ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 717/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 5946/105/2010, a fost condamnată inculpata J.I., după cum urmează: în baza dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, fapte din perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, iar în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, fapte din perioada iunie 2007 - aprilie 2008, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b), C. pen., cu excepția dreptului de a alege. De asemenea, potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a luat act că inculpata J.I. este arestată în altă cauză. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin Rechizitoriul nr. 100/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților J.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. și N.G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de acuzare că inculpații J.I. și N.G.L. împreună cu M.I. zis "I." și T.M. zis "M.", fiul inculpatei J.I., au hotărât să își canalizeze eforturile către racolarea unor persoane cu venituri extrem de modeste și o instrucție minimă sau inexistentă, cărora să le promită locuri de muncă avantajoase sub toate aspectele în Cehia, țară în care aceștia lucraseră și profitând de înțelegerile făcute în acest sens cu cetățenii ucraineni D.V., B.V., Z.M., K.A., care gestionau activități de culegerea fructelor și legumelor în ferme, prelucrarea cărnii, ambalat de sandwich-uri, sau la o fabrică de telefoane mobile în localitățile Praga, Vojkovice și Kladno.

Persoanele vizate de către inculpați erau locuitori ai comunelor R. și D., cea mai importantă forță de muncă fiind racolată din satele acestora, S., C., respectiv, D. și T.; o mică parte dintre persoanele racolate proveneau din satele B. și M.N. ale comunei B. S-a reținut, pe baza declarațiilor părților vătămate audiate în cauză, că perioadele de racolare și transport în Cehia s-au realizat în trei rânduri, în lunile iunie - iulie 2007, iar plecarea a avut loc în luna septembrie 2007, pentru recoltare de mere, în fermele din localitatea Vojkovice, în luna ianuarie 2008, cu plecare în aceeași lună, pentru Praga, la fabricile de telefoane mobile și ambalat sandwich-uri și în lunile martie-aprilie, cu plecare în aprilie 2008, pentru recoltare de sparanghel în fermele din localitatea Kladno și o mică parte pentru ambalat de sandwich-uri, cetățenii ucraineni care gestionau aceste activități făcând la fiecare transport o triere a lucrătorilor pe tipuri de activități.

În lunile iunie-iulie 2007, inculpata J.I., ajutată uneori de fiul său T.M. a început racolarea forței de muncă, în baza înțelegerii pe care o avea cu cetățenii ucraineni, urmând ca pentru fiecare lot de oameni să fie trimis din Cehia un mijloc de transport în care aceștia se îmbarcau. Lucrătorii erau cazați în cămine, le erau ridicate cărțile de identitate, sub pretextul necesității încheierii unor documente legate de obținerea vizei de ședere, paza se realiza de cetățeni ucraineni, accesul fiind restricționat și controlat de către grupul de ucraineni, direct sau cu ajutorul inculpatei, servirea mesei, deplasarea în zonele de muncă sau la cumpărături făcându-se, în mod organizat, prin întocmirea de tabele și asigurarea sau nu a unui mijloc de transport.

Cea mai mică manifestare de nemulțumire era considerată nesupunere și se pedepsea atât prin adresarea de cuvinte injurioase, cât și prin agresiuni fizice, în rândul lucrătorilor existând o stare de temere permanentă, generată și de prezența unor arme de foc la supraveghetorii ucraineni, așa cum declară o mare parte din persoanele vătămate. Toate aceste aspecte erau cunoscute de inculpată, însă ele au fost ascunse curiozității celor dornici să lucreze în străinătate, cărora, în procesul de racolare li se garanta existența unor condiții de cazare foarte bune, transport, hrană și țigări gratuite, cartele telefonice gratuite, pentru a se putea ține legătura cu familia și un salariu pornind de la 1.000 euro sau 1.200 dolari SUA pe lună, reprezentând echivalentul a cca.

