 2010, partea vătămată M.S. a plecat în Spania împreună cu inculpatul N.F., părinții acestuia inculpatul I.G. și martora I.D. și sora inculpatului, martora I.I. Persoanele menționate s-au stabilit în zona localității Cordoba, la intrarea în oraș pe un câmp situat la aproximativ 200 de metri de hotelurile Oasis și Ciudad de Cordoba, în apropierea unei stații de distribuție a carburanților. în zona respectivă, reține Tribunalul erau amplasate mai multe barăci din lemn amenajate provizoriu pentru locuit unde locuiau și alți membri ai familiei inculpatului I.G., soția acestuia, I.D. și fiicele acestora cu concubinii lor, respectiv I.L., I.F., I.S. și martorii A.N., G.I. și P.A.

Inculpatul I.G. i-a cerut părții vătămate minore, a doua zi după instalarea în barăcile improvizate, să meargă pe o arteră de circulație din apropiere, într-un sens giratoriu cu fântână arteziană, pentru a apela la mila publicului și a solicita bani. Partea vătămată urma să fie însoțită de către martora I.L. care era familiarizată cu această activitate.

Partea vătămată a refuzat să efectueze această activitate invocând faptul că nu a existat o discuție în legătură cu practicarea cerșetoriei la plecarea din România. Inculpatul N.F. a avertizat-o pe minoră că nu este bine să se împotrivească voinței tatălui său.

Partea vătămată s-a deplasat împreună cu martora I.L. în zona sensului giratoriu, menționată anterior, unde a apelat la mila publicului, cerșind ori spălând parbrizele autoturismelor aflate în trafic, activități în urma cărora obținea zilnic aproximativ 10 euro.

Inculpatul I.G. i-a reproșat părții vătămate că nu realizează suficienți bani și i-a solicitat să se inițieze în practicarea furturilor din magazine. Partea vătămată s-a opus acestei solicitări, motiv pentru care a fost lovită cu palma peste față de către inculpații I.G. și N.F. Ulterior, inculpatul N.F. a dus-o pe minoră într-o baracă unde i-a aplicat mai multe lovituri peste tot corpul cu un cablu prevăzut la extremități cu dispozitive de racordare tip ștecăr. Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să nu se împotrivească volnței tatălui său, afirmând că, în caz contrar, „o va bate până o va omorî."

Partea vătămată a mers împreună cu martora I.F. într-un magazin tip „mercadona" situat în fața hotelului Oasis de unde au sustras, în data de 20 august 2010, câte un recipient ce conținea 5 litri de ulei de măsline, pe care l-au introdus în sacoșele de sub fuste, special confecționate pentru a nu fi detectate de dispozitivele tip alarmă din magazin. Partea vătămată și martora au fost surprinse în zona casei de marcat de către supraveghetorul unității. Prin sentința 262 din 24 august 2010, pronunțată de către Judecătoria de instrucție nr. 3 din Cordoba, au fost condamnate la pedeapsa pecuniară de 2 euro pe zi timp de o lună.

Partea vătămată a fost bătută de către inculpatul I.G. atunci când a fost prinsă furând, acesta reproșându-i că „nu este bună de nimic", „nu știe să facă bani" și i-a cerut ca a doua zi să meargă la cerșit și spălat parbrize.

Datorită actelor de violență exercitate asupra sa, partea vătămată a mers împreună cu unele dintre fiicele inculpatului I.G. sau cu martora G.I. („A.”) pe artere stradale din apropierea zonei în care locuia, cerșind ori spălând parbrizele autoturismelor care opreau la intersecțiile semaforizate. Din această activitate, pe care partea vătămată a practicat-o timp de 3 luni (filele 18 și 24 dosar de urmărire penală, vol. 1), obținea zilnic sume de bani ce nu depășeau 10 euro. Banii obținuți de către partea vătămată erau dați seara inculpatului I.G. care era nemulțumit de faptul că sunt prea puțini (fila 16 dosar de urmărire penală, vol. 1). De altfel, potrivit susținerilor părții vătămate, și ceilalți membri ai familiei îi dădeau banii obținuți tot inculpatului I.G.

