ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4562/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 267 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins

cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu

pârâtul T.M., reținând, în considerentele sentinței, că nu sunt întrunite

cerințele legale pentru restrângerea exercițiului dreptului la liberă

circulație a unui cetățean român în condițiile art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, astfel cum acestea sunt enunțate în jurisprudența Curții de Justiție

de Comunităților Europene, în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38/CE.

Apelul declarat de

către reclamantă împotriva sentinței menționate a fost anulat ca netimbrat prin

decizia civilă nr. 3 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, reținând că este neîntemeiată cererea

apelantei de acordare a unui termen de judecată mai îndelungat, după data de 01

februarie 2010, în vederea timbrării, invocând motive administrative.

Procedura de

soluționare a acestei cauze impune acordarea unor termene de judecată speciale,

tocmai pentru a nu fi afectate interesele intimatului-pârât.

La data înregistrării

cererii de apel, 11 decembrie 2009, cerința timbrajului putea fi îndeplinită,

deoarece apelanta nu era încă desființată și nu putea invoca imposibilitatea

administrativă arătată pe parcursul judecății.

H.G. nr. 1367/2009

privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - instituție nou formată prin

comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor

și Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date, care s-au desființat -,

a fost publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, însă a intrat în

vigoare la 25 decembrie 2009, după promovarea apelului și după primul termen de

judecată, dată până la care apelanta avea obligația legală de a timbra apelul.

Imposibilitatea financiară

de achitarea taxei judiciare de timbru, pentru motivul că nu are deschidere de cont

decât după data de 01 ianuarie 2010, nu o exonerează de răspundere pentru nerespectarea

obligației de timbrare în termenul legal, cu atât mai mult cu cât taxele cerute

sunt foarte mici - 4 RON și 15 bani -, raportat la costurile instanței care ar fi

apărut în situația unei amânări nejustificate a cauzei.

Împotriva deciziei menționate,

a declarat recurs Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor

de Date, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în esență, că în mod greșit

a fost aplicată, de către instanța de apel, sancțiunea anulării cererii, în condițiile

în care s-a făcut dovada imposibilității achitării taxei judiciare de timbru și

a timbrului judiciar, atât la termenul din 07 ianuarie 2010, cât și la cel din 14

ianuarie 2010, pentru motivele prezentate în adresele depuse la dosar.

Astfel, direcția nou înființată,

în baza actului normativ publicat în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009 și care

urma a intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării, devenea operațională

din punct de vedere financiar după data 01 februarie 2010, de îndată ce se efectuau

deschiderile de credit aferente anului 2010, sens în care s-au formulat cereri de

amânare a cauzei, nelegal ignorate de către instanța de apel.

Examinând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Conform art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, sancțiunea anulării cererii, ca urmare a neîndeplinirii

obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru la momentul formulării cererii

susceptibile de timbrare ori la momentul stabilit de instanță în acest scop, operează

pentru o neîndeplinire culpabilă a îndatoririi procesuale ce revine părții în proces.

Or, în cauză, nu este

vorba despre o asemenea atitudine culpabilă a reclamantei, care a justificat imposibilitatea

obiectivă de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente

cererii de apel, pentru rațiuni administrative care subzistau atât la data promovării

căii ordinare de atac, cât și la termenul la care sancțiunea a fost efectiv aplicată.

Astfel, la data formulării

cererii de apel, 11 decembrie 2009, fusese publicat în M. Of. actul normativ de

înființare a noii persoane juridice, respectiv H.G. nr. 1367/2009 (la data de 25

noiembrie 2009), ce urma a intra în vigoare în 30 de zile de la publicare.

Ca atare, cererea de apel

a fost formulată tot de către instituția supusă operațiunii de comasare prin fuziune,

din moment ce noua instituție nu funcționa în condiții de legalitate, fără ca Inspectoratul

Național pentru Evidența Persoanelor să mai dispună de bugetul instituției, în curs

de predare în gestiune noii instituții înființate prin reorganizare judiciară.

De asemenea, la data de

14 ianuarie 2010, când instanța de apel a aplicat sancțiunea anulării cererii de

apel, deși noua instituție funcționa legal, nu avea încă deschidere de cont pentru

anul 2010, după cum se arată în adresele depuse la dosar, astfel încât se afla în

imposibilitate de a face orice fel de plăți, inclusiv pentru achitarea taxei datorate

în cauză.

În aceste condiții, sancțiunea

procesuală a fost nelegal aplicată, nefiind vorba despre o atitudine procesuală

culpabilă a titularului cererii de apel și,

fiind întrunit cazul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va casa decizia de apel, urmând a trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date

din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 3/Ap din 14 ianuarie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia atacată

și trimite cauza, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2010.