ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr.37 din 3 februarie 2012, pronunțându-se ca urmare a sesizării de

către Tribunalul Iași, care și-a declinat competența, Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC T.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care

solicita obligarea acesteia să răspundă la plângerea prealabilă adresată de

societatea reclamantă cu privire la procesul-verbal de constatare din 30 iunie

2008 întocmit de autoritatea pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că actul contestat nu are caracterul unui

act administrativ, întrucât prin conținutul său nu se dispune nicio măsură de

natură să producă efecte asupra societății reclamante.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta susținând,

în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, de vreme ce

autoritatea pârâtă nu a emis un răspuns legal la plângerea prealabilă

formulată.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, pentru motivele care se vor arăta în continuare.

Societatea recurentă a adresat

autorității intimate o plângere prealabilă împotriva procesului-verbal de

constatare (raport) din 30 iunie 2008, întocmit ca urmare a controlului desfășurat

la o altă societate, SN N.E. SA, supusă verificărilor conform dispozițiilor

art. 18 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi, în forma în vigoare la data controlului.

Contrar celor susținute de recurentă,

Curtea de Conturi a răspuns plângerii formulate de aceasta (f. 6-7, dosar

Tribunalul Iași), arătând care este natura actului contestat, dispozițiile

legale ce constituie temeiul juridic al emiterii acestuia, rațiunea pentru care

raportul în cauză nu a fost comunicat petentei, căreia nu îi revine nicio obligație

decurgând din actul respectiv, precum și faptul că legalitatea și temeinicia

acestui act sunt supuse analizei instanțelor de judecată, în cadrul unui dosar

aflat, la data formulării răspunsului, în curs de soluționare.

Așadar, în cauză nu ne aflăm în

prezența unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere, în sensul art.2 alin.(1)

lit. j) și alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate,

constatându-se că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., sentința atacată va fi

menținută, cu suplinirea motivării în sensul arătat, recursul urmând a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC T.C. SA împotriva sentinței nr. 37 din 3 februarie 2012 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

5 martie 2013.