ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului» constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 5483/299/2009, reclamanta SC S.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.A U. SA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, se dispună obligarea pârâtei Ia plata sumei de 75.000 euro cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea avariei suferite de marfa transportată de reclamanta și asigurată la societatea pârâtă, la plata sumei de 10.195 euro și 16.878 lei, reprezentând cheltuielile efectuate de către reclamantă cu ocazia efectuării transportului în care s-n produs accidentul, transportul utilajului avariat din Slovacia în Austria, clarificării circumstanțelor în care s-a produs evenimentul asigurat, cu cheltuieli de judecata.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și art. 274 C. proc. civ., art. 1 din Convenția de la Geneva din 1958 C.M.R., art. 998 C. civ. Prin sentința civilă nr. 10907 din 8 octombrie 2009 pronunțată judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a Vl-a comercială. Pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 48889/3/2009. La data de 21 mai 2010 SC A.F.M.N.B.V. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtelor SC S.T.

SRL și SA U. SA, în solidar, la plata sumei de 92.922,36 euro, compusă din sumele menționate la pct. 4 din motivarea cererii, reprezentând despăgubiri pentru avarierea gravă a utilajului de concasat piatră, concasor, ca urmare a accidentului de circulație care a avut loc pe data de 28 mai 2008 pe drumul național la km 341,30, între localitățile Figa și Tomata din județul Riffiavska Sabota din Slovacia; la plata dobânzii legale de 6 % pe an, calculată de Ia data când sentința devine executorie și până la plata integrală a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința comercială nr. 4384 din 31 martie 2011 pronunțata de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 48669/3/2009 a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC S.T.

SRL în contradictoriu cu pârâtă SA U. SA, a fost admisă în parte cererea ele intervenție în interes propriu formulată de A.F.M.N.B.V.; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 92.022, 36 euro echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la plata plății, despăgubiri și dobânda legala de 8 % pe an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la plata integrală a despăgubirii, precum și la plata sumei de 4.582 euro echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plății și 9.007,75 lei cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariul avocat către intervenientă) și au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, pentru angajarea răspunderii asigurătorului este necesar a se dovedi întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale în sarcina transportatorului, și anume existența faptei ilicite săvârșită de conducătorul auto care efectua transportul, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa. Ori, aceste cerințe legale prevăzute de ari 998 și 999 C. civ., nu pot fi reținute în sarcina asiguratului, având în vedere constatările organului de poliție din Slovacia, conform adresei nr. ORP 292/DI-P-DN 2008 emisă de Inspectoratul rutier județean din Slovacia.

Astfel, referitor Ia împrejurimile producerii accidentului de circulație din 28 mai 2008 în Slovacia ps - DK 50, în care a fost implicat autovehiculul condus de conducătorul auto T.l., secondat de conducătorul auto L.G., angajați ai reclamantei, în urma căruia au fost avariate semiremorca și concasorul predat spre transport, s-a reținut că vinovat de producerea evenimentului rutier este o terță persoană neidentificată. Drept urmare riscul de daună nu este acoperit conform art. 17 alin. (2) C.M.R., conform căruia transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avarierea sau întârzierea au avut drept cauză circumstanțe pe care el nu putea să le evite și ale căror consecințe nu Ie putea preveni, Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, instanța de fond a constatat că, între intervenienta SC A.F.M.M.B.V., expeditor, și reclamanta SC S.I.

SRL, transportator, s-a încheiat contractul de transport consemnat în Instrucțiunile pentru încărcare/transport ale A.L.S. către S. din 20 mai 2008, având ca obiect transportul unui utilaj de concasat piatră, pe ruta localității Brezno Siovacia, cariera de piatră Klokotnîca n/a Haskovo Bulgaria. Utilajul este proprietatea societății M.I. LTD din localitatea Sliven Bulgaria, conform facturii nr. 2215 din 9 mai 2008, clauza de livrare fiind E.W. S-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a transportatorului în calitate de cărăuș pentru marfa transportată, prin încălcarea obligațiilor prestabilite prin contractul valabil încheiat.

