ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului» constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.

5483/299/2009, reclamanta SC S.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.A U. SA

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, se dispună obligarea pârâtei

Ia plata sumei de 75.000 euro cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea

avariei suferite de marfa transportată de reclamanta și asigurată la societatea

pârâtă, la plata sumei de 10.195 euro și 16.878 lei, reprezentând cheltuielile

efectuate de către reclamantă cu ocazia efectuării transportului în care s-n

produs accidentul, transportul utilajului avariat din Slovacia în Austria,

clarificării circumstanțelor în care s-a produs evenimentul asigurat, cu

cheltuieli de judecata.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 112 și art. 274 C. proc. civ., art. 1 din

Convenția de la Geneva din 1958 C.M.R., art. 998 C. civ.

Prin sentința

civilă nr. 10907 din 8 octombrie 2009 pronunțată judecătoria Sectorului 1

București a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și

a fost declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului

București, secția a Vl-a comercială.

Pe rolul

Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, cauza a fost înregistrată sub

nr. 48889/3/2009.

La data de 21

mai 2010 SC A.F.M.N.B.V. a formulat cerere de intervenție în interes propriu,

prin care a solicitat obligarea pârâtelor SC S.T. SRL și SA U. SA, în solidar,

la plata sumei de 92.922,36 euro, compusă din sumele menționate la pct. 4 din

motivarea cererii, reprezentând despăgubiri pentru avarierea gravă a utilajului

de concasat piatră, concasor, ca urmare a accidentului de circulație care a

avut loc pe data de 28 mai 2008 pe drumul național la km 341,30, între

localitățile Figa și Tomata din județul Riffiavska Sabota din Slovacia; la

plata dobânzii legale de 6 % pe an, calculată de Ia data când sentința devine

executorie și până la plata integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința

comercială nr. 4384 din 31 martie 2011 pronunțata de Tribunalul București, secția

a Vl-a comercială, în dosarul nr. 48669/3/2009 a fost respinsă acțiunea

precizată formulată de reclamanta SC S.T. SRL în contradictoriu cu pârâtă SA U.

SA, a fost admisă în parte cererea ele intervenție în interes propriu formulată

de A.F.M.N.B.V.; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 92.022, 36 euro

echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la plata plății, despăgubiri și

dobânda legala de 8 % pe an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și

până la plata integrală a despăgubirii, precum și la plata sumei de 4.582 euro

echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plății și 9.007,75 lei

cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru,

timbru judiciar, onorariul avocat către intervenientă) și au fost respinse

celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a

pronunța această sentință prima instanță a reținut că, pentru angajarea

răspunderii asigurătorului este necesar a se dovedi întrunirea cumulativă a

condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina transportatorului, și

