ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față:
Dina analiza actelor
și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Prin cererea înregistrată sub nr. unic
6736/2/2012, la data de 28 august 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.A. a chemat în
judecată pe pârâții Primăria Sectorului 3 și M.A.I.,
ambii în calitate de „superior ierarhic”, pentru plata
daunelor de 1.000.000 RON cauzate reclamantului, întrucât „M
AI
tolerează abuzuri administrative grave comise în mod sistematic în dauna
reclamantului de subalternii lor”.
În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat contestație la suma
„întreținerii”
pe luna Mai 2012, afișată pe „15 iunie 2012", astfel
cum pretinde Președintele Asociației
de proprietari bloc C., str. Toma
Caragiu, Asociație
subordonată Primăriei,
care refuză să-i primească reclamantului petițiile chiar dacă le trimite prin
poștă, iar
Avocatul
Poporului nu a
putut rezolva amiabil situația în care
Ap. 78 are afișată
o sumă de 150 lei „supliment restanță și penalizări”, fără a se menționa pentru
ce este și nici nu are pentru ce să fie acest supliment, reclamantul nefolosind
nici măcar liftul sau telefonul.
Reclamantul a solicitat:
- „unirea excepțiilor cu fondul și, totodată, comunicarea
tuturor informațiilor refuzate de Primărie și la care are dreptul, cel puțin
conform Legii nr. 544/2001”;
- să
fie
anulată suma suplimentară de 150 lei plus penalizări pe care Asociația vrea să
o obțină de la ap. 78 fără niciun temei legal - o eventuală „Decizie de
imputare”, acte doveditoare și alte condiții de formă și de fond;
2, 3. - să nu i se mai perceapă sume pentru ascensor și
pentru interfon;
- Asociația să afișeze „Program de primire petiții” și o
adresă de poștă electronică;
- Asociația să rezilieze de îndată contractul pentru
antenele cancerigene GSM care a fost încheiat cu săvârșirea de infracțiuni
grave și pentru care locatarii onești nu primesc nimic, deși legal era să
primească minim câte 300 euro de fiecare apartament; o copie „conform cu
originalul” a tabelului de întreținere pe luna Octombrie 2011 și, în special, a
actului "nr. 66 din 30 noiembrie”, pe care reclamantul înțelege să-l
invoce ca probă, dar care nu i-a fost comunicat în condițiile legii si al cărui
regim juridic se cere clarificat;
- să i se comunice o copie certificată a listei de
întreținere pe luna octombrie 2011 și a actului nr. 66/30 noiembrie 2011;
- amendarea Asociației pentru neregulile existente și
înlocuirea tuturor elementelor periculoase de la scara 3;
8 - Primăria sector 3 si MAI să-i plătească reclamantului,
în solidar, daune de 1.000.000 RON, sumă care constituie prejudiciu direct si
delictual pentru care reclamantul se constituie parte civilă, daune pe care le
va plăti conducătorul unității - Primarul Negoiță, care, apoi se poate îndrepta
împotriva subalternilor săi, în baza art. 26, respectiv împotriva Asociației
bl. C., vinovate pentru prejudiciul de 1.000.000 RON, conform art. 10 alin. 1
din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea
primei instanțe.
În
ședința publică de la data de 3 octombrie 2012, Curtea a invocat
excepția
necompetenței materiale a Curții de Apel București și prin sentința nr. 5521
din 3 octombrie 2012, această instanță a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut că reclamantul deși a formulat acțiunea doar în
contradictoriu cu pârâții Primăria sector 3 și Ministerul Administrației și
Internelor, nemulțumit de trecerea în lista de întreținere pe luna mai a unor
cheltuieli în cuantum de 150 lei plus penalizări și, probabil a cotelor de
cheltuieli cu ascensorul și interfonul, a solicitat formal și explicit anularea
acestor cheltuieli, stabilirea unor obligații în sarcina Asociației și
obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune pentru
prejudiciul cauzat de Asociație.
Potrivit
reglementării date de Codul de procedură civilă, competența materială a
instanței se stabilește după obiectul cererii principale, de vreme ce „cererile
accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea
principală” (art. 17).
Ori, în
cauză Curtea a constatat că obiectul principal al cererii îl constituie
contestarea sumelor pretinse prin lista de întreținere și obligațiile de a face
pretinse în sarcina Asociației, reclamantul invocând, de altfel, în drept (în
afară de diverse articole C. pen.) dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În ceea
ce privește despăgubirile de 1.000.000 lei pretinse pârâților Primăria sector 3
și M.A.I., această instanță a apreciat că deși reclamantul a invocat
prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 („introducerea în cauză a
funcționarului”), acestea nu pot constitui singure temei al acțiunii, ci numai
subsecvent formulării unei acțiuni în anularea actului administrativ vătămător,
ceea ce nu este cazul în speță.
De
altfel, formularea utilizată de reclamant conduce la concluzia unei cereri de
angajare a răspunderii civile delictuale, și nu a unei acțiuni propriu-zise în
contencios administrativ.
Față de
aceste împrejurări, Curtea constată că soluționarea prezentei cauze este de
competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei (care are
plenitudine de competență în materie civilă, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.).
Recursul declarat în
cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte
constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în fața instanței
de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să
stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdicțională competent.
Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea
pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea
hotărârii asupra fondului.
Dacă instanța se declară
necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind
trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate
jurisdicțională competent”.
Prin
sentința nr. 5521 din 3 octombrie 2012, atacată cu recurs în prezenta cauză,
Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a
admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare
în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Așa fiind
și având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit
cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte
constată că recursul este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de B.M.A. împotriva Sentinței nr. 5521 din 3 octombrie 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 7 martie 2013.