S-a reținut răspunderea transportatorului pentru nerespectarea întocmai a obligațiilor din Instrucțiunile pentru încărcare/transport, transport efectuat cu un alt trailer și un alt șofer, nerespectându-se condițiile stabilite de părți pentru efectuarea respectivului transport, fără a se justifica cu argumente concludente această situație. S-a apreciat că este vorba despre înlocuirea trăitorului de o anumită capacitate stabilită potrivit caracteristicilor utilajului ce urma a fi transportat, în funcție de gabaritul acestuia, parametrii tehnici, respectiv înlocuirea conducătorului auto desemnat. Despăgubirea datorată intervenientului reprezintă 92.922,38 euro, valoarea reparațiilor ia concasorul avariat, fiind depus devizul de reparații emis de W.R., onorariul plătit pentru Raportul preliminar de ancheta efectuat de C.l.M.

Ia 7.7.2008, precum și dobânda legală de 8 % pe an, de ia data când hotărârea rămâne irevocabilă până la plata integrală a despăgubirii, în baza art. 4 din O.G. nr. 9/2000. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamanta SC S.T. SRL și intervenientă A.F.M.N.B.V. au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 475 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă excepția tardivității cererii de intervenție în interes propriu, invocată de apelanta reclamantă, ca neîntemeiată. Au fost admise apelurile formulate de apelanta reclamantei SC S.T. SRL și de apelanta intervenientă A.F.M.N.B.V. A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte, cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC S.T.

SRL. A fost obligată pârâta SA U. SA Ia plata către reclamanta SC S.T. SRL, a sumei de 7078 euro în echivalent Iei, la cursul B.N.R. din ziua plății. A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.F.M.N.B.V. și a fost obligată parata SA U. SA, în solidar cu reclamanta SC S.T. SRL, la plata sumei de 92922,38 euro, în echivalent lei Ia cursul B.N.R. din ziua plății, precum și a dobânzii legale de 6 % pe an, calculată de Ia data pronunțării sentinței atacate și până la plata integrală a despăgubirii, către intervenientă. A fost obligată pârâta SA U.A. SA la plata către reclamanta SC S.T. SRL a sumelor de 2785 iei, taxă de timbru, fond și apel și 2800 lei, onorariu a vocal, în apel.

A fost obligată pârâta SA U. SA, în solidar cu reclamanta SC S.T. SRL, la plata către intervenientă A.F.M.N.B.V, a sumei ele 4012 lei, taxă de timbru în apel, Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În motivarea hotărârii, instanța de control judiciar a reținut, cu privire la excepția tardivității formulării cererii de intervenție de către A.L.S., invocata de către apelanta reclamantă, că aceasta este o excepție de procedura, ce are un caracter relativ, derivând din încălcarea unei norme de ordine privată. S-a constatat că această excepție putea fi invocată de către partea interesată numai până la prima zi de înfățișare și înainte de a se pune concluzii pe fond. Potrivit art. 138 C. proc.

civ., reține instanța de apel, excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și 132, nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică. în cauză, reclamanta nu a invocat-o în fața primei instanțe, astfel că nu o poate invoca direct în apel (cu atât mai mult cu cât nici în motivele de apel nu a făcut referire la tardivitate), motiv pentru care, această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată, În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, din examinarea cauzei raportat la prevederile art. 32 par. 2 din Convenția C.M.R., instanța a apreciat că aceasta nu este prescrisă, termenul de prescripție fiind suspendat. În acest context s-a reținut că suspendarea curgerii termenului de prescripție are ioc până la momentul în care cărăușul respinge în scris reclamația și restituie documentele care erau anexate acesteia.