4.000 RON. Până la sfârșitul lunii august 2007, s-a reușit racolarea unui număr de 120 de persoane, printre care și părțile vătămate S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M. și L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. și M.M. Minorele L.A.M. și L.B. au beneficiat de acceptul părinților pe baza unor declarații notariale, fiind însoțite de către bunicul lor, B.F. Transportul persoanelor racolate era organizat de D.V. zis "V.", care stabilea acest lucru după o discuție prealabilă cu inculpata J.I. În luna septembrie 2007 "V." a dispus deplasarea în România a unui autocar supraetajat de 120 locuri, pentru a-i transporta pe cei racolați. Lucrătorii au fost transportați în localitatea Vojkovice și cazați în cadrul unei ferme izolate în câmp în cămine sau barăci.

După ce au fost triați, lucrătorii au fost cazați, le-au fost luate documentele de identitate de către numitul "V.", motivându-se necesitatea întocmirii unor documente de ședere, le-a fost expus programul de lucru și orele de masă, fără a face mențiuni în legătură cu salarizarea. Traducerea explicațiilor date de către "V." era făcută de către inculpatul N.G.L. și tot prin intermediul acestuia, părțile vătămate au aflat că în mod organizat pot efectua cumpărături de la un magazin alimentar, gestionat tot de către cetățenii ucraineni, pe baza unor tabele în care se consemna o limită cuprinsă între 100 și 200 coroane cehe pe săptămână (zălog), pentru cumpărături, sumă ce se scădea ulterior din retribuția lunară.

În unele cazuri, această sumă s-a înmânat efectiv părților vătămate, pentru a-și cumpăra mâncare și a se gospodări cu cele necesare. Numitul "V." era cunoscut ca "patronul cel mare", însă acesta se subordona numitei K.A., aceasta din urmă păstrând pe perioada muncilor documentele de identitate ale părților vătămate, în acest fel împiedicând, practic, orice intenție a acestora de a părăsi zona fermelor fără încuviințare. Așa cum au relatat părțile vătămate în declarațiile lor, împreună cu "V." se afla și cumnatul acestuia, cunoscut sub apelativul "M.", cetățean ucrainean, identificat din planșele foto ca fiind Z.M. Numitul "M." era responsabil cu obligarea scoaterii la muncă a lucrătorilor, indiferent de starea vremii ori sănătatea acestora, în acest scop folosind forța fizică sau exercitând presiuni psihice asupra părților vătămate, existând și o situație când, nefiind plătite de cca.

o lună de zile, părțile vătămate au refuzat să mai iasă la muncă, intenționând să părăsească zona și să se adreseze autorităților, urmând să se reîntoarcă în țară. Numitul "M." i-a cerut unuia din subordonații săi "S." să meargă după ei și să simuleze lovirea celor nemulțumiți cu un autovehicul, pentru a-i speria și a-i determina să se reîntoarcă la muncă, exprimarea părților vătămate fiind "a vrut să ne lovească cu mașina, dar ne-am ferit, că altfel eram morți", "apoi, ne-a adus înapoi și ne mâna ca pe vite din spate, iar el era în mașină", "l-a sunat pe "I." M.I." care a promis că ne plătește". Partea vătămată M.M. a afirmat, la rândul său, că "dacă îndrăznea cineva să fugă, ne amenințau că ne împușcă" și "S." "ne-a amenințat că trage în noi, că ne omoară", "am muncit cca.

două luni de zile în regim de sechestrare". Apoi, am vrut să plec cu alți oameni, am cerut cărțile de identitate, dar nu ni s-au dat și ne păcăleau cu banii. Am prins un moment și am fugit fără bagaje de la câmp. "S." a venit cu mașina după noi și a vrut să ne lovească, dar ne-am ferit că altfel eram morți. (...). I-am spus lui "I." că am probleme financiare, că am copii de crescut, că n-am venit de plăcere, dar el m-a bătut, mi-a dat un pumn în piept și unul în spinare, zicând că sunt obraznică. Prezentă a fost și J.I. și B.M.O. care n-au spus nimic". La rândul său, partea vătămată I. (actualmente P.) A. a declarat că "am muncit cca. trei luni de zile în regim de sechestrare la cules de mere și la cules de varză, unde mi-am luxat mâna cu lăzi grele.