anume existența faptei ilicite săvârșită de conducătorul auto care efectua

transportul, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta

ilicită și prejudiciu, culpa. Ori, aceste cerințe legale prevăzute de ari 998

și 999 C. civ., nu pot fi reținute în sarcina asiguratului, având în

vedere constatările organului de poliție din Slovacia, conform adresei nr. ORP

292/DI-P-DN 2008 emisă de Inspectoratul rutier județean din Slovacia. Astfel,

referitor Ia împrejurimile producerii accidentului de circulație din 28 mai

2008 în Slovacia ps - DK 50, în care a fost implicat autovehiculul condus de

conducătorul auto T.l., secondat de conducătorul auto L.G., angajați ai

reclamantei, în urma căruia au fost avariate semiremorca și concasorul predat

spre transport, s-a reținut că vinovat de producerea evenimentului rutier este

o terță persoană neidentificată. Drept urmare riscul de daună nu este acoperit

conform art. 17 alin. (2) C.M.R., conform căruia transportatorul este exonerat

de răspundere dacă pierderea, avarierea sau întârzierea au avut drept cauză

circumstanțe pe care el nu putea să le evite și ale căror consecințe nu Ie

putea preveni,

Referitor la

cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a constatat că,

între intervenienta SC A.F.M.M.B.V., expeditor, și reclamanta SC S.I. SRL,

transportator, s-a încheiat contractul de transport consemnat în Instrucțiunile

pentru încărcare/transport ale A.L.S. către S. din 20 mai 2008, având ca obiect

transportul unui utilaj de concasat piatră, pe ruta localității Brezno Siovacia,

cariera de piatră Klokotnîca n/a Haskovo Bulgaria. Utilajul este proprietatea

societății M.I. LTD din localitatea Sliven Bulgaria, conform facturii nr. 2215

din 9 mai 2008, clauza de livrare fiind E.W.

S-a apreciat ca

fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a transportatorului în

calitate de cărăuș pentru marfa transportată, prin încălcarea obligațiilor

prestabilite prin contractul valabil încheiat. S-a reținut răspunderea transportatorului

pentru nerespectarea întocmai a obligațiilor din Instrucțiunile pentru

încărcare/transport, transport efectuat cu un alt trailer și un alt șofer,

nerespectându-se condițiile stabilite de părți pentru efectuarea respectivului

transport, fără a se justifica cu argumente concludente această situație. S-a

apreciat că este vorba despre înlocuirea trăitorului de o anumită capacitate

stabilită potrivit caracteristicilor utilajului ce urma a fi transportat, în

funcție de gabaritul acestuia, parametrii tehnici, respectiv înlocuirea

conducătorului auto desemnat. Despăgubirea datorată intervenientului reprezintă

92.922,38 euro, valoarea reparațiilor ia concasorul avariat, fiind depus

devizul de reparații emis de W.R., onorariul plătit pentru Raportul preliminar

de ancheta efectuat de C.l.M. Ia 7.7.2008, precum și dobânda legală de 8 % pe

an, de ia data când hotărârea rămâne irevocabilă până la plata integrală a

despăgubirii, în baza art. 4 din O.G. nr. 9/2000.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, reclamanta SC S.T. SRL și intervenientă A.F.M.N.B.V.

au declarat apel.

Prin decizia

civilă nr. 475 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, a fost respinsă excepția tardivității cererii de intervenție în

interes propriu, invocată de apelanta reclamantă, ca neîntemeiată.

Au fost admise

apelurile formulate de apelanta reclamantei SC S.T. SRL și de apelanta intervenientă

A.F.M.N.B.V.

A fost

schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte,

cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC S.T. SRL.

A fost obligată

pârâta SA U. SA Ia plata către reclamanta SC S.T. SRL, a sumei de 7078 euro în

echivalent Iei, la cursul B.N.R. din ziua plății.

A fost admisă

cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.F.M.N.B.V. și a fost

obligată parata SA U. SA, în solidar cu reclamanta SC S.T. SRL, la plata sumei

de 92922,38 euro, în echivalent lei Ia cursul B.N.R. din ziua plății, precum și

a dobânzii legale de 6 % pe an, calculată de Ia data pronunțării sentinței

atacate și până la plata integrală a despăgubirii, către intervenientă.

A fost obligată

pârâta SA U.A. SA la plata către reclamanta SC S.T. SRL a sumelor de 2785 iei,

taxă de timbru, fond și apel și 2800 lei, onorariu a vocal, în apel.

A fost obligată

pârâta SA U. SA, în solidar cu reclamanta SC S.T. SRL, la plata către

intervenientă A.F.M.N.B.V, a sumei ele 4012 lei, taxă de timbru în apel,

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea

hotărârii, instanța de control judiciar a reținut, cu privire la excepția

tardivității formulării cererii de intervenție de către A.L.S., invocata de

către apelanta reclamantă, că aceasta este o excepție de procedura, ce are un

caracter relativ, derivând din încălcarea unei norme de ordine privată. S-a

constatat că această excepție putea fi invocată de către partea interesată

numai până la prima zi de înfățișare și înainte de a se pune concluzii pe fond.