În cauză, s-a constatat că atare împrejurare nu s-a produs, ceea ce a făcut ca termenul de prescripție să nu reîncepă să curgă. Mai mult decât atât, prin corespondența purtată cu A.L.S., S. a recunoscut daunele cauzate, a solicitat un deviz de reparații pentru a cuantifica prejudiciu și a precizat că plata despăgubirilor se va face de către asigurate , temeiul Contractului de asigurare încheiat pentru transportul respectiv și se vedea în acest sens; adresa S. către A.L.S., adresa S. din 18 octombrie 2008, adresa S. din 12 noiembrie 2008). Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut, în esență, că între A.L.S. în calitate de expeditor și S., în calitate de transportator, s-a încheiat contractul de transport consemnat în Instrucțiunile pentru încărcare / transport ale A.L.S.

către S. din 20 mai 2008, având ca obiect transportul unui utilaj de concasat piatră, pe ruta localitatea Brezno din Slovacia, către cariera de piatră Ktokotnîca n/a Haskovo din Bulgaria. S-a constatat că pentru executarea contractului de transport internațional» transportatorul S. a întocmit Scrisoarea de transport internațional, C.M.R. în localitatea Brezno ia data de 27 05 mai 2008. Transportatorul S. a încheiat, totodată, cu SC U. SA, care între timp a devenit U. SA, un contract de asigurare, consemnat în Polița de asigurare U., nr. AV 190992 din 28 martie 2008, ai cărei obiect la constituit în afara autovehiculului utilizat de transportatorul S., și răspunderea acestei societăți în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate – C.M.R., până la concurența sumei de 100.000 Euro.

În baza contractului de transport internațional tip C.M.R. încheiat conform prevederilor Convenției de Ia Geneva din anul 1958, la data de 07 mai 2008 a fost preluat de la firma slovaca concasorul respectiv și încărcat în semiremorca și cap tractor în vederea transportării, cu respectarea prevederilor Convenției C.M.R. în data de 28 mai 2008 ansamblul de autovehicule condus de către conducătorul auto T.l., secondat de conducătorul auto L.G., ambii angajați ai reclamantei, a suferit un accident rutier în Slovacia pe DN 50 între localitățile Figa și Tornala, în urma căruia au fost avariate parțial semiremorca și concasorul încărcat în ea. Evenimentul respectiv a fost adus la cunoștință în timp util Societății de Asigurare U. SA, în vederea dezdăunării.

S-a reținut că în același timp au fost anunțate și organele de poliție slovace din cadrul I.R.J. Rimavska Sobota, care au efectuat cercetări Ia fata locului, constatând și consemnând în documentele finale încheiate faptul că șoferul care conducea autotrailerul, angajat al reclamantei, nu a fost vinovat de săvârșirea acestui accident, După producerea accidentului, capul tractor și semiremorca avariată au fost transportate în România, unde aceasta din urmă a stat neutilizată mai multe luni, fiind ulterior reparată, Pentru daunele suferite la semiremorcă, instanța de apel a constatat că reclamanta a fost despăgubită cu suma de 90,000 ron de către U. SA București în baza contractului și a poliței de asigurare casco încheiată cu aceasta.

Utilajul avariat a fost transportat în Austria, unde a fost expertizat de către o comisie din care au făcut parte și doi reprezentanți ai U. SA, constatându-se că acesta a suferit o avarie apreciată inițial Ia valoarea totala de 85.000 Euro, în final firma furnizoare limitându-și pretențiile în despăgubire la 75.000 Euro. Toate cheltuielile în cuantum de 10195 Euro și 16.678 lei, constând din obținerea autorizațiilor de transport pentru Slovacia, Ungaria și Bulgaria, închirierea a două macarale pentru ridicarea utilajului de pe șosea, transportul acestuia în Austria, deplasarea unor reprezentanți ai reclamantei în zonă au fost suportate în mod exclusiv de către reclamantă. Pârâta U. SA a refuzat să plătească contravaloarea daunelor constatate la utilajul asigurat de către reclamantă, refuz de dezdăunare exprimat în mod expres prin adresa nr. 2509 din data de 15.05,2009 și motivat prin prevederile art. 17, alin. (2) din convenția C.M.R.

S-a constatat că pentru termenul de judecată din 2010, reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei U. SA doar Ia plata următoarelor sume: 1355 euro, reprezentând contravaloarea autorizației de transport pentru Ungaria și Slovacia privind transportul utilajului avariat; 750 euro, reprezentând contravaloare autorizației de transport pentru Bulgaria privind transportul utilajului avariat; 5000 euro, reprezentând prețul transportului pentru utilajul avariat din Slovacia până în Austria; 3764 euro, contravaloarea închirierii unei macarale în Slovacia pentru manevrarea utilajului avariat.

