ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova,

în Dosarul nr. 5946/105/2010, a fost condamnată inculpata J.I., după cum

urmează: în baza dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, fapte din

perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, iar în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și

(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, fapte din

perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

Conform

dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu

excepția dreptului de a alege.

De

asemenea, potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

S-a

luat act că inculpata J.I. este arestată în altă cauză.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin Rechizitoriul nr.

100/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților J.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. și

ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. și N.G.L., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic

de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen.

S-a

reținut în actul de acuzare că inculpații J.I. și N.G.L. împreună cu M.I. zis

"I." și T.M. zis "M.", fiul inculpatei J.I., au hotărât să

își canalizeze eforturile către racolarea unor persoane cu venituri extrem de

modeste și o instrucție minimă sau inexistentă, cărora să le promită locuri de

muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, țară în care aceștia lucraseră

și profitând de înțelegerile făcute în acest sens cu cetățenii ucraineni D.V.,

B.V., Z.M., K.A., care gestionau activități de culegerea fructelor și legumelor

în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri, sau la o fabrică de

telefoane mobile în localitățile Praga, Vojkovice și Kladno.

Persoanele

vizate de către inculpați erau locuitori ai comunelor R. și D., cea mai

importantă forță de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C.,

respectiv, D. și T.; o mică parte dintre persoanele racolate proveneau din

satele B. și M.N. ale comunei B.

S-a

reținut, pe baza declarațiilor părților vătămate audiate în cauză, că

perioadele de racolare și transport în Cehia s-au realizat în trei rânduri, în

lunile iunie - iulie 2007, iar plecarea a avut loc în luna septembrie 2007,

pentru recoltare de mere, în fermele din localitatea Vojkovice, în luna

ianuarie 2008, cu plecare în aceeași lună, pentru Praga, la fabricile de

telefoane mobile și ambalat sandwich-uri și în lunile martie-aprilie, cu

plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel în fermele din

localitatea Kladno și o mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetățenii

ucraineni care gestionau aceste activități făcând la fiecare transport o triere

a lucrătorilor pe tipuri de activități.

În

lunile iunie-iulie 2007, inculpata J.I., ajutată uneori de fiul său T.M. a

început racolarea forței de muncă, în baza înțelegerii pe care o avea cu

cetățenii ucraineni, urmând ca pentru fiecare lot de oameni să fie trimis din

Cehia un mijloc de transport în care aceștia se îmbarcau.

Lucrătorii

erau cazați în cămine, le erau ridicate cărțile de identitate, sub pretextul

necesității încheierii unor documente legate de obținerea vizei de ședere, paza

se realiza de cetățeni ucraineni, accesul fiind restricționat și controlat de

către grupul de ucraineni, direct sau cu ajutorul inculpatei, servirea mesei,

deplasarea în zonele de muncă sau la cumpărături făcându-se, în mod organizat,

prin întocmirea de tabele și asigurarea sau nu a unui mijloc de transport.

Cea

mai mică manifestare de nemulțumire era considerată nesupunere și se pedepsea

atât prin adresarea de cuvinte injurioase, cât și prin agresiuni fizice, în

rândul lucrătorilor existând o stare de temere permanentă, generată și de

prezența unor arme de foc la supraveghetorii ucraineni, așa cum declară o mare

parte din persoanele vătămate.

Toate

aceste aspecte erau cunoscute de inculpată, însă ele au fost ascunse curiozității

celor dornici să lucreze în străinătate, cărora, în procesul de racolare li se

garanta existența unor condiții de cazare foarte bune, transport, hrană și

țigări gratuite, cartele telefonice gratuite, pentru a se putea ține legătura

cu familia și un salariu pornind de la 1.000 euro sau 1.200 dolari SUA pe lună,

reprezentând echivalentul a cca. 4.000 RON.

Până

la sfârșitul lunii august 2007, s-a reușit racolarea unui număr de 120 de

persoane, printre care și părțile vătămate S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele

L.A.M. și L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. și M.M.

Minorele

L.A.M. și L.B. au beneficiat de acceptul părinților pe baza unor declarații

notariale, fiind însoțite de către bunicul lor, B.F.

Transportul

persoanelor racolate era organizat de D.V. zis "V.", care stabilea

acest lucru după o discuție prealabilă cu inculpata J.I.

În

luna septembrie 2007 "V." a dispus deplasarea în România a unui

autocar supraetajat de 120 locuri, pentru a-i transporta pe cei racolați.