Potrivit art. 138 C. proc. civ., reține instanța de apel, excepțiile de

procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și 132, nu vor mai

putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică. în

cauză, reclamanta nu a invocat-o în fața primei instanțe, astfel că nu o poate

invoca direct în apel (cu atât mai mult cu cât nici în motivele de apel nu a

făcut referire la tardivitate), motiv pentru care, această excepție a fost

respinsă ca neîntemeiată,

În ceea ce

privește cererea de intervenție în interes propriu, din examinarea cauzei

raportat la prevederile art. 32 par. 2 din Convenția C.M.R., instanța a

apreciat că aceasta nu este prescrisă, termenul de prescripție fiind suspendat.

În acest

context s-a reținut că suspendarea curgerii termenului de prescripție are ioc

până la momentul în care cărăușul respinge în scris reclamația și restituie

documentele care erau anexate acesteia. În cauză, s-a constatat că atare

împrejurare nu s-a produs, ceea ce a făcut ca termenul de prescripție să nu reîncepă

să curgă. Mai mult decât atât, prin corespondența purtată cu A.L.S., S. a

recunoscut daunele cauzate, a solicitat un deviz de reparații pentru a

cuantifica prejudiciu și a precizat că plata despăgubirilor se va face de către

asigurate

,

temeiul Contractului de

asigurare încheiat pentru transportul respectiv și se vedea în acest sens;

adresa S. către A.L.S., adresa S. din 18 octombrie 2008, adresa S. din 12

noiembrie 2008).

Pe fondul

cauzei, instanța de apel a reținut, în esență, că între A.L.S. în calitate de

expeditor și S., în calitate de transportator, s-a încheiat contractul de

transport consemnat în Instrucțiunile pentru încărcare / transport ale A.L.S.

către S. din 20 mai 2008, având ca obiect transportul unui utilaj de concasat

piatră, pe ruta localitatea Brezno din Slovacia, către cariera de piatră

Ktokotnîca n/a Haskovo din Bulgaria. S-a constatat că pentru executarea

contractului de transport internațional» transportatorul S. a întocmit

Scrisoarea de transport internațional, C.M.R. în localitatea Brezno ia data de

27 05 mai 2008. Transportatorul S. a încheiat, totodată, cu SC U. SA, care

între timp a devenit U. SA, un contract de asigurare, consemnat în Polița de

asigurare U., nr. AV 190992 din 28 martie 2008, ai cărei obiect la constituit

în afara autovehiculului utilizat de transportatorul S., și răspunderea acestei

societăți în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate – C.M.R., până la

concurența sumei de 100.000 Euro.

În baza

contractului de transport internațional tip C.M.R. încheiat conform

prevederilor Convenției de Ia Geneva din anul 1958, la data de 07 mai 2008 a

fost preluat de la firma slovaca concasorul respectiv și încărcat în

semiremorca și cap tractor în vederea transportării, cu respectarea

prevederilor Convenției C.M.R. în data de 28 mai 2008 ansamblul de autovehicule

condus de către conducătorul auto T.l., secondat de conducătorul auto L.G.,

ambii angajați ai reclamantei, a suferit un accident rutier în Slovacia pe DN

50 între localitățile Figa și Tornala, în urma căruia au fost avariate parțial

semiremorca și concasorul încărcat în ea.

Evenimentul

respectiv a fost adus la cunoștință în timp util Societății de Asigurare U. SA,

în vederea dezdăunării.

S-a reținut că

în același timp au fost anunțate și organele de poliție slovace din cadrul I.R.J.