În toamna anului 2010 inculpatul N.F. și părinții acestuia s-au întors în România, fără să o aducă cu ei pe partea vătămată M.S. care a rămas în grija celorlalți membri ai familiei. Profitând de faptul că nu mai era supravegheată de către cei doi inculpați, partea vătămată a telefonat membrilor familiei sale solicitându-le să o aducă în țară. în aceste condiții, mama părții vătămate, martora C.I., s-a deplasat în Spania, împreună cu fiul său M.C.E., fiind așteptați la autogara din Cordoba de către martorii A.N., C.N., și C.M. Pentru a obține consimțământul membrilor familiei I. de a pleca împreună cu partea vătămată în România, martora C.I. a invocat faptul că minora trebuie să meargă la un control medical în țară, iar la refuzul acestora a amenințat că va informa autoritățile spaniole. Partea vătămată împreună cu mama și fratele său au fost transportate la autogara din Madrid cu autoturismul condus de către martorul F.I.A. Pe drum, partea vătămată le-a relatat celor prezenți în mașină că a fost obligată să cerșească, să spele parbrize și să fure, fiind lovită de către cei doi inculpați și de alți membri ai familiei.

Vinovăția inculpaților a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, ale martorilor C.I., A.P. și M.E., părinții și respectiv fratele părții vătămate, date în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile martorilor F.V., F.I.A., F.A., B.D.V., C.I., mențiunile din certificatul medico-legal eliberat părții vătămate și raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, partea vătămată a dat mai multe declarații pe parcursul urmăririi penale, respectiv la 8 noiembrie 2010, 21 februarie 1011, dată la care este audiată și martora C.I., mama părții vătămate, ultima declarație fiind dată la 12 mai 2011 (fila 132), toate având același conținut. în aceste declarații, partea vătămată a descris modul în care a fost constrânsă de către inculpați să desfășoare activitățile privind cerșetoria, furtul din magazine și spălatul parbrizelor, aspecte pe care le-a relatat atât părinților în momentul în care a ajuns în țară, dar și martorilor C.N. și F.I.A. în timp ce se afla în Spania. Cei doi martori nu au putut fi audiați pe parcursul cercetării judecătorești întrucât nu s-au aflat pe teritoriul României la data administrării mijloacelor de probă. Martora F.A., mama martorului F.I.A. a declarat că fiul său a trimis din Spania o declarație scrisă personal, în care a relatat aspectele pe care le-a perceput în urma discuțiilor avute cu partea vătămată și mama acesteia. Martorul (fila 65 dosar de urmărire penală) a susținut că în timp ce la transporta cu mașina în Spania pe minora M.S. și mama sa, minora îi povestea acesteia din urmă că a fost bătută de către soț și rudele lui și a fost obligată să meargă la cerșit.

Martorul M.E. a declarat la urmărirea penală (fila 46 vol. 1) că sora sa, M.S. le-a spus, în timp ce așteptau în gara din Madrid pentru a pleca în România că a fost bătută, tăiată cu cuțitul de către inculpatul N.F., obligată să fure, să cerșească și să spele parbrize, fiind permanent supravegheată de către familia inculpaților. Același martor a mai susținut că în toată perioada în care a fost plecată de acasă, minora a dat doar 4-5 telefoane fără a explica familiei unde se află și fără a da detalii cu privire la munca pe care o făcea

Martorul C.I. (fila 199) a declarat pe parcursul urmăririi penale că parte vătămată era obligată să „facă bani" din cerșit ori din practicarea prostituției. Același martor confirmă faptul inculpații au oferit sume de bani familiei părții vătămate pentru retractarea declarațiilor.

Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, partea vătămată și membrii familiei acesteia au revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că declarațiile minorei nu au fost în conformitate cu modul în care s-au petrecut faptele, că acesta a dorit doar să se răzbune pe inculpatul N.F. care a început o relație de prietenie cu verișoara părții vătămate.

Tribunalul nu a reținut aceste declarații ale părții vătămate și ale martorilor C.I., A.P., M.E. date pe parcursul cercetării judecătorești întrucât au fost făcute în scopul de a scăpa de răspundere penală pe cei doi inculpați.

Ulterior sesizării organelor de urmărire penală și arestării preventive a inculpaților, partea vătămată, martorii C.I., F.V., M.E., G.I. au declarat organelor judiciare că familia inculpaților a încercat să ofere anumite sume de bani, ce ajungeau până la 100.000 de euro, pentru ca partea vătămată să retracteze declarațiile date anterior. Partea vătămată M.S. a declarat la rândul său că a primit mai multe telefoane de la inculpați, după venirea în țară, prin care o amenințau cu acte de violență în cazul în care va reclama organelor de poliție cele întâmplate. încă din declarația dată la 22 noiembrie 2011, mama părții vătămate face referire la încercările inculpaților de a o amenința și influența să nu reclame organelor de poliție cele întâmplate întrucât îi vor oferi bani (filele 6, și 6 bis, vol. 1 dosar de urmărire penală). în declarația dată la data de 21 februarie 2011, în fața procurorului (fila 20 dosar de urmărire penală, vol. 1), partea vătămată a susținut că membrii familiei inculpatului au încercat să le ofere bani, sume cuprinse între 50.000 și 100.000 de euro pentru nu reclama organelor judiciare faptele comise.

Apărătorul ales al inculpaților a susținut de asemenea că a fost amenințat (fila 237).

De asemenea, martora F.V. a susținut la rândul său că a văzut când în domiciliul familiei părții vătămate au venit persoane care doreau să „ajungă la un preț pentru S." (fila 60 dosar de urmărire penală, vol. 1).

Concluziile evaluării psihologice a părții vătămate (fila 167), coroborat cu declarația martorei B.D.V. dată pe parcursul cercetării judecătorești au relevat faptul că partea vătămată nu a avut un comportament simulat pe parcursul urmăririi penale, că aceasta a fost afectată de faptele comise asupra sa de către inculpați cât timp s-a aflat pe teritoriul Spaniei. Martora B.D. a precizat că partea vătămată i-a relata în amănunt felul în care fost constrânsă să practice activități precum cerșitul iar concluzia pe care a tras-o la momentul respectiv a fost aceea că partea vătămată i-a relatat în timpul ședințelor de consiliere aspecte ale faptelor la care fusese supusă.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpații nu au invocat faptul că partea vătămată ar fi reclamat părinților săi și la poliție cele întâmplate din gelozie.

În consecință, au fost înlăturate susținerile părții vătămate și ale membrilor familiei acesteia făcute pe parcursul cercetării judecătorești.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptei susținând că partea vătămată nu a fost obligată să desfășoare activitățile reținute anterior, motivând faptul că acesta a participat împreună cu inculpatul N.F. și ceilalți membri ai familiei al colectarea fierului vechi rezultat din demolarea construcțiilor ori din gospodăriile localnicilor. Sub acest aspect, au mai precizat inculpații că partea vătămată s-a autoaccidentat în momentul când desfășura aceste activități, astfel fiind justificate și leziunile pe care le-a prezentat la examinarea de către medicul legist.

Apărarea inculpaților nu a fost reținută, întrucât partea vătămată a declarat constant că nu a participat la colectarea fierului vechi în Spania întrucât suferise o intervenție chirurgicală înainte de a pleca din România, astfel încât nu putea să efectueze o astfel de muncă. în acest sens, din România a fost chemat martorul C.N., care participa la strângere fierului vechi împreună cu ceilalți membri ai familiei inculpaților, în locul părții vătămate. Martorii audiați au susținut, aspect ce rezultă și din dovezile atașate în vol. II al dosarului de urmărire penală, că predarea fierului vechi strâns și încasare sumelor de bani se făcea de către fiecare familie în parte.