Totalul pretențiilor este de 10.869 euro pe care pârâta trebuie să Ie plătească, împreună cu cele solicitate de intervenienta în nume propriu în temeiul Asigurării de Răspundere a Transportatorului Auto în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate, conform Certificatului de asigurare nr. 110 din 26 martie 2008 și a Condițiilor de Asigurare, pretenții cu care reclamanta este de acord în totalitate, în măsura în care acestea sunt dovedite. Prin aceeași precizare, s-a solicitat restituirea taxei de timbru achitată inițial, față de împrejurarea că pretențiile s-au diminuat.

Cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, a fost în mod greșit respinsă integral de către prima instanță, care a considerat că reclamanta are posibilitatea formulării pretențiilor împotriva persoanei vinovate sau asigurătorului de răspundere civilă obligatorie a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, cu atât mai mult cu cât această persoană fizică străină a rămas neidentificată de către poliția slovacă, în raza căreia a avut Ioc accidentul auto.

În baza Asigurării de Răspundere a Transportatorului Auto, în Calitate de Cărăuș, pentru Mărfurile Transportate, conform Certificatului de Asigurare nr. 110 din 26 martie 2008 și a Condițiilor de Asigurare emise de intimata pârâtă, pentru acoperirea riscurilor care sunt impuse de răspunderea transportatorului, societatea de asigurare, în limita sumei asigurate, 100.000 euro, s-a apreciat că trebuie să-i achite SC S. SRL parte din despăgubirea pretinsă, deoarece asigurarea acoperă răspunderea transportatorului auto, în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate. Aceasta întrucât, după cum a arătat în cererea precizatoare, și-a manifestat deplinul acord ca pârâta să achite integral pretențiile intervenientei, care s-au dovedit a fi în cuantum de 92.922,38 euro.

Astfel, intimata pârâtă a fost obligată, în consecință, la plata către apelanta reclamantă a sumei de 7.078 euro, reprezentând diferența până la concurența sumei asigurate. Proporțional cu suma admisă, acordată reclamantei, instanța de apel a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta (taxa de timbru și onorariu avocat), la judecata în fond și în apel. Cu privire la cererea apelantei-reclamante, de restituire a taxei de timbru nedatorată, achitată la nivelul pretențiilor solicitate inițial, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, întrucât raportat la prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 148/1997, împrejurarea că petiționarul și-a micșorat câtimea obiectului, Ia peste un an și jumătate de Ia înregistrarea cererii, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a apreciat că nu îl îndreptățește la restituirea taxei de timbru, care era datorată în mod legal.

Referitor la apelul declarat de apelanta intervenientă A.F.M.N.B.V. instanța de control judiciar a considerat că și acesta este întemeiat. În motivare, s-a reținut că prima instanță a apreciat în mod eronat și nefiind întrunite în cauză elementele răspunderii solidare (alături de reclamantă) a pârâtei U. SA, întrucât, în temeiul tuturor documentelor încheiate între reclamantă și pârâtă (polița de asigurare seria AV nr. 190992 din 28 martie 2008, certificatul de asigurare pentru răspunderea transportatorului (C.M.R.) nr. 110 din 28 martie 2008, emis de pârâtă, precum și Condițiile de Asigurare de Răspundere a Transportatorului auto, în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate emis tot de pârâtă) a rezultat că asigurarea emisă de U. SA acoperă răspunderea transportatorului auto în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate.

S-a reținut că răspunderea transportatorului poate fi contractuală (așa cum este cazul în speță) sau delictuală, deoarece documentele în cauză, care sunt legea părților, nu disting, or, ubi lex non disiinguit nec nos disiînguere debemus. Astfel, instanța de apel a considerat că obiectul Poliței de asigurare acoperă și răspunderea contractuală a transportatorului S. pentru daunele provocate concasorului transportat, până Ia concurenta sumei de 100.000 euro, așa cum este menționat expres în cuprinsul poliței.