Rimavska Sobota, care au efectuat cercetări Ia fata locului, constatând și

consemnând în documentele finale încheiate faptul că șoferul care conducea

autotrailerul, angajat al reclamantei, nu a fost vinovat de săvârșirea acestui

accident,

După producerea

accidentului, capul tractor și semiremorca avariată au fost transportate în

România, unde aceasta din urmă a stat neutilizată mai multe luni, fiind

ulterior reparată,

Pentru daunele suferite

la semiremorcă, instanța de apel a constatat că reclamanta a fost despăgubită

cu suma de 90,000 ron de către U. SA București în baza contractului și a

poliței de asigurare casco încheiată cu aceasta.

Utilajul

avariat a fost transportat în Austria, unde a fost expertizat de către o

comisie din care au făcut parte și doi reprezentanți ai U. SA, constatându-se

că acesta a suferit o avarie apreciată inițial Ia valoarea totala de 85.000

Euro, în final firma furnizoare limitându-și pretențiile în despăgubire la

75.000 Euro.

Toate

cheltuielile în cuantum de 10195 Euro și 16.678 lei, constând din obținerea

autorizațiilor de transport pentru Slovacia, Ungaria și Bulgaria, închirierea a

două macarale pentru ridicarea utilajului de pe șosea, transportul acestuia în

Austria, deplasarea unor reprezentanți ai reclamantei în zonă au fost suportate

în mod exclusiv de către reclamantă.

Pârâta U. SA a

refuzat să plătească contravaloarea daunelor constatate la utilajul asigurat de

către reclamantă, refuz de dezdăunare exprimat în mod expres prin adresa nr.

2509 din data de 15.05,2009 și motivat prin prevederile art. 17, alin. (2) din

convenția C.M.R.

S-a constatat

că pentru termenul de judecată din

2010,

reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei U. SA

doar Ia plata următoarelor sume: 1355 euro, reprezentând contravaloarea

autorizației de transport pentru Ungaria și Slovacia privind transportul

utilajului avariat; 750 euro, reprezentând contravaloare autorizației de

transport pentru Bulgaria privind transportul utilajului avariat; 5000 euro,

reprezentând prețul transportului pentru utilajul avariat din Slovacia până în

Austria; 3764 euro, contravaloarea închirierii unei macarale în Slovacia pentru

manevrarea utilajului avariat.

Totalul pretențiilor

este de 10.869 euro pe care pârâta trebuie să Ie plătească, împreună cu cele

solicitate de intervenienta în nume propriu în temeiul Asigurării de Răspundere

a Transportatorului Auto în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate,

conform Certificatului de asigurare nr. 110 din 26 martie 2008 și a Condițiilor

de Asigurare, pretenții cu care reclamanta este de acord în totalitate, în

măsura în care acestea sunt dovedite.

Prin aceeași

precizare, s-a solicitat restituirea taxei de timbru achitată inițial, față de

împrejurarea că pretențiile s-au diminuat.

Cererea

reclamantei, astfel cum a fost precizată, a fost în mod greșit respinsă

integral de către prima instanță, care a considerat că reclamanta are

posibilitatea formulării pretențiilor împotriva persoanei vinovate sau

asigurătorului de răspundere civilă obligatorie a conducătorului auto vinovat

de producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât această persoană fizică

străină a rămas neidentificată de către poliția slovacă, în raza căreia a avut

Ioc accidentul auto.

În baza

Asigurării de Răspundere a Transportatorului Auto, în Calitate de Cărăuș,

pentru Mărfurile Transportate, conform Certificatului de Asigurare nr. 110 din 26

martie 2008 și a Condițiilor de Asigurare emise de intimata pârâtă, pentru

acoperirea riscurilor care sunt impuse de răspunderea transportatorului,

societatea de asigurare, în limita sumei asigurate, 100.000 euro, s-a apreciat

că trebuie să-i achite SC S. SRL parte din despăgubirea pretinsă, deoarece

asigurarea acoperă răspunderea transportatorului auto, în calitate de cărăuș,

pentru mărfurile transportate.

