ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2013

Asupra recursului de

față:

Dina analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată sub nr. unic

6736/2/2012, la data de 28 august 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M.A. a chemat în

judecată pe pârâții Primăria Sectorului 3 și M.A.I.,

ambii în calitate de „superior ierarhic”, pentru plata

daunelor de 1.000.000 RON cauzate reclamantului, întrucât „M

AI

tolerează abuzuri administrative grave comise în mod sistematic în dauna

reclamantului de subalternii lor”.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat contestație la suma

„întreținerii”

pe luna Mai 2012, afișată pe „15 iunie 2012", astfel

cum pretinde Președintele Asociației

de proprietari bloc C., str. Toma

Caragiu, Asociație

subordonată Primăriei,

care refuză să-i primească reclamantului petițiile chiar dacă le trimite prin

poștă, iar

Avocatul

Poporului nu a

putut rezolva amiabil situația în care

Ap. 78 are afișată

o sumă de 150 lei „supliment restanță și penalizări”, fără a se menționa pentru

ce este și nici nu are pentru ce să fie acest supliment, reclamantul nefolosind

nici măcar liftul sau telefonul.

Reclamantul a solicitat:

- „unirea excepțiilor cu fondul și, totodată, comunicarea

tuturor informațiilor refuzate de Primărie și la care are dreptul, cel puțin

conform Legii nr. 544/2001”;

fie

anulată suma suplimentară de 150 lei plus penalizări pe care Asociația vrea să

o obțină de la ap. 78 fără niciun temei legal - o eventuală „Decizie de

imputare”, acte doveditoare și alte condiții de formă și de fond;

2, 3. - să nu i se mai perceapă sume pentru ascensor și

pentru interfon;

adresă de poștă electronică;

antenele cancerigene GSM care a fost încheiat cu săvârșirea de infracțiuni

grave și pentru care locatarii onești nu primesc nimic, deși legal era să

primească minim câte 300 euro de fiecare apartament; o copie „conform cu

originalul” a tabelului de întreținere pe luna Octombrie 2011 și, în special, a

actului "nr. 66 din 30 noiembrie”, pe care reclamantul înțelege să-l

invoce ca probă, dar care nu i-a fost comunicat în condițiile legii si al cărui

regim juridic se cere clarificat;

întreținere pe luna octombrie 2011 și a actului nr. 66/30 noiembrie 2011;

înlocuirea tuturor elementelor periculoase de la scara 3;

8 - Primăria sector 3 si MAI să-i plătească reclamantului,

în solidar, daune de 1.000.000 RON, sumă care constituie prejudiciu direct si

delictual pentru care reclamantul se constituie parte civilă, daune pe care le

va plăti conducătorul unității - Primarul Negoiță, care, apoi se poate îndrepta

împotriva subalternilor săi, în baza art. 26, respectiv împotriva Asociației

bl. C., vinovate pentru prejudiciul de 1.000.000 RON, conform art. 10 alin. 1

din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea

primei instanțe.

În

ședința publică de la data de 3 octombrie 2012, Curtea a invocat

excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București și prin sentința nr. 5521

din 3 octombrie 2012, această instanță a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că reclamantul deși a formulat acțiunea doar în

contradictoriu cu pârâții Primăria sector 3 și Ministerul Administrației și

Internelor, nemulțumit de trecerea în lista de întreținere pe luna mai a unor

cheltuieli în cuantum de 150 lei plus penalizări și, probabil a cotelor de

cheltuieli cu ascensorul și interfonul, a solicitat formal și explicit anularea

acestor cheltuieli, stabilirea unor obligații în sarcina Asociației și

obligarea pârâților la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune pentru

prejudiciul cauzat de Asociație.

Potrivit

reglementării date de Codul de procedură civilă, competența materială a

instanței se stabilește după obiectul cererii principale, de vreme ce „cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală” (art. 17).

Ori, în

cauză Curtea a constatat că obiectul principal al cererii îl constituie

contestarea sumelor pretinse prin lista de întreținere și obligațiile de a face

pretinse în sarcina Asociației, reclamantul invocând, de altfel, în drept (în

afară de diverse articole C. pen.) dispozițiile Legii nr. 230/2007.

În ceea

ce privește despăgubirile de 1.000.000 lei pretinse pârâților Primăria sector 3

și M.A.I., această instanță a apreciat că deși reclamantul a invocat

prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 („introducerea în cauză a

funcționarului”), acestea nu pot constitui singure temei al acțiunii, ci numai

subsecvent formulării unei acțiuni în anularea actului administrativ vătămător,

ceea ce nu este cazul în speță.

De

altfel, formularea utilizată de reclamant conduce la concluzia unei cereri de

angajare a răspunderii civile delictuale, și nu a unei acțiuni propriu-zise în

contencios administrativ.

Față de

aceste împrejurări, Curtea constată că soluționarea prezentei cauze este de

competența instanței de drept comun, respectiv a judecătoriei (care are

plenitudine de competență în materie civilă, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.).

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în vigoare de la data de 29 octombrie 2010 „Când în fața instanței

de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să

stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu

activitate jurisdicțională competent.

Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea

pricinii, cel nemulțumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea

hotărârii asupra fondului.

Dacă instanța se declară

necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind

trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate

jurisdicțională competent”.

Prin

sentința nr. 5521 din 3 octombrie 2012, atacată cu recurs în prezenta cauză,

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Așa fiind

și având în vedere prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit

cărora o astfel de hotărâre nu este supusă nici unei căi de atac, Înalta Curte

constată că recursul este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.M.A. împotriva Sentinței nr. 5521 din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 martie 2013.