ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4562/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâtul T.M., reținând, în considerentele sentinței, că nu sunt întrunite cerințele legale pentru restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație a unui cetățean român în condițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum acestea sunt enunțate în jurisprudența Curții de Justiție de Comunităților Europene, în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței menționate a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 3 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, reținând că este neîntemeiată cererea apelantei de acordare a unui termen de judecată mai îndelungat, după data de 01 februarie 2010, în vederea timbrării, invocând motive administrative. Procedura de soluționare a acestei cauze impune acordarea unor termene de judecată speciale, tocmai pentru a nu fi afectate interesele intimatului-pârât. La data înregistrării cererii de apel, 11 decembrie 2009, cerința timbrajului putea fi îndeplinită, deoarece apelanta nu era încă desființată și nu putea invoca imposibilitatea administrativă arătată pe parcursul judecății. H.G.

nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - instituție nou formată prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date, care s-au desființat -, a fost publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, însă a intrat în vigoare la 25 decembrie 2009, după promovarea apelului și după primul termen de judecată, dată până la care apelanta avea obligația legală de a timbra apelul. Imposibilitatea financiară de achitarea taxei judiciare de timbru, pentru motivul că nu are deschidere de cont decât după data de 01 ianuarie 2010, nu o exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligației de timbrare în termenul legal, cu atât mai mult cu cât taxele cerute sunt foarte mici - 4 RON și 15 bani -, raportat la costurile instanței care ar fi apărut în situația unei amânări nejustificate a cauzei.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în esență, că în mod greșit a fost aplicată, de către instanța de apel, sancțiunea anulării cererii, în condițiile în care s-a făcut dovada imposibilității achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, atât la termenul din 07 ianuarie 2010, cât și la cel din 14 ianuarie 2010, pentru motivele prezentate în adresele depuse la dosar. Astfel, direcția nou înființată, în baza actului normativ publicat în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009 și care urma a intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării, devenea operațională din punct de vedere financiar după data 01 februarie 2010, de îndată ce se efectuau deschiderile de credit aferente anului 2010, sens în care s-au formulat cereri de amânare a cauzei, nelegal ignorate de către instanța de apel.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Conform art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, sancțiunea anulării cererii, ca urmare a neîndeplinirii obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru la momentul formulării cererii susceptibile de timbrare ori la momentul stabilit de instanță în acest scop, operează pentru o neîndeplinire culpabilă a îndatoririi procesuale ce revine părții în proces. Or, în cauză, nu este vorba despre o asemenea atitudine culpabilă a reclamantei, care a justificat imposibilitatea obiectivă de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de apel, pentru rațiuni administrative care subzistau atât la data promovării căii ordinare de atac, cât și la termenul la care sancțiunea a fost efectiv aplicată.

Astfel, la data formulării cererii de apel, 11 decembrie 2009, fusese publicat în M. Of. actul normativ de înființare a noii persoane juridice, respectiv H.G. nr. 1367/2009 (la data de 25 noiembrie 2009), ce urma a intra în vigoare în 30 de zile de la publicare. Ca atare, cererea de apel a fost formulată tot de către instituția supusă operațiunii de comasare prin fuziune, din moment ce noua instituție nu funcționa în condiții de legalitate, fără ca Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să mai dispună de bugetul instituției, în curs de predare în gestiune noii instituții înființate prin reorganizare judiciară.

De asemenea, la data de 14 ianuarie 2010, când instanța de apel a aplicat sancțiunea anulării cererii de apel, deși noua instituție funcționa legal, nu avea încă deschidere de cont pentru anul 2010, după cum se arată în adresele depuse la dosar, astfel încât se afla în imposibilitate de a face orice fel de plăți, inclusiv pentru achitarea taxei datorate în cauză. În aceste condiții, sancțiunea procesuală a fost nelegal aplicată, nefiind vorba despre o atitudine procesuală culpabilă a titularului cererii de apel și, fiind întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia de apel, urmând a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 3/Ap din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.