Aceasta

întrucât, după cum a arătat în cererea precizatoare, și-a manifestat deplinul

acord ca pârâta să achite integral pretențiile intervenientei, care s-au

dovedit a fi în cuantum de 92.922,38 euro.

Astfel,

intimata pârâtă a fost obligată, în consecință, la plata către apelanta

reclamantă a sumei de 7.078 euro, reprezentând diferența până la concurența

sumei asigurate.

Proporțional cu

suma admisă, acordată reclamantei, instanța de apel a obligat pârâta și la

plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta (taxa de timbru și

onorariu avocat), la judecata în fond și în apel.

Cu privire la

cererea apelantei-reclamante, de restituire a taxei de timbru nedatorată,

achitată la nivelul pretențiilor solicitate inițial, aceasta a fost respinsă,

ca neîntemeiată, întrucât raportat la prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 148/1997, împrejurarea că petiționarul și-a micșorat câtimea

obiectului, Ia peste un an și jumătate de Ia înregistrarea cererii, pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a apreciat că nu îl îndreptățește la

restituirea taxei de timbru, care era datorată în mod legal.

Referitor la

apelul declarat de apelanta intervenientă A.F.M.N.B.V. instanța de control

judiciar a considerat că și acesta este întemeiat.

În motivare,

s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod eronat și nefiind

întrunite în cauză elementele răspunderii solidare (alături de reclamantă) a

pârâtei U. SA, întrucât, în temeiul tuturor documentelor încheiate între

reclamantă și pârâtă (polița de asigurare seria AV nr. 190992 din 28 martie 2008,

certificatul de asigurare pentru răspunderea transportatorului (C.M.R.) nr. 110

din 28 martie 2008, emis de pârâtă, precum și Condițiile de Asigurare de

Răspundere a Transportatorului auto, în calitate de cărăuș pentru mărfurile

transportate emis tot de pârâtă) a rezultat că asigurarea emisă de U. SA

acoperă răspunderea transportatorului auto în calitate de cărăuș pentru

mărfurile transportate. S-a reținut că răspunderea transportatorului poate fi

contractuală (așa cum este cazul în speță) sau delictuală, deoarece documentele

în cauză, care sunt legea părților, nu disting, or, ubi lex non disiinguit nec

nos disiînguere debemus.

Astfel,

instanța de apel a considerat că obiectul Poliței de asigurare acoperă și

răspunderea contractuală a transportatorului S. pentru daunele provocate

concasorului transportat, până Ia concurenta sumei de 100.000 euro, așa cum

este menționat expres în cuprinsul poliței. Totodată, accidentul s-a produs în

timpul perioadei de valabilitate a Poliței de asigurare, care a fost de la 28 martie

2008 până Ia 25 aprilie 2013.

S-a constatat

că U. SA a recunoscut valabilitatea contractului ele asigurare încheiat cu S.,

respectiv a Poliței de asigurare și documentelor aferente, iar prin

întâmpinarea depusă în apel, a recunoscut că răspunderea sa este antrenată în

temeiul contractului de asigurare, iar aceasta răspunde în solidar cu

reclamanta, în temeiul art. 17 alin. (1) și (3) din Convenția C.M.R.

În temeiul

Poliței de asigurare și documentelor aferente prin care au fost asigurate și

daunele pe care S. Ie provoacă beneficiarului transportului, s-a reținut că

societatea A.L.S. (ca cesionar de drepturi al societății M., proprietara

concasorului) a dobândit un drept direct de acțiune împotriva asigurătorului U.

SA pentru despăgubiri ca urmare a avariilor produse concasorului, în calitate

de terț beneficiar a! unei stipulații pentru altui.

Potrivit art.

17 alin. (2) din Convenție, precum și a dreptului comun român în materie (art.

