ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2013

Asupra recursului de față: Dina analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată sub nr. unic 6736/2/2012, la data de 28 august 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Sectorului 3 și M.A.I., ambii în calitate de „superior ierarhic”, pentru plata daunelor de 1.000.000 RON cauzate reclamantului, întrucât „M AI tolerează abuzuri administrative grave comise în mod sistematic în dauna reclamantului de subalternii lor”.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat contestație la suma „întreținerii” pe luna Mai 2012, afișată pe „15 iunie 2012", astfel cum pretinde Președintele Asociației de proprietari bloc C., str. Toma Caragiu, Asociație subordonată Primăriei, care refuză să-i primească reclamantului petițiile chiar dacă le trimite prin poștă, iar Avocatul Poporului nu a putut rezolva amiabil situația în care Ap. 78 are afișată o sumă de 150 lei „supliment restanță și penalizări”, fără a se menționa pentru ce este și nici nu are pentru ce să fie acest supliment, reclamantul nefolosind nici măcar liftul sau telefonul.

Reclamantul a solicitat: - „unirea excepțiilor cu fondul și, totodată, comunicarea tuturor informațiilor refuzate de Primărie și la care are dreptul, cel puțin conform Legii nr. 544/2001”; 1. - să fie anulată suma suplimentară de 150 lei plus penalizări pe care Asociația vrea să o obțină de la ap. 78 fără niciun temei legal - o eventuală „Decizie de imputare”, acte doveditoare și alte condiții de formă și de fond; 2, 3. - să nu i se mai perceapă sume pentru ascensor și pentru interfon; 4. - Asociația să afișeze „Program de primire petiții” și o adresă de poștă electronică; 5. - Asociația să rezilieze de îndată contractul pentru antenele cancerigene GSM care a fost încheiat cu săvârșirea de infracțiuni grave și pentru care locatarii onești nu primesc nimic, deși legal era să primească minim câte 300 euro de fiecare apartament; o copie „conform cu originalul” a tabelului de întreținere pe luna Octombrie 2011 și, în special, a actului "nr. 66 din 30 noiembrie”, pe care reclamantul înțelege să-l invoce ca probă, dar care nu i-a fost comunicat în condițiile legii si al cărui regim juridic se cere clarificat; 6. - să i se comunice o copie certificată a listei de întreținere pe luna octombrie 2011 și a actului nr. 66/30 noiembrie 2011; 7. - amendarea Asociației pentru neregulile existente și înlocuirea tuturor elementelor periculoase de la scara 3;

8 - Primăria sector 3 si MAI să-i plătească reclamantului, în solidar, daune de 1.000.000 RON, sumă care constituie prejudiciu direct si delictual pentru care reclamantul se constituie parte civilă, daune pe care le va plăti conducătorul unității - Primarul Negoiță, care, apoi se poate îndrepta împotriva subalternilor săi, în baza art. 26, respectiv împotriva Asociației bl. C., vinovate pentru prejudiciul de 1.000.000 RON, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea primei instanțe. În ședința publică de la data de 3 octombrie 2012, Curtea a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și prin sentința nr. 5521 din 3 octombrie 2012, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul deși a formulat acțiunea doar în contradictoriu cu pârâții Primăria sector 3 și Ministerul Administrației și Internelor, nemulțumit de trecerea în lista de întreținere pe luna mai a unor cheltuieli în cuantum de 150 lei plus penalizări și, probabil a cotelor de cheltuieli cu ascensorul și interfonul, a solicitat formal și explicit anularea acestor cheltuieli, stabilirea unor obligații în sarcina Asociației și obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciul cauzat de Asociație.

Potrivit reglementării date de Codul de procedură civilă, competența materială a instanței se stabilește după obiectul cererii principale, de vreme ce „cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală” (art. 17). Ori, în cauză Curtea a constatat că obiectul principal al cererii îl constituie contestarea sumelor pretinse prin lista de întreținere și obligațiile de a face pretinse în sarcina Asociației, reclamantul invocând, de altfel, în drept (în afară de diverse articole C. pen.) dispozițiile Legii nr. 230/2007.

În ceea ce privește despăgubirile de 1.000.000 lei pretinse pârâților Primăria sector 3 și M.A.I., această instanță a apreciat că deși reclamantul a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 („introducerea în cauză a funcționarului”), acestea nu pot constitui singure temei al acțiunii, ci numai subsecvent formulării unei acțiuni în anularea actului administrativ vătămător, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, formularea utilizată de reclamant conduce la concluzia unei cereri de angajare a răspunderii civile delictuale, și nu a unei acțiuni propriu-zise în contencios administrativ. Față de aceste împrejurări, Curtea constată că soluționarea prezentei cauze este de competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei (care are plenitudine de competență în materie civilă, conform art. 1 pct. 1 C. proc.

civ.). Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului. Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”. Prin sentința nr. 5521 din 3 octombrie 2012, atacată cu recurs în prezenta cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Așa fiind și având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva Sentinței nr. 5521 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.