Lucrătorii au fost transportați în localitatea Vojkovice și cazați în cadrul

unei ferme izolate în câmp în cămine sau barăci.

După

ce au fost triați, lucrătorii au fost cazați, le-au fost luate documentele de

identitate de către numitul "V.", motivându-se necesitatea întocmirii

unor documente de ședere, le-a fost expus programul de lucru și orele de masă,

fără a face mențiuni în legătură cu salarizarea.

Traducerea

explicațiilor date de către "V." era făcută de către inculpatul

N.G.L. și tot prin intermediul acestuia, părțile vătămate au aflat că în mod

organizat pot efectua cumpărături de la un magazin alimentar, gestionat tot de

către cetățenii ucraineni, pe baza unor tabele în care se consemna o limită

cuprinsă între 100 și 200 coroane cehe pe săptămână (zălog), pentru

cumpărături, sumă ce se scădea ulterior din retribuția lunară.

În

unele cazuri, această sumă s-a înmânat efectiv părților vătămate, pentru a-și

cumpăra mâncare și a se gospodări cu cele necesare.

Numitul

"V." era cunoscut ca "patronul cel mare", însă acesta se

subordona numitei K.A., aceasta din urmă păstrând pe perioada muncilor

documentele de identitate ale părților vătămate, în acest fel împiedicând,

practic, orice intenție a acestora de a părăsi zona fermelor fără încuviințare.

Așa

cum au relatat părțile vătămate în declarațiile lor, împreună cu "V."

se afla și cumnatul acestuia, cunoscut sub apelativul "M.", cetățean

ucrainean, identificat din planșele foto ca fiind Z.M.

Numitul

"M." era responsabil cu obligarea scoaterii la muncă a lucrătorilor,

indiferent de starea vremii ori sănătatea acestora, în acest scop folosind

forța fizică sau exercitând presiuni psihice asupra părților vătămate, existând

și o situație când, nefiind plătite de cca. o lună de zile, părțile vătămate au

refuzat să mai iasă la muncă, intenționând să părăsească zona și să se adreseze

autorităților, urmând să se reîntoarcă în țară.

Numitul

"M." i-a cerut unuia din subordonații săi "S." să meargă

după ei și să simuleze lovirea celor nemulțumiți cu un autovehicul, pentru a-i

speria și a-i determina să se reîntoarcă la muncă, exprimarea părților vătămate

fiind "a vrut să ne lovească cu mașina, dar ne-am ferit, că altfel eram

morți", "apoi, ne-a adus înapoi și ne mâna ca pe vite din spate, iar

el era în mașină", "l-a sunat pe "I." M.I." care a

promis că ne plătește".

Partea

vătămată M.M. a afirmat, la rândul său, că "dacă îndrăznea cineva să fugă,

ne amenințau că ne împușcă" și "S." "ne-a amenințat că

trage în noi, că ne omoară", "am muncit cca. două luni de zile în

regim de sechestrare". Apoi, am vrut să plec cu alți oameni, am cerut

cărțile de identitate, dar nu ni s-au dat și ne păcăleau cu banii. Am prins un

moment și am fugit fără bagaje de la câmp. "S." a venit cu mașina

după noi și a vrut să ne lovească, dar ne-am ferit că altfel eram morți. (...).

I-am spus lui "I." că am probleme financiare, că am copii de crescut,

că n-am venit de plăcere, dar el m-a bătut, mi-a dat un pumn în piept și unul

în spinare, zicând că sunt obraznică. Prezentă a fost și J.I. și B.M.O. care

n-au spus nimic".

La

rândul său, partea vătămată I. (actualmente P.) A. a declarat că "am

muncit cca. trei luni de zile în regim de sechestrare la cules de mere și la

cules de varză, unde mi-am luxat mâna cu lăzi grele. Nu puteam pleca pentru că

nu aveam bani, nici cărți de identitate, nu știam limba și nu știam cui să ne

adresăm, fiind cazați la căminul acela înconjurat doar de câmpuri. Ni s-a

comunicat că dacă îndrăznește cineva să fugă, ne împușcă. Eram repartizați la

pomii cu rod prost, greu de cules, care se aflau în mărăcinișuri, apoi ni s-a

spus că dacă muncim mai mult vom fi plătiți mai mult și ajungeam astfel și la

opt containere pe zi".

Aceleași

aspecte au fost afirmate și de partea vătămată C.L.