1083 C. civ.), transportatorul este exonerat de răspundere numai dacă face

dovada forței majore, or, în speță, S. nu a făcut dovada că un eveniment

imprevizibil și insurmontabil l-a împiedicat să-și exercite obligația de a

transporta concasorul Ia destinație în bune condiții, ci dimpotrivă, S. a recunoscut

că împrejurările în care s-a produs accidentul nu prezintă caracterul unei

situații de forță majoră în răspunsul său la interogatoriul A.L.S (întrebarea

8), în fața instanței de fond.

Temeiul juridic

al dreptului la acțiune al A.L.S. împotriva cărăușului S. ÎI constituie

contractul de transport încheiat între M. și S. consemnat în Instrucțiunile

pentru încărcare/transport ale A.L.S. către S. din data de 20 mai 2008, precum

și Scrisoarea de transport internațional, C.M.R. din 27 mai 2008, care atestă

faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile Convenției referitoare Ia

contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R.).

În speță,

instanța de control judiciar a apreciat că există elementele răspunderii

contractuale a transportatorului S. în calitate de cărăuș pentru marfa

transportată, pentru următoarele motive există o faptă ilicită și anume

avarierea concasorului, respectiv neajungerea în bune condiții la destinație,

adică neîndeplinirea de către S. a obligației sale principale potrivit

contractului de transport; valoarea daunei de 86,414,08 euro este dovedită cu

devizul de W.R., ca societate care a efectuat reparațiile. Suma de 8,509.30

Euro, reprezentând onorariul pe care ALS i-a plătit pentru „Raportul preliminar

de anchetă” efectuat de societatea specializată C.I.M., la data de 7 iulie 2008

a fost dovedit prin Anexa 12.

Cuantumul

onorariului este probat cu „Declarația” emisă de C.L. Ia data de 23 februarie

2009.

Temeiul juridic

al cererii de plată a despăgubirilor îl constituie prevederilor art. 23.1 și

23.4 din C.M.R.

S-a reținut ca

fiind dovedită existența raportului de cauzalitate, faptă și prejudiciu,

prejudiciul suferit de intervenientă fiind neîndeplinirii de către S. a

obligației contractuale de a pune la dispoziție bunul transportat (concasorul)

în bune condiții și Ia timp.

Instanța a

considerat că S. este în culpă pentru avarierea concasorului și neajungerea lui

în bune condiții la destinație, motivat de faptul că nu a respectat prevederile

contractului de transport consemnate în Instrucțiunile pentru încărcare

transport date de A.L.S. la 20 mai 2008 și nici prevederile din C.M.R., prin

faptul că a efectuat transportul cu trailerul cu nr. de înmatriculare GJ-40-xxx,

în Ioc de CJ-39-xxx.

În aceste

condiții, s-a reținut ca solidaritatea debitorilor intervenientei își are

temeiul în dispozițiile art. 42 C. com., potrivit cărora codebitorii sunt ținuți

în solidar.

În temeiul art.

4 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul legal al dobânzii pentru obligațiile

bănești, reclamanta și pârâtă au fost obligate în solidar, la plată dobânzii de

8 % pe an, începând cu data pronunțării hotărârii atacate și până la plată

integrală a despăgubirii, către intervenientă, precum și Ia plata cheltuielilor

de judecată efectuate de aceasta în apel (respectiv taxă de timbru în cuantum

de 4012 lei).

În termen

legal, împotriva acestei decizii, pârâta U.A. SA - prin SUCURSALA MUNICIPIULUI

București a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și rejudecând cauza, menținerea ca temeinică și legală a sentinței

pronunțate de Tribunalul București.

În motivarea

recursului, pârâta a susținut, în esență, că potrivit Codului comercial,

cărăușul răspunde de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost

încredințate pe toată durata contractului de transport, dacă nu probează că

pierderea, respectiv stricăciunea lucrurilor, au provenit din caz fortuit sau

de forță majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din

faptul expeditorului sau cel al destinatarului.

Astfel, art.