În consecință, multitudinea leziunilor prezentate de către partea vătămată, unele dintre aceste având ca mecanism de producere posibilă și înțeparea cu un cuțit sau lovirea cu corpuri dure, confirmă susținerea acesteia făcută pe parcursul urmăririi penale în sensul că a fost victima acțiunilor violente ale inculpaților care o obligau să realizeze mai mulți bani din activități precum cerșitul, furtul din magazine ori spălatul parbrizelor.

Reținând vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. tribunalul a dispus condamnarea acestora, iar la stabilirea în concret și aplicarea pedepselor pentru fiecare inculpat a avut în vedere contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunii, condițiile concrete în care s-a comis fapta, asupra unei minore căreia i-au fost limitate libertatea de volnță și acțiune, în condițiile în care se afla singură printre membri familiei inculpaților și era suspusă unor acțiuni violente pentru a desfășura activitățile impuse de către aceștia. Toate aceste aspecte imprimă infracțiunii comise de către două persoane împreună, în mod continuat, în conformitate cu art. 41 alin. (2) C. pen., un pericol social ridicat, ce se reflectă în pedepsele aplicate inculpaților.

S-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a și alin. (2) C. pen. și s-a avut în vedere faptul că aceștia nu au mai fost anterior sancționați penal, existând dovezi că au avut o bună conduită în societate. Inculpatul I.G. are o familie numeroasă, iar inculpatul N.F. este tânăr și a fost sub influența celorlalți membri ai familiei sale, inclusiv a tatălui său. De asemenea, s-a reținut că din activitățile prestate, parte vătămată a obținut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Astfel, inculpatul I.G. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul N.F. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută, în conformitate cu art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar pin executarea acesteia în regim de detenție avându-se în vedere pericolul social ridicat al infracțiunii comise, persoana părții vătămate, dar și împrejurările ce au rezultat pe parcursul procesului penal, astfel cum au fost reținute anterior, legat de încercările inculpaților de a realiza o înțelegere cu partea vătămată și familia acesteia în scopul influențării declarațiilor pe care le-au dat pe parcursul cercetării judecătorești, aspecte ce reflectă atitudinea inculpaților față de infracțiunea comisă.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.G. și s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 11 mai 2011 la zi.

De asemenea, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.F. și s-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv de la 17 iunie 2011 la zi. întrucât subzistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pericol determinat de condițiile concrete în care s-a reținut comiterea faptelor de către inculpați. Măsura preventivă este necesară pentru a se împiedica, în conformitate cu art. 136 C. proc. pen., sustragerea inculpaților de la executarea pedepselor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.G. a sumei de 750 de euro (echivalentul în lei de la data executării măsurii de siguranță), sumă de bani realizată de către partea vătămată în perioada cât s-a aflat în Spania, din practicarea cerșitului și din spălarea parbrizelor, respectiv, 5 euro pe zi, timp de 5 luni de zile, bani ce au fost predați inculpatului I.G..

În latura civilă, s-a luat act că partea vătămată M.S. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul I.G. a fost obligat la 4.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 900 lei onorariu apărător din oficiu la urmărirea penală și 75 lei onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată M.S. la instanța de fond, iar inculpatul N.F. a fost obligat la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată M.S. la instanța de fond.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.G. și N.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

În motivele de apel depuse în scris, inculpatul I.G. a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, așa cum rezultă și din declarația dată de partea vătămată la instanța de fond unde a precizat că anterior a declarat în sensul învinuirii, întrucât a manifestat sentimente de gelozie față de fiul apelantului, coinculpatul N.F.,căreia aceasta este soție și pe care l-a suspectat că întreține relații cu o verișoară a acesteia.