Partea

vătămată, M.M. a declarat că se folosea aparat cu electroșocuri folosit pentru

lovirea muncitorilor.

Până

la sărbătorile de iarnă ale anului 2007, în serii de câte 2 - 3 persoane, toate

părțile vătămate arătate mai sus S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. și

L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. și M.M., s-au reîntors în țară,

același lucru făcându-l și inculpata.

În

toată perioada sărbătorilor, părțile vătămate au încercat să o determine pe

inculpata J.I. să le plătească contravaloarea prestațiilor din Cehia, însă

aceasta a refuzat și a promis că dacă o vor însoți din nou în Cehia, în

condiții cu mult mai bune decât cele anterioare, vor putea să-și recupereze și

salariile restante și vor beneficia de salarii mai bune, prin aceste promisiuni

reușind să determine părțile vătămate D.G., D.S., T.M.I., S.E. și M.M. să o

însoțească în Cehia cu plecare în luna ianuarie 2008, pentru prestarea de munci

la fabrica de telefoane, la abator sau la împachetat de sandwich-uri.

Pe

lângă aceste părți vătămate, prin promisiuni mincinoase, inculpata a determinat

și părțile vătămate O.I., P.G., T.N., B.I. și D.V.Z. să o însoțească în Cehia.

După

ce a adunat suficiente persoane dornice să muncească în străinătate, inculpata

J.I. a solicitat lui "V." să-i trimită un autobuz pentru a încărca și

transporta lucrătorii.

Transportul

s-a făcut până la Praga, J.I. însoțindu-i pe lucrători la un abator al lui B.V.

după ce s-a înțeles asupra cheltuielilor cu cetățeanul ucrainean

"A.", o parte dintre muncitori fiind transportați la fabrica de

împachetat sandwich-uri "C.", aparținând aceleiași persoane.

Timp

de două luni de zile părțile vătămate au muncit în condiții inumane, într-un

program cuprins între orele 04.00 - 20.00, fără a beneficia de masă, inculpata

J.I. fiind "șefă" și plătind câte 200 de coroane pe săptămână pentru

ca părțile vătămate să se poată gospodări. Numitul "A." a fost

înștiințat de către aceasta că părțile vătămate sunt cu oamenii lui

"V.", motiv pentru care la fiecare loc de muncă acestea erau păzite

de paznici, iar în timpul conflictului unul dintre paznici a lovit cu o sticlă

în cap partea vătămată O.I., producându-i leziuni deschise și creând o stare de

panică în rândul părților vătămate.

Partea

vătămată O.I. a declarat: "... am înțeles că într-un fel eram ca și

vânduți. Un anume "S." m-a bătut fără motiv, fiind beat, mi-a dat cu

sticla în cap, m-a umplut de sânge și s-au speriat toți. De atunci mi-a fost

frică și încercam să fac tot ce mi se spunea (...) ceilalți au înțeles și ei și

se conformau. Cunosc faptul că mai mulți muncitori români s-au bătut cu

"A." și alți paznici. Munca fiind foarte grea, condițiile nu erau ca

cele promise acasă, nu primeam niciun ban și am fost înșelați.".

După

acest scandal, fără să fie plătite, părțile vătămate au fost abandonate în

Praga, fiind nevoite să telefoneze în țară pentru a face rost de bani pentru

transportul lor la întoarcere.

În

condițiile în care consătenii celor ce fuseseră exploatați prin muncă în Cehia

au aflat despre condițiile inumane în care trăiseră părțile vătămate, cunoscând

și vinovații pentru această stare de lucruri, inculpata J.I. a dat dovadă de o

capacitate extraordinară de convingere, reușind să elimine toate temerile celor

dornici să muncească în străinătate și, mai mult decât atât, reușind chiar să

racoleze peste patruzeci de persoane care au însoțit-o în luna aprilie 2008 la

cules de sparanghel, în Cehia, în aceeași zonă controlată de cetățenii

ucraineni, inculpata având funcția de brigadier.

În

timpul cercetărilor penale autoritățile judiciare din Cehia au fost

încunoștințate de activitatea infracțională a inculpaților și a cetățenilor

ucraineni.

Prin

adresa din 01 iulie 2010 a reprezentantului Ambasadei Cehiei la București s-a

adus la cunoștință că cetățenii ucraineni D.V., B.V. și Z.M. au fost arestați

și condamnați la câte 7 ani și respectiv, 5 ani închisoare, iar K.A., fugită în

Ucraina, urma să fie cercetată de aceste autorități, la solicitarea

autorităților judiciare din Cehia.

