ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.37 din 3 februarie 2012, pronunțându-se ca urmare a sesizării de către Tribunalul Iași, care și-a declinat competența, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care solicita obligarea acesteia să răspundă la plângerea prealabilă adresată de societatea reclamantă cu privire la procesul-verbal de constatare din 30 iunie 2008 întocmit de autoritatea pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că actul contestat nu are caracterul unui act administrativ, întrucât prin conținutul său nu se dispune nicio măsură de natură să producă efecte asupra societății reclamante.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, de vreme ce autoritatea pârâtă nu a emis un răspuns legal la plângerea prealabilă formulată. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru motivele care se vor arăta în continuare. Societatea recurentă a adresat autorității intimate o plângere prealabilă împotriva procesului-verbal de constatare (raport) din 30 iunie 2008, întocmit ca urmare a controlului desfășurat la o altă societate, SN N.E.

SA, supusă verificărilor conform dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în forma în vigoare la data controlului. Contrar celor susținute de recurentă, Curtea de Conturi a răspuns plângerii formulate de aceasta (f. 6-7, dosar Tribunalul Iași), arătând care este natura actului contestat, dispozițiile legale ce constituie temeiul juridic al emiterii acestuia, rațiunea pentru care raportul în cauză nu a fost comunicat petentei, căreia nu îi revine nicio obligație decurgând din actul respectiv, precum și faptul că legalitatea și temeinicia acestui act sunt supuse analizei instanțelor de judecată, în cadrul unui dosar aflat, la data formulării răspunsului, în curs de soluționare.

Așadar, în cauză nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de a rezolva o cerere, în sensul art.2 alin.(1) lit. j) și alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pentru considerentele arătate, constatându-se că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., sentința atacată va fi menținută, cu suplinirea motivării în sensul arătat, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA împotriva sentinței nr. 37 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013.