Pe de altă parte, a mai invocat apelatul - inculpat că are o situație familială dificilă, soția sa fiind grav bolnavă, precum un număr de 8 copii din care 2 minori.

De asemenea, victima nu a fost bătută și nici tăiată, ci numai zgâriată de la obiectele metalice pe care le-a manipulat cu prilejul activităților pe care le-a desfășurat împreună cu alte persoane de aceeași etnie.

În cadrul motivelor de apel formulate cu prilejul dezbaterilor, apărătorul ambilor apelanți a mai arătat că probele administrate în cauză au fost greșit apreciate și interpretate, neținându-se seama nici de imperativele principiului nemijlocirii referitor la administrarea probelor în fața instanței de judecată, din care subzistă serioase îndoieli în legătură cu săvârșirea faptei de către inculpați în condițiile în care victima ca noră nu putea fi determinată să practice relații intime la solicitarea socrului și respectiv soțul acesteia, cei doi inculpați - apelanți, față de calitatea acestora, iar pedepsele privative de libertate ce li s-au aplicat nu se justifică, iar toate acestea impun achitarea inculpaților.

Curtea de Apel Ploiești, Secția penală, analizând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 61 din 10 aprilie 2012, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.G. și N.F., ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 154 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău.

A dedus detenția preventivă a inculpatului I.G. de la 11 mai 2011 la zi, iar pe cea a inculpatului N.F. de la 17 iunie 2011 la zi.

A menținut arestarea preventivă a inculpaților.

A obligat fiecare apelant - inculpat la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de apel a reținut că în mod corect prima instanță din probele administrate în cauză la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești a constatat vinovăția inculpaților conform situației de fapt și încadrării juridice pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), și (3) raportat la art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de apel a reținut aceeași situație de fapt ca și instanța de fond și a apreciat că pedepsele aplicate sunt corect motivate și individualizate.

Curtea de apel a apreciat că este incontestabil că partea vătămată adusă din Spania, unele împotriva volnței sale și după violențe repetate din partea inculpaților, nu rezultă din declarațiile martorilor și actele medico-legale că a fost constrânsă să cerșească și chiar să comită sustrageri în folosul celor doi inculpați, o perioadă de câteva luni reușind să revină în țară în afara volnței inculpaților.

Odată cu începerea urmăririi penale, inculpații au încercat să determine martorii să dea declarație în favoarea inculpaților, inclusiv prin promisiuni bănești și amenințări.

Fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii continuate dedusă judecății, este atrasă răspunderea penală a inculpaților.

La pedepsele aplicate acestora de instanța de fond s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și 52 C. pen., inclusiv pericolul social ridicat al faptei și pentru ordinea publică ca și nesinceritatea vădită a acestora care necesită un tratament penal corespunzător, cu atât mai mult cu cât victima infracțiunii a fost o minoră, pedepsele aplicate privative de libertate fiind just dozate.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel a apreciat sentința atacată ca legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că apelurile inculpaților fiind nefondate, au fost respinse.

Împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală au declarat inculpații I.G. și N.F.

În cauză au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14 și pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni, cazul de casare este nefondat.

Astfel, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane minore recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede o variantă agravată a faptei de la alin. (1) în cazul în care a fost săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima volnța sau prin oferirea, darea acceptarea ori primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

În acord cu instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs constată că inculpații I.G. și N.F. au comis dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative ale infracțiunii de trafic de persoane minore acțiuni specifice recrutării, transportării și găzduirii părții vătămate.

Victima a fost adusă în Spania prin promisiuni false cu privire la efectuarea unor activități de recoltare a fructelor și legumelor în Spania. Transportul a fost asigurat de către inculpați care au folosit pentru deplasarea în Spania o mașină aparținând familiei inculpatului I.G..

Acordul părții vătămate și al părinților acesteia de a pleca în Spania a fost determinat de inducerea în eroare de către inculpați, prin promisiune falsă că vor putea obține venituri importante din activitățile menționate anterior.