În

timpul urmăririi penale, la solicitarea sa, inculpata J.I. a fost confruntată

cu părțile vătămate: P.G.; T.M.I.; D.G.; P.A.; O.I.; D.S.; S.E.; B.I.; C.L.;

M.M., acestea susținându-și plângerile și declarațiile.

Cu

ocazia confruntărilor cu partea vătămată P.G., aceasta din urmă la întrebarea

"în ce mod a exercitat presiuni J.I. și în ce calitate?" a răspuns:

"era șefă, ea patrona tot căminul împreuna cu "M.", fiul

acesteia. Am vrut să fug, dar J.I. a dat telefon la patroni (...) apoi la o

stație de autobuz m-au prins "M." și "V." și m-au bătut

rău, apoi m-au adus înapoi cu pistolul la coaste și la cap. M-au dus în camera

de la cămin și m-au bătut cu pumnii și cu mânerul unei săbii în cap, mi-au rupt

dinții, de față fiind și "I.", care le spunea să mă bată, că altfel

vor pleca și alții și să mă scoată pe hol să mă dea exemplu să nu mai fugă și

alții. I-a chemat și pe alți muncitori să mă vadă bătut și plin de sânge, să mă

dea exemplu să-i sperie pe toți". La aceste afirmații, inculpata a

replicat: "am văzut când i-au dat cu pumnii și cu un cuțit mare, l-au

umplut de sânge dar nu am intervenit că nu aveam de ce, eu eram doar brigadier".

S-a

relevat că numărul persoanelor care au fost exploatate prin muncă se ridică la

peste 250 dintre care cca. 60 au formulat plângere penală, celelalte persoane

manifestând sentimente de teamă, mai ales că, așa cum a declarat partea

vătămată P.G., J.I. a proferat amenințări sau a promis sume de bani

eventualelor părți vătămate dar și celor care au formulat plângere, pentru a nu

depune plângeri sau a reveni asupra depozițiilor.

Raportând

situația de fapt descrisă și recunoscută în totalitate de inculpată la

dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din

Legea nr. 678/2001, s-a apreciat asupra existenței unității de rezoluție în

cazul infracțiunii de traficare de persoane în aceleași împrejurări de loc și

timp, săvârșită de inculpată, reținându-se că faptele inculpatei J.I. întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori

prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, întrucât,

în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu

alte persoane, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, prin promisiuni

mincinoase, în legătură cu obținerea unor contracte de muncă în Cehia, în

condiții de cazare, hrană și salarizare avantajoase, au racolat și transportat

în Cehia mai multe persoane printre care și minori.

Prima

instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind

săvârșirea infracțiunii în formă continuată, pentru fiecare dintre cele două

infracțiuni și a art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de

infracțiuni.

De

asemenea, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., având în vedere că până la începerea cercetării judecătorești

inculpata a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de

sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, situație în raport de care beneficiază

de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată,

având în vedere că inculpatul N.G.L. a solicitat administrarea de probatorii,

iar latura civilă a cauzei are strânsă legătură cu activitatea acestuia, prin

încheierea de ședință din 1 februarie 2011 s-a dispus disjungerea soluționării

laturii civile odată cu finalizarea cercetării judecătorești privind pe acest

inculpat.

Reținând

vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunile anterior arătate, tribunalul a

dispus condamnarea acesteia la pedepse cu închisoarea, la individualizarea

cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele

de pedeapsă prevăzute în legea specială, astfel cum au fost reduse, gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpatei, contribuția avută la întreaga

activitate de trafic de persoane, constând în recrutarea părților vătămate,

unele la vârsta minoratului, scopul urmărit, dar și circumstanțele personale

ale inculpatei, care este arestată într-o altă cauză, iar în vederea realizării

scopului sancțiunii, potrivit art. 52 C. pen., respectiv prevenirea comiterii

de noi infracțiuni și reeducarea inculpatei, instanța de fond a aplicat pedepse

privative de libertate.

Totodată,

în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-a reținut că aplicarea

pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii și

reținând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea

dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la aceasta, în

principal, prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și

Sabou și Pârcălab v. România, cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20

din Constituție, instanța de fond a interzis inculpatei doar acele drepturi de

la art. 64 C. pen. în raport de care s-a făcut nedemnă a le mai exercita,

astfel că a interzis acesteia drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Împotriva

Sentinței penale nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova,

a declarat apel, în termen legal, inculpata J.I., care a criticat hotărârea

instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris

motivele pentru care a promovat această cale de atac și fără să se prezinte în

instanță pentru susținerea orală a acestora, deși la termenul din 1 iunie 2011

a fost prezentă și a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui

apărător.

