ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F., sub numărul 2783/87/2012,

reclamanții M.E.C., A.A., S.C., în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, au formulat cerere de chemare în judecată a

pârâților U.S.H. București și M.E.C.T.S., prin care au solicitat: obligarea pârâtei

U.S.H. la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în

termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței; obligarea M.E.C.T.S. prin

Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru partea

reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități, pe zi de întârziere de

la data pronunțării sentinței; obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art. 274

C. proc. civ la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat, taxa de

timbru, timbru judiciar).

La data de 12 iunie 2012,

pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acțiunii.

La data de 20 iunie 2012,

pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care

a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de

reclamanți, în sensul că, după finalizarea completa a studiilor și susținerea

examenului de licența, la cererea acestora, le-a eliberat Adeverințele de

absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit

Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor,

emisa de sub nr. 1405 din 21 mai 2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din

Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284 din 28 septembrie 2007.

A arătat pârâta că M.E.C.T.S.

este cea care, în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și

tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele și suplimentele

la diploma solicitate de către reclamanți, motiv pentru care a formulat și

cerere de chemare în garanție a acestei autorități solicitând obligarea

acesteia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de

licență și Suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art.

24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 2000 lei/ zi de întârziere

începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; cu cheltuieli de

judecată.

Prin

sentința civilă nr. 607 din 26 iunie 2012, Tribunalul Teleorman - S.C.M.A.S.C.A.F.

a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În

motivare, Tribunalul a reținut că

a fost investit cu soluționarea litigiului

născut ca urmare a refuzului nejustificat al pârâților U.S.H. și M.E.C.T.S. de

a elibera reclamanților diplomele de licență, suplimentul de diplomă, respectiv

de aprobare a tipizării formularelor de diplomă licență.

A apreciat instanța

că U.S.H. a fost acreditată să presteze serviciul public de învățământ

universitar și ca atare poate fi considerată o autoritate publică în înțelesul

legii contenciosului administrativ.

De asemenea și M.E.C.T.S.

este o autoritate publică centrală iar în conformitate cu prevederile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparține curții

de apel.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, la data de 18 septembrie 2012, sub Dosar nr. 2783/87/2012.

La termenul din data

de 11 octombrie 2012, Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția

necompetenței materiale și prin sentința nr. 5723 din 11 octombrie 2012 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Teleorman.

A

reținut în considerentele acestei hotărâri că, în cauza de față, părțile

reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având

ca finalitate obligarea U.S.H. la emiterea diplomei de licență și a

suplimentului la diplomă. Universitatea menționată este instituție de

învățământ superior asimilată autorităților publice, potrivit art. 2 lit. b)

teza finală din Legea nr. 554/2004, în acord cu care, sunt asimilate

autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii,

au obținut statut de utilitate publică sau

sunt autorizate să

presteze un serviciu public, în regim de putere publică

.

Faptul

că U.S.H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002

ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ, nu conferă acestei instituții

calitatea de autoritate asimilată autorităților publice centrale, calitate ce

presupune exercitarea competențelor la nivelul întregii țări, astfel că din

perspectiva dispozițiilor art. 2 și art. 10 din Legea nr. 554/2004,

universitatea se circumscrie sferei instituțiilor asimilate autorităților

publice locale.

Astfel, Curtea a constatat

că prima instanță învestită, respectiv Tribunalul Teleorman, a ignorat jurisprudența

recentă constantă a instanței supreme în acest sens, în soluționarea

conflictelor de competență, astfel cum rezultă din hotărârile pronunțate de

Î.C.C.J., secția de contencios administrativ, la data de 11 ianuarie 2012 în Dosarul

nr. 332/54/2011, la data de 17 februarie 2012 în Dosarul nr. 20110/63/2011 sau

la data de 16 mai 2012 în Dosarul nr. 6664/258/2010, etc.

Totodată

Curtea a apreciat că împrejurarea chemării în judecată și a M.E.C.T.S. nu

atrage competența acestei instanțe, cât timp pretențiile formulate în

contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorități la

îndeplinirea operațiunilor administrative necesare emiterii actului de studii,

aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca

fiind accesorie pretenției deduse judecății în contradictoriu cu Universitatea.

Constatând

ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel București a dispus

înaintarea dosarului

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra

conflictului negativ de competență, în raport cu disp. art. 20 și art. 22 C.

proc. civ.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului constată că instanța competentă să

soluționeze litigiul dedus judecății este Tribunalul Teleorman, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, l

itigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel,

dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În

cauza de față părțile reclamante au învestit instanța de contencios

administrativ cu o cerere având ca finalitate obligarea U.S.H. la emiterea

diplomei de licență și a suplimentului la diplomă

și obligarea M.E.C.T.S.

prin Ministru să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență

.

Pârâta U.S.H. poate

fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Or, în speța de față,

prin Legea nr. 443/2002, a fost înființată U.S.H. din București, ca instituție

de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, parte a sistemului național de învățământ.

În altă ordine de

idei, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate

al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea

Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și

Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării

științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamantă) nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului

național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național,

autonomia universitară se manifesta prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În cauza de față, U.S.H.

nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele

administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de

competențe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere

publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, U.S.H.

din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere

teritorial.

În alți termeni, U.S.H.

nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu

conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice

locale.

Totodată,

Înalta Curte apreciază că împrejurarea chemării în judecată și a M.E.C.T.S. nu

atrage competența acestei instanțe, cât timp pretențiile formulate în

contradictoriu cu această pârâtă vizează obligarea acestei autorități la

îndeplinirea operațiunilor administrative necesare emiterii actului de studii,

aspect ce califică solicitarea formulată în contradictoriu cu Ministerul ca

fiind accesorie pretenției deduse judecății în contradictoriu cu Universitatea.

Față de cele anterior

prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va

stabili competența în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții M.E.C., A.A., S.C. și pârâții U.S.H.

București, M.E.N. în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 martie 2013.