Totodată, accidentul s-a produs în timpul perioadei de valabilitate a Poliței de asigurare, care a fost de la 28 martie 2008 până Ia 25 aprilie 2013. S-a constatat că U. SA a recunoscut valabilitatea contractului ele asigurare încheiat cu S., respectiv a Poliței de asigurare și documentelor aferente, iar prin întâmpinarea depusă în apel, a recunoscut că răspunderea sa este antrenată în temeiul contractului de asigurare, iar aceasta răspunde în solidar cu reclamanta, în temeiul art. 17 alin. (1) și (3) din Convenția C.M.R. În temeiul Poliței de asigurare și documentelor aferente prin care au fost asigurate și daunele pe care S. Ie provoacă beneficiarului transportului, s-a reținut că societatea A.L.S.

(ca cesionar de drepturi al societății M., proprietara concasorului) a dobândit un drept direct de acțiune împotriva asigurătorului U. SA pentru despăgubiri ca urmare a avariilor produse concasorului, în calitate de terț beneficiar a! unei stipulații pentru altui. Potrivit art. 17 alin. (2) din Convenție, precum și a dreptului comun român în materie (art. 1083 C. civ.), transportatorul este exonerat de răspundere numai dacă face dovada forței majore, or, în speță, S. nu a făcut dovada că un eveniment imprevizibil și insurmontabil l-a împiedicat să-și exercite obligația de a transporta concasorul Ia destinație în bune condiții, ci dimpotrivă, S. a recunoscut că împrejurările în care s-a produs accidentul nu prezintă caracterul unei situații de forță majoră în răspunsul său la interogatoriul A.L.S (întrebarea 8), în fața instanței de fond.

Temeiul juridic al dreptului la acțiune al A.L.S. împotriva cărăușului S. ÎI constituie contractul de transport încheiat între M. și S. consemnat în Instrucțiunile pentru încărcare/transport ale A.L.S. către S. din data de 20 mai 2008, precum și Scrisoarea de transport internațional, C.M.R. din 27 mai 2008, care atestă faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile Convenției referitoare Ia contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R.). În speță, instanța de control judiciar a apreciat că există elementele răspunderii contractuale a transportatorului S. în calitate de cărăuș pentru marfa transportată, pentru următoarele motive există o faptă ilicită și anume avarierea concasorului, respectiv neajungerea în bune condiții la destinație, adică neîndeplinirea de către S. a obligației sale principale potrivit contractului de transport; valoarea daunei de 86,414,08 euro este dovedită cu devizul de W.R., ca societate care a efectuat reparațiile.

Suma de 8,509.30 Euro, reprezentând onorariul pe care ALS i-a plătit pentru „Raportul preliminar de anchetă” efectuat de societatea specializată C.I.M., la data de 7 iulie 2008 a fost dovedit prin Anexa 12. Cuantumul onorariului este probat cu „Declarația” emisă de C.L. Ia data de 23 februarie 2009. Temeiul juridic al cererii de plată a despăgubirilor îl constituie prevederilor art. 23.1 și 23.4 din C.M.R. S-a reținut ca fiind dovedită existența raportului de cauzalitate, faptă și prejudiciu, prejudiciul suferit de intervenientă fiind neîndeplinirii de către S. a obligației contractuale de a pune la dispoziție bunul transportat (concasorul) în bune condiții și Ia timp. Instanța a considerat că S. este în culpă pentru avarierea concasorului și neajungerea lui în bune condiții la destinație, motivat de faptul că nu a respectat prevederile contractului de transport consemnate în Instrucțiunile pentru încărcare transport date de A.L.S.

la 20 mai 2008 și nici prevederile din C.M.R., prin faptul că a efectuat transportul cu trailerul cu nr. de înmatriculare GJ-40-xxx, în Ioc de CJ-39-xxx. În aceste condiții, s-a reținut ca solidaritatea debitorilor intervenientei își are temeiul în dispozițiile art. 42 C. com., potrivit cărora codebitorii sunt ținuți în solidar. În temeiul art. 4 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul legal al dobânzii pentru obligațiile bănești, reclamanta și pârâtă au fost obligate în solidar, la plată dobânzii de 8 % pe an, începând cu data pronunțării hotărârii atacate și până la plată integrală a despăgubirii, către intervenientă, precum și Ia plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în apel (respectiv taxă de timbru în cuantum de 4012 lei).

În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta U.A. SA - prin SUCURSALA MUNICIPIULUI București a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul București. În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că potrivit Codului comercial, cărăușul răspunde de pierderea sau stricăciunea lucrurilor ce i-au fost încredințate pe toată durata contractului de transport, dacă nu probează că pierderea, respectiv stricăciunea lucrurilor, au provenit din caz fortuit sau de forță majoră, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau cel al destinatarului.

Astfel, art. 425 C. com., instituie o prezumție relativă de culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către cărăuș. Această prezumție legală relativă nu înăsprește regimul responsabilității cărăușului, și nu face altceva decât să-l oblige pe cărăuș să administreze proba. Fapta terțului în dreptul transporturilor exclude răspunderea cărăușului numai dacă întrunește caracteristicile forței majore, fapta terțului fiind asimilată forței majore dacă nu a putut fi prevăzuta și împiedicată. În cazul poliței C.M.R., al cărei titular este transportatorul, riscul asigurat este răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru pagubele produse mărfurilor transportate, care au însă la bază o culpă a transportatorului și/sau a conducătorului autovehiculului.

În legătură cu întinderea răspunderii cărăușului, conform art. 430 C. com., în caz de pierdere sau avariere a mărfii încredințate spre transport, despăgubirea se stabilește având în vedere numai paguba efectivă (damnum emergens), nu și beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Aceasta înseamnă că răspunderea cărăușului stabilită potrivit dreptului comercial este mai redusa decât dacă ar fi stabilită potrivit dreptului comun (conform art. 1084 - 1088 C. civ.), unde prejudiciul total cuprinde atât prejudiciul efectiv, cât și câștigul nerealizat. În situația de față, în care intervenția terțului este spontană, neavenită, nepetrecându-se cu acordul debitorului, se poate vorbi de răspunderea delictuală a terțului (autorii necunoscuți ai furtului urmat de incendiere) și nu de răspunderea contractuală pentru fapta altuia în sarcina debitorului.

În această ipoteză, consideră recurenta, intervenția nedorită a terțului are caracterul unei cauze ce exonerează de răspundere pe debitorul contractual, transportatorul mărfii. Prin urmare, riscul de daună nu este acoperit, conform art. 17 alin. (2) din Convenția C.M.R., potrivit căruia transportatorul este exonerat de răspundere clacă pierderea, avarierea sau întârzierea au avut drept cauză circumstanțe pe care el nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni. În opinia recurentei, reținerea instanței de apel în sensul că „temeiul juridic al dreptului A.L.S. de acțiune împotriva asigurătorului ii constituie polița de asigurare seria AV nr. 190992 din 28 martie 2008, precum și certificatul de asigurare pentru răspunderea transportatorului (C.M.R.) nr. 110/26.03.2008/, este eronată.

Aceasta întrucât, polița AV nr. 190992 din 26 martie 2008, este o polița facultativă, tip CASCO, completată cu certificatul C.M.R. Dacă în despăgubirea pe polița CASCO, asigurătorul despăgubește proprietarul vehiculului, indiferent de culpa conducătorului, în condițiile prevăzute de contractul de asigurare, în ceea ce privește răspunderea pe contractul C.M.R., asigurătorul nu asigura marfa, ci asigura răspunderea transportatorului pentru prejudicii produse mărfurilor transportate. Or, așa cum a rezultat din întreg materialul probator, susține recurenta-pârâtă, culpa în producerea accidentului nu a aparținut transportatorului, respectiv, conducătorului autovehiculul implicat în accident. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Intimata-reclamantă SC S.T. SRL FLOREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, prin recurs și întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Pârâta recurentă arată în motivarea recursului următoarea situație de fapt: „în fapt: La data de 28 mai 2008, ansamblul de autovehicule compus din cap tractorul cu nr. de înmatriculare CJ-39-xxx și semiremorca cu nr. de înmatriculare B-82-xxx aparținând reclamantei, efectua un transport pe ruta Slovacia-Austria, transportând un concasor de sfărâmat piatra. Pe teritoriul Slovaciei, între localitățile Figa și Tornala, pe DN 50, a avut loc un eveniment rutier în urma căruia au fost avariate semiremorca și concasorul transportat.

Din raportul final încheiat de organele de poliție slovace a rezultat foarte clar că nu conducătorul auto T.l. a pricinuit acest accident rutier. De asemenea, nu au fost depistate nici defecțiuni la prinderea utilajului transportat. Așa cum a rezultat din cercetările efectuate Ia fața locului, vinovat de producerea accidentului a fost o persoană care conducea un autovehicul rămas neidentificat, care s-a angajat neregulamentar în depășirea ansamblului reclamantei, manevra în urma căreia s-a creat pericolul iminent de ciocnire frontală cu o mașină ce venea din sens contrar". La fila x dosar recurs, pârâta recurentă invocă o altă situație de fapt, susținând că „în situația concretă de față, în care intervenția terțului este spontană, neavenită, nepetrecându-se cu acordul debitorului, se poate vorbi de răspunderea delictuală a terțului (autorii necunoscuți ai furtului urmat de incendiere) și nu de răspunderea contractuală pentru fapta altuia în sarcina debitorului.

În această ipoteză, intervenția nedorită a terțului are caracterul unei cauze ce exonerează de răspundere pe debitorul contractual - transportatorul mărfii”. Din înscrisurile depuse Ia dosar și necontestate de părți, rezultă, așa cum s-a menționat mai sus că evenimentul care a determinat formularea acțiunii și a cererii de intervenție l-a constituit un accident rutier, produs în condițiile precitate. Osebit de poziția procesuală ambiguă a pârâtei recurente, Înalta Curte, analizând temeiurile răspunderii pârâtei recurente pentru prejudiciile suferite de reclamantă în calitate de transportator și intervenienta în nume propriu în calitate de beneficiar, constată că pârâta trebuie să achite transportatorului SC S.T.

SRL prejudiciu dovedit, până la limita sumei de 100,000 Euro, în temeiul Asigurării de răspundere a transportatorului auto, în calitate de cărăuș, pentru marfa transportată, conform Certificatului de Asigurare nr. 110 din 28 martie 2008 și a condițiilor de asigurare, emise de pârâtă în calitate de asigurător, având în vedere că asigurarea acoperă răspunderea transportatorului auto, în calitate de cărăuș, pentru marfa transportată. În mod necontestat de pârâtă, accidentul de circulație care a determinat daunele Ia utilajul transportat (concasorul de piatră), s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare de la 28 martie 2008, până ia 25 aprilie 2008, și anume la data de 28 mai 2008 cum recunoaște însăși pârâta în întâmpinarea formulată cu ocazia judecării cauzei la tribunal și în consecință, în mod legal curtea de apel a obligat-o pe pârâtă ia plata despăgubirilor precitate, față de reclamantă.

De asemenea, trebuie precizat că instanța de apel a aplicat în mod legal prevederile certificatului de asigurare nr. 110 din 28 martie 2008, încheiat între reclamantă și pârâtă, în care se precizează expres că „societatea de asigurare acoperă în conformitate cu polița de asigurare nr. AV190992 răspunderea transportatorului (C.M.R.) pentru toate bunurile transportate pentru o limită maximă de 100.000 Euro” și nu a denaturat actul dedus judecații, cum susține în motivele de recurs, în mod nelegal pârâta. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul. Potrivit art. 274 C. proc.

civ., pârâta recurentă U. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București urmează a fi obligată la plata sumei de 5848 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către reclamanta intimată SC S.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta U.A. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București împotriva deciziei civile nr. 475 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă U.A. SA - PRIN SUCURSALA MUNICIPIULUI București la plata sumei de 5848 Iei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC S.T. SRL FLOREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.