Cu

ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta-inculpată,

a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este

greșit individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de

executare, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor reale în

care au fost comise faptele și celor personale de care inculpata beneficiază,

respectiv poziția procesuală sinceră adoptată pe tot parcursul procesului

penal, lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată și împrejurarea că are

cinci copii în întreținere.

Prin

Decizia nr. 115 din 8 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata J.I. împotriva Sentinței penale nr. 63 din 14

februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova; a fost obligată apelanta

inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

S-a

reținut, în esență, că instanța de apel, examinând sentința apelată în raport

de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și

din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, conform dispozițiilor art.

371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a apreciat că aceasta este legală și

temeinică, iar apelul declarat de inculpată este nefondat.

S-a

reținut că, pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul

urmăririi penale, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate S.E.,

B.F., D.G., T.M.I., L.A.M., L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.S., M.M., B.I.,

O.I., P.G., T.R., D.V.Z., T.N., D.U., procesele-verbale de prezentare pentru

recunoaștere de către părțile vătămate a inculpaților J.I. și N.G.L.,

procesele-verbale de confruntare dintre inculpata J.I. și părțile vătămate

P.G., T.M.I., D.G., P.A., O.I., D.S., S.E., B.I., C.L., M.M., adresa din 1

iulie 2010 emisă de reprezentantul Ambasadei Cehiei la București, coroborate cu

declarația de recunoaștere dată de inculpata J.I. în conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., introdus prin Legea nr.

202/2010, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt,

astfel cum a fost expusă pe larg anterior și necontestată de inculpată.

S-a

constatat astfel că inculpata, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, în baza

unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu

inculpatul N.G.L. și făptuitorii M.I. și T.M., prin promisiuni mincinoase în

legătură cu obținerea unor contracte de muncă în Cehia, în condiții de cazare,

hrană și salarizare avantajoase, a racolat și transportat în Cehia mai multe

persoane majore dar și pe minorele L.A.M. și L.B., ce au fost exploatate prin

muncă în condiții improprii de cazare, hrană și salarizare de către D.V., B.V.,

Z.M. (arestați în prezent în Cehia), K.A. (fugită în Ucraina), cauzând un

prejudiciu părților vătămate în valoare de 27.600 euro și 15.700 dolari SUA.

Probele

la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate

de prima instanță, care, reținând vinovăția inculpatei J.I. în forma prevăzută

de lege, respectiv intenția, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea

acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă

agravată și continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2011 și trafic de minori în formă agravată și continuată prev. de art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2011, fiecare cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., existența

infracțiunilor, împrejurările comiterii faptelor și vinovăția inculpatei

nefiind, de altfel, contestate de inculpată, aceasta înțelegând să beneficieze

de procedura simplificată prevăzută în cazul recunoașterii vinovăției conform

art. 320

1

C. proc. pen., judecata având loc numai pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a apreciat că

tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72

C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute

în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele

săvârșirii, respectiv împreună cu mai multe persoane, pe o perioadă mare de

timp și nu în ultimul rând, prin numărul important al persoanelor traficate,

apreciate la circa 250 persoane, între care și două minore și consecințele

produse părților vătămate atât sub aspectul încălcării dreptului fiecăreia de a

decide în mod liber în legătură cu alegerea felului și condițiilor de muncă,

cât și din punct de vedere material, prejudiciul estimat de acestea fiind

stabilit la 27.600 euro și 15.700 dolari SUA.

S-a

concluzionat că aplicarea unor pedepse spre limita minimă prevăzută de textele

incriminatorii, după reducerea cu o treime, conform art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., reprezintă pedepse just proporționate, instanța de fond

luând, în mod corect, în considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, și

persoana inculpatei care, deși nu este cunoscută cu antecedente penale, este

cercetată într-o altă cauză pentru infracțiuni de aceeași natură, săvârșite în

aceleași circumstanțe dar într-o altă perioadă de timp, critica invocată de

inculpată fiind nefondată.