Partea vătămată a aflat în Spania că urmează să meargă împreună cu alți membrii ai familiei să cerșească ori să spele parbrizele mașinilor într-o intersecție, situație cu care nu a fost de acord.

Elementul material al infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 s-a realizat prin mai multe acțiuni prevăzute ca modalități alternative în norma incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea și găzduirea victimei prin inducere în eroare și amenințare și violență.

Acțiunile inculpaților, astfel cum au fost descrise de instanța de fond și cea de apel au fost realizate în scopul exploatării părții vătămate prin obligarea la efectuarea de activități(spălatul de parbrize) si fapte ilicite (cerșit, furat) în folosul inculpaților. De asemenea, s-a reținut că din activitățile prestate, parte vătămată a obținut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Inculpații au realizat fiecare în parte acțiuni de coautorat care întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane minore în modalitatea recrutării, transportării și găzduirii prin înșelăciune, violență și amenințare, în scopul exploatării, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3), raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acord cu instanța de fond și cea de apel în recurs se apreciază că sunt îndeplinite și condițiile art. 2 alin. (1) pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001 privind efectuarea unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului, partea vătămată fiind obligată să cerșească, să spele parbrize și să fure din magazine pentru a realiza sumele de bani ce erau pretinse de către inculpatul I.G.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de ari. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile.

Recurenții invocă în cadrul acestui caz de casare lipsa de rol activ a instanțelor și modul în care probele au fost coroborate.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

În acord cu instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs, astfel cum a precizat anterior în cadrul analizei cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. constată că inculpații I.G. și N.F. au comis dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative ale infracțiunii de trafic de persoane minore acțiuni specifice recrutării, transportării și găzduirii părții vătămate. Partea vătămată a aflat în Spania că urmează să meargă împreună cu alți membrii ai familiei să cerșească ori să spele parbrizele mașinilor într-o intersecție, situație cu care nu a fost de acord.

Victima a fost atrasă prin promisiuni neadevărate cu privire la recoltarea fructelor și legumelor în Spania, fiind ulterior constrânsă să se supună volnței inculpaților I.G. și N.F., practicând cerșetoria, furtul din magazine și spălatul parbrizelor autoturismelor care opreau în intersecții, constrângere exercitată prin amenințare și violență.

Constrângerea exercitată asupra părții vătămate rezultă din faptul că partea vătămată nu avea asupra sa actul de identitate și certificatul de naștere pe care i le ceruse martora I.D. înainte de plecarea din România, neputând să se descurce într-o țară străină. Astfel, cum reține instanța de fond, minora, în vârstă de a 17 ani la data plecării din țară, era vulnerabilă dată fiind vârsta acesteia, lipsa documentelor de identitate, plasarea acesteia într-o baracă dintr-un loc mărginaș, faptul că nu cunoștea limba spaniolă, fiind în permanență împreună cu membrii familiei inculpaților care îi erau ostili.

Partea vătămată a refuzat la început să practice activitățile care i se impuneau și a declarat (fila 8 dosar de urmărire penală, vol. l) că inculpatul I.G. i-a interzis să mai ia legătura cu părinții pentru a nu le spune ceea ce se întâmplă, obligând-o să nu mai plece din zona barăcilor fără a fi însoțită de un membru al familiei.