425 C. com., instituie o prezumție relativă de culpă în neîndeplinirea

obligațiilor contractuale de către cărăuș. Această prezumție legală relativă nu

înăsprește regimul responsabilității cărăușului, și nu face altceva decât să-l

oblige pe cărăuș să administreze proba.

Fapta terțului

în dreptul transporturilor exclude răspunderea cărăușului numai dacă întrunește

caracteristicile forței majore, fapta terțului fiind asimilată forței majore

dacă nu a putut fi prevăzuta și împiedicată.

În cazul

poliței C.M.R., al cărei titular este transportatorul, riscul asigurat este

răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru pagubele produse

mărfurilor transportate, care au însă la bază o culpă a transportatorului

și/sau a conducătorului autovehiculului.

În legătură cu

întinderea răspunderii cărăușului, conform art. 430 C. com., în caz de pierdere

sau avariere a mărfii încredințate spre transport, despăgubirea se stabilește

având în vedere numai paguba efectivă (damnum emergens), nu și beneficiul

nerealizat (lucrum cessans). Aceasta înseamnă că răspunderea cărăușului

stabilită potrivit dreptului comercial este mai redusa decât dacă ar fi

stabilită potrivit dreptului comun (conform art. 1084 - 1088 C. civ.), unde

prejudiciul total cuprinde atât prejudiciul efectiv, cât și câștigul

nerealizat.

În situația de

față, în care intervenția terțului este spontană, neavenită, nepetrecându-se cu

acordul debitorului, se poate vorbi de răspunderea delictuală a terțului

(autorii necunoscuți ai furtului urmat de incendiere) și nu de răspunderea

contractuală pentru fapta altuia în sarcina debitorului. În această ipoteză,

consideră recurenta, intervenția nedorită a terțului are caracterul unei cauze

ce exonerează de răspundere pe debitorul contractual, transportatorul mărfii.

Prin urmare, riscul de daună nu este acoperit, conform art. 17 alin. (2) din

Convenția C.M.R., potrivit căruia transportatorul este exonerat de răspundere

clacă pierderea, avarierea sau întârzierea au avut drept cauză circumstanțe pe

care el nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni.

În opinia

recurentei, reținerea instanței de apel în sensul că „temeiul juridic al

dreptului A.L.S. de acțiune împotriva asigurătorului ii constituie polița de

asigurare seria AV nr. 190992 din 28 martie 2008, precum și certificatul de

asigurare pentru răspunderea transportatorului (C.M.R.) nr. 110/26.03.2008/,

este eronată.

Aceasta

întrucât, polița AV nr. 190992 din 26 martie 2008, este o polița facultativă,

tip CASCO, completată cu certificatul C.M.R. Dacă în despăgubirea pe polița

CASCO, asigurătorul despăgubește proprietarul vehiculului, indiferent de culpa

conducătorului, în condițiile prevăzute de contractul de asigurare, în ceea ce

privește răspunderea pe contractul C.M.R., asigurătorul nu asigura marfa, ci

asigura răspunderea transportatorului pentru prejudicii produse mărfurilor

transportate. Or, așa cum a rezultat din întreg materialul probator, susține

recurenta-pârâtă, culpa în producerea accidentului nu a aparținut transportatorului,

respectiv, conducătorului autovehiculul implicat în accident.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă

SC S.T. SRL FLOREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență,

respingerea recursului ca nefondat.

Analizând

decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept invocate, prin recurs și întâmpinare, Înalta

Curte constată următoarele:

Pârâta

recurentă arată în motivarea recursului următoarea situație de fapt:

„în fapt: La

data de 28 mai 2008, ansamblul de autovehicule compus din cap tractorul cu nr.

de înmatriculare CJ-39-xxx și semiremorca cu nr. de înmatriculare B-82-xxx

aparținând reclamantei, efectua un transport pe ruta Slovacia-Austria,

transportând un concasor de sfărâmat piatra.