S-a

arătat, cu referire la modalitatea de executare, că sentința primei instanțe

este legală și temeinică, deoarece în raport de cuantumul sancțiunilor

aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

conform dispozițiilor art. 86

1

C. pen., așa cum a solicitat

inculpata, nefiind îndeplinită cerința prevăzută în alin. (2) al aceluiași

articol.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că prima instanță a

dispus disjungerea acesteia conform art. 320

1

alin. (5) C. proc.

pen., față de poziția manifestată de coinculpatul N.G.L., pentru care acțiunea

penală a fost, de asemenea, disjunsă și față de conexitatea ce există între

infracțiunile imputate acestora.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o

astfel după cum rezultă din motivele scrise depuse la dosarul de recurs și din

concluziile orale ale apărătorului ales, expuse în partea introductivă a

prezentei decizii, pentru greșita aplicare a legii (art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen.), respectiv a art. 320

1

C. proc. pen.,

în condițiile în care inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor imputate și

greșita condamnare a inculpatei, faptele reținute în sarcina sa neexistând; s-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterior pronunțate și

trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea stabilirii

nevinovăției inculpatei.

Analizând

recursul prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat și

va fi respins, pentru considerentele ce urmează:

Astfel

după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în fața primei instanțe

inculpata a fost legal citată și în cuprinsul declarațiilor date la termenele

de judecată din 14 decembrie 2010 și 1 februarie 2011 a arătat că recunoaște în

totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și că nu solicită

administrarea de probe, urmând ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Așa

fiind, constatând îndeplinite condițiile prevăzute expres de dispozițiile art.

320

1

alin. (1), (2), (3) și 4 C. proc. pen., prima instanță în mod

întemeiat a făcut aplicarea prevederilor legale anterior menționate, privind

"judecata în cazul recunoașterii vinovăției", hotărârea de condamnare

pronunțată întemeindu-se pe probele legal administrate în cursul urmăririi

penale.

Astfel,

nu poate fi primită susținerea apărării privind adoptarea de către inculpată a

unei poziții procesuale de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa,

declarațiile date în fața primei instanțe fiind semnate, după citire, de către

inculpată, după cum reiese expres din înscrisurile aflate la dosar fond,

inculpata fiind de acord să fie asistată de avocat din oficiu.

Având

în vedere aspectele anterior prezentate instanța de recurs apreciază că prima

instanță, la stabilirea sancțiunilor aplicate inculpatei a respectat criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele fiind apte

a determina realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt

reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Cuantumul sancțiunilor reflectă

natura și gravitatea faptelor comise (de trafic de persoane), amploarea

activității infracționale (prin numărul mare de persoane implicate, inclusiv

minori și perioada de derulare a activității infracționale), dar și poziția

procesuală a inculpatei. În ceea ce privește modalitatea de executare a

sancțiunii rezultante aplicate, se constată că aceasta a fost just stabilită,

executarea prin privare de libertate fiind aptă a conduce la realizarea

scopurilor și funcțiilor pedepsei, reglementate de art. 52 C. pen., de constrângere

și reeducare a inculpatei în vederea înlăturării deprinderilor antisociale și

reorientării personalității și atitudinii sale față de societate, muncă și

ordinea de drept.

Se

constată, totodată, că în mod legal și temeinic instanța de apel a menținut

hotărârea pronunțată de prima instanță, starea de fapt și vinovăția inculpatei

fiind avute în vedere în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,

față de poziția procesuală exprimată de inculpată în sensul arătat prin

declarațiile date în fața primei instanțe.

Instanța

de recurs reține, totodată, că nu poate fi primită apărarea inculpatei în

sensul inexistenței faptelor ce îi sunt imputate și nici solicitarea acesteia

de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării

de probe, având în vedere aplicarea în speță a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., după cum s-a menționat anterior.

Pentru

considerentele ce preced, reținându-se că motivele de recurs invocate sunt

neîntemeiate și nu pot fi avute în vedere, din oficiu, alte cazuri de casare

care să determine desființarea deciziei recurate care este, după cum s-a arătat

în cele ce preced, legală, temeinică și riguros argumentată, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul

declarat va fi respins, ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta

inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata J.I. împotriva Deciziei penale nr.

115 din 8 august 2011 Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 1350 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile

de avocat pentru asigurarea asistenței juridice a părților vătămate D.G.,

L.A.M., L.B., P.R., I. (P.) A., D.S., M.M., O.I., P.G., T.R., T.N., B.I., C.L.,

A.V., T.M.I., S.E. și B.F., în sumă de câte 50 RON, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 13 martie 2012.

Procesat

de GGC - GV