Nu puteam pleca pentru că nu aveam bani, nici cărți de identitate, nu știam limba și nu știam cui să ne adresăm, fiind cazați la căminul acela înconjurat doar de câmpuri. Ni s-a comunicat că dacă îndrăznește cineva să fugă, ne împușcă. Eram repartizați la pomii cu rod prost, greu de cules, care se aflau în mărăcinișuri, apoi ni s-a spus că dacă muncim mai mult vom fi plătiți mai mult și ajungeam astfel și la opt containere pe zi". Aceleași aspecte au fost afirmate și de partea vătămată C.L. Partea vătămată, M.M. a declarat că se folosea aparat cu electroșocuri folosit pentru lovirea muncitorilor. Până la sărbătorile de iarnă ale anului 2007, în serii de câte 2 - 3 persoane, toate părțile vătămate arătate mai sus S.E., B.F., D.G., T.M.I., minorele L.A.M.

și L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.U., D.S. și M.M., s-au reîntors în țară, același lucru făcându-l și inculpata. În toată perioada sărbătorilor, părțile vătămate au încercat să o determine pe inculpata J.I. să le plătească contravaloarea prestațiilor din Cehia, însă aceasta a refuzat și a promis că dacă o vor însoți din nou în Cehia, în condiții cu mult mai bune decât cele anterioare, vor putea să-și recupereze și salariile restante și vor beneficia de salarii mai bune, prin aceste promisiuni reușind să determine părțile vătămate D.G., D.S., T.M.I., S.E. și M.M. să o însoțească în Cehia cu plecare în luna ianuarie 2008, pentru prestarea de munci la fabrica de telefoane, la abator sau la împachetat de sandwich-uri.

Pe lângă aceste părți vătămate, prin promisiuni mincinoase, inculpata a determinat și părțile vătămate O.I., P.G., T.N., B.I. și D.V.Z. să o însoțească în Cehia. După ce a adunat suficiente persoane dornice să muncească în străinătate, inculpata J.I. a solicitat lui "V." să-i trimită un autobuz pentru a încărca și transporta lucrătorii. Transportul s-a făcut până la Praga, J.I. însoțindu-i pe lucrători la un abator al lui B.V. după ce s-a înțeles asupra cheltuielilor cu cetățeanul ucrainean "A.", o parte dintre muncitori fiind transportați la fabrica de împachetat sandwich-uri "C.", aparținând aceleiași persoane. Timp de două luni de zile părțile vătămate au muncit în condiții inumane, într-un program cuprins între orele 04.00 - 20.00, fără a beneficia de masă, inculpata J.I.

fiind "șefă" și plătind câte 200 de coroane pe săptămână pentru ca părțile vătămate să se poată gospodări. Numitul "A." a fost înștiințat de către aceasta că părțile vătămate sunt cu oamenii lui "V.", motiv pentru care la fiecare loc de muncă acestea erau păzite de paznici, iar în timpul conflictului unul dintre paznici a lovit cu o sticlă în cap partea vătămată O.I., producându-i leziuni deschise și creând o stare de panică în rândul părților vătămate. Partea vătămată O.I. a declarat: "... am înțeles că într-un fel eram ca și vânduți. Un anume "S." m-a bătut fără motiv, fiind beat, mi-a dat cu sticla în cap, m-a umplut de sânge și s-au speriat toți. De atunci mi-a fost frică și încercam să fac tot ce mi se spunea (...) ceilalți au înțeles și ei și se conformau.

Cunosc faptul că mai mulți muncitori români s-au bătut cu "A." și alți paznici. Munca fiind foarte grea, condițiile nu erau ca cele promise acasă, nu primeam niciun ban și am fost înșelați.". După acest scandal, fără să fie plătite, părțile vătămate au fost abandonate în Praga, fiind nevoite să telefoneze în țară pentru a face rost de bani pentru transportul lor la întoarcere. În condițiile în care consătenii celor ce fuseseră exploatați prin muncă în Cehia au aflat despre condițiile inumane în care trăiseră părțile vătămate, cunoscând și vinovații pentru această stare de lucruri, inculpata J.I. a dat dovadă de o capacitate extraordinară de convingere, reușind să elimine toate temerile celor dornici să muncească în străinătate și, mai mult decât atât, reușind chiar să racoleze peste patruzeci de persoane care au însoțit-o în luna aprilie 2008 la cules de sparanghel, în Cehia, în aceeași zonă controlată de cetățenii ucraineni, inculpata având funcția de brigadier.

În timpul cercetărilor penale autoritățile judