ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F., sub numărul 2783/87/2012, reclamanții M.E.C., A.A., S.C., în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, au formulat cerere de chemare în judecată a pârâților U.S.H. București și M.E.C.T.S., prin care au solicitat: obligarea pârâtei U.S.H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței; obligarea M.E.C.T.S. prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru partea reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități, pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței; obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar). La data de 12 iunie 2012, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acțiunii. La data de 20 iunie 2012, pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor și susținerea examenului de licența, la cererea acestora, le-a eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de sub nr. 1405 din 21 mai 2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 2284 din 28 septembrie 2007. A arătat pârâta că M.E.C.T.S. este cea care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele și suplimentele la diploma solicitate de către reclamanți, motiv pentru care a formulat și cerere de chemare în garanție a acestei autorități solicitând obligarea acesteia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și Suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 2000 lei/ zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 607 din 26 iunie 2012, Tribunalul Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F.

a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În motivare, Tribunalul a reținut că a fost investit cu soluționarea litigiului născut ca urmare a refuzului nejustificat al pârâților U.S.H. și M.E.C.T.S. de a elibera reclamanților diplomele de licență, suplimentul de diplomă, respectiv de aprobare a tipizării formularelor de diplomă licență. A apreciat instanța că U.S.H. a fost acreditată să presteze serviciul public de învățământ universitar și ca atare poate fi considerată o autoritate publică în înțelesul legii contenciosului administrativ.

De asemenea și M.E.C.T.S. este o autoritate publică centrală iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 septembrie 2012, sub Dosar nr. 2783/87/2012. La termenul din data de 11 octombrie 2012, Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 5723 din 11 octombrie 2012 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Teleorman. A reținut în considerentele acestei hotărâri că, în cauza de față, părțile reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea U.S.H.

la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă. Universitatea menționată este instituție de învățământ superior asimilată autorităților publice, potrivit art. 2 lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în acord cu care, sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică . Faptul că U.S.H.

a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, nu conferă acestei instituții calitatea de autoritate asimilată autorităților publice centrale, calitate ce presupune exercitarea competențelor la nivelul întregii țări, astfel că din perspectiva dispozițiilor art. 2 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, universitatea se circumscrie sferei instituțiilor asimilate autorităților publice locale.

Astfel, Curtea a constatat că prima instanță învestită, respectiv Tribunalul Teleorman, a ignorat jurisprudența recentă constantă a instanței supreme în acest sens, în soluționarea conflictelor de competență, astfel cum rezultă din hotărârile pronunțate de Î.C.C.J., secția de contencios administrativ, la data de 11 ianuarie 2012 în Dosarul nr. 332/54/2011, la data de 17 februarie 2012 în Dosarul nr. 20110/63/2011 sau la data de 16 mai 2012 în Dosarul nr. 6664/258/2010, etc. Totodată Curtea a apreciat că împrejurarea chemării în judecată și a M.E.C.T.S. nu atrage competența acestei instanțe, cât timp pretențiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorități la îndeplinirea operațiunilor administrative necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca fiind accesorie pretenției deduse judecății în contradictoriu cu Universitatea.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență, în raport cu disp. art. 20 și art. 22 C. proc. civ. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății este Tribunalul Teleorman, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, l itigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În cauza de față părțile reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea U.S.H. la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă și obligarea M.E.C.T.S. prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență . Pârâta U.S.H. poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Or, în speța de față, prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U.S.H. din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În altă ordine de idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ.

Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție. Aceste prerogative legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației. În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În cauza de față, U.S.H. nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, U.S.H. din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial. În alți termeni, U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu. Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

Totodată, Înalta Curte apreciază că împrejurarea chemării în judecată și a M.E.C.T.S. nu atrage competența acestei instanțe, cât timp pretențiile formulate în contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorități la îndeplinirea operațiunilor administrative necesare emiterii actului de studii, aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca fiind accesorie pretenției deduse judecății în contradictoriu cu Universitatea. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competența în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții M.E.C., A.A., S.C. și pârâții U.S.H. București, M.E.N. în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.