Pe teritoriul

Slovaciei, între localitățile Figa și Tornala, pe DN 50, a avut loc un

eveniment rutier în urma căruia au fost avariate semiremorca și concasorul

transportat.

Din raportul

final încheiat de organele de poliție slovace a rezultat foarte clar că nu

conducătorul auto T.l. a pricinuit acest accident rutier. De asemenea, nu au

fost depistate nici defecțiuni la prinderea utilajului transportat. Așa cum a

rezultat din cercetările efectuate Ia fața locului, vinovat de producerea

accidentului a fost o persoană care conducea un autovehicul rămas

neidentificat, care s-a angajat neregulamentar în depășirea ansamblului

reclamantei, manevra în urma căreia s-a creat pericolul iminent de ciocnire frontală

cu o mașină ce venea din sens contrar".

La fila x dosar

recurs, pârâta recurentă invocă o altă situație de fapt, susținând că „în

situația concretă de față, în care intervenția terțului este spontană,

neavenită, nepetrecându-se cu acordul debitorului, se poate vorbi de

răspunderea delictuală a terțului (autorii necunoscuți ai furtului urmat de

incendiere) și nu de răspunderea contractuală pentru fapta altuia în sarcina

debitorului. În această ipoteză, intervenția nedorită a terțului are caracterul

unei cauze ce exonerează de răspundere pe debitorul contractual -

transportatorul mărfii”.

Din

înscrisurile depuse Ia dosar și necontestate de părți, rezultă, așa cum s-a

menționat mai sus că evenimentul care a determinat formularea acțiunii și a

cererii de intervenție l-a constituit un accident rutier, produs în condițiile

precitate.

Osebit de

poziția procesuală ambiguă a pârâtei recurente, Înalta Curte, analizând

temeiurile răspunderii pârâtei recurente pentru prejudiciile suferite de

reclamantă în calitate de transportator și intervenienta în nume propriu în

calitate de beneficiar, constată că pârâta trebuie să achite transportatorului

SC S.T. SRL prejudiciu dovedit, până la limita sumei de 100,000 Euro, în

temeiul Asigurării de răspundere a transportatorului auto, în calitate de

cărăuș, pentru marfa transportată, conform Certificatului de Asigurare nr. 110

din 28 martie 2008 și a condițiilor de asigurare, emise de pârâtă în calitate

de asigurător, având în vedere că asigurarea acoperă răspunderea transportatorului

auto, în calitate de cărăuș, pentru marfa transportată.

În mod

necontestat de pârâtă, accidentul de circulație care a determinat daunele Ia

utilajul transportat (concasorul de piatră), s-a produs în perioada de

valabilitate a poliței de asigurare de la 28 martie 2008, până ia 25 aprilie 2008,

și anume la data de 28 mai 2008 cum recunoaște însăși pârâta în întâmpinarea

formulată cu ocazia judecării cauzei la tribunal și în consecință, în mod legal

curtea de apel a obligat-o pe pârâtă ia plata despăgubirilor precitate, față de

reclamantă.

De asemenea,

trebuie precizat că instanța de apel a aplicat în mod legal prevederile

certificatului de asigurare nr. 110 din 28 martie 2008, încheiat între

reclamantă și pârâtă, în care se precizează expres că „societatea de asigurare

acoperă în conformitate cu polița de asigurare nr. AV190992 răspunderea

transportatorului (C.M.R.) pentru toate bunurile transportate pentru o limită

maximă de 100.000 Euro” și nu a denaturat actul dedus judecații, cum susține în

motivele de recurs, în mod nelegal pârâta.

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul.

Potrivit art.

274 C. proc. civ., pârâta recurentă U. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București

urmează a fi obligată la plata sumei de 5848 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs, către reclamanta intimată SC S.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta U.A. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București

împotriva deciziei civile nr. 475 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă U.A. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București la plata sumei

de 5848 Iei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.T. SRL

FLOREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.