Partea vătămată a fost amenințată de către inculpatul I.G. care i-a precizat că o va omorî în cazul în care le va spune părinților ce face în Spania. Partea vătămată era însoțită, atunci când vorbea la telefon cu părinții săi de către inculpatul N.F. ori surorile acestuia care o amenințau să nu spună ce activități desfășoară în Spania. Faptul că minora nu era lăsată să vorbească la telefon cu membrii familiei sale din România este confirmat de către martora C.I., care a susținut că a vorbit se foarte puține ori la telefon cu fiica sa în perioada mai-septembrie 2010. Conform declarației martorei C.I., partea vătămată nu și-a sunat părinții aproximativ o lună și jumătate de la plecarea din țară (fila 28 dosar de urmărire penală, vol. l). Aceeași martoră susține în declarația de la fila 28 dosar de urmărire penală că au fost nevolți să afle numărul de telefon al inculpatului N.F. prin intermediul surorii sale, C.A. Declarația martorei se coroborează că cele afirmate de către martorul A.P., tatăl părții vătămate, care a susținut că nu a putut să ia legătura telefonic cu fiica în Spania, că timp de aproximativ o lună după plecarea din România minora nu a dat telefon, iar în momentul în care vorbea cu aceasta i se părea că are vocea schimbată.

Violențele exercitate de inculpați au fost corect reținute de instanța de fond și cea de apel. Partea vătămată a relatat în declarația dată la urmărirea penală (fila 17, vol. l) cum a fost lovită de către inculpații I.G. și N.F. pentru că a refuzat inițial să fure diferite produse din magazine; i s-a solicitat să meargă la furat la aproximativ o săptămână de la sosirea în Spania; a mai susținut partea vătămată că a fost lovită cu un briceag în ambele picioare de către inculpatul I.G.

Actele de violență exercitate de către inculpatul I.G. erau urmate de bătăi aplicate de către N.F., în prezența celorlalți membri ai familiei.

Constrângerile al care era supusă partea vătămată sunt probate și de faptul că aceasta a declarat că nu putea să plece din Spania pentru că era mereu supravegheată(fila 26 dosar de urmărire penală, vol. 1), iar ulterior, atunci când martora C.I. s-a deplasat în Spania pentru a-și aduce fiica în România, inculpații au încercat să le împiedice să plece, martora fiind nevoltă să amenințe că va anunța autoritățile spaniole.

În mod corect instanța de fond și cea de apel au apreciat că probele conduc la reținerea vinovăției inculpaților, reținând în mod corect situația de fapt ce a determinat condamnarea recurenților.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. cu privire la pedepsele, cazul de casare este nefondat.

Inculpatul I.G. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

Inculpatul N.F. a fost condamnat în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane minore.

S-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante decurgând din faptul că nu au mai fost anterior sancționați penal. Instanțele au avut în vedere faptul că inculpatul I.G. are o familie numeroasă, iar inculpatul N.F. este tânăr și a fost sub influența celorlalți membri ai familiei sale, inclusiv a tatălui său. De asemenea, s-a reținut că din activitățile prestate, parte vătămată a obținut sume modice zilnic, care erau predate inculpatului I.G., în total suma de 750 de euro.

Solicitarea inculpaților de aplicare a unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu este susținută de niciuna dintre probele din dosar. în acord cu

instanța de fond și cea de apel, instanța de recurs consideră că aprecierea instanței cu privire la atingerea scopului educativ al pedepsei prin mijloace neprivative de libertate, trebuie să decurgă din probe concrete și nu din considerentul general al aptitudinii oricărei persoane de a înțelege consecințele faptelor sale. Pe parcursul judecării cauzei în apel sau în recurs inculpații nu au administrat probe de natură a infirma aprecierea instanța de fond cu privire la cuantumul sancțiunii și modalitatea de executare. Lipsa unei modalități licite de obținere a veniturilor alături de violența exercitată față de partea vătămată justifică aprecierea instanței de fond și a celei de apel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate.

În condițiile pedepsei rezultante aplicate inculpaților de 3 ani și șase luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare, condamnații se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum un an și 9 luni respectiv un an și șase luni închisoare. Inculpații au fost arestați preventiv de la 11 mai 2011, perioadă ce se deduce din pedeapsa dispusă de instanță.

După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani.

Apreciind recursurile ca nefondate, va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G. și N.F. împotriva Deciziei penale nr. 61 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.G., timpul reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2011 la 26 iunie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2011 la 26 iunie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorului ales și suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei părți vătămate M.S., se vor va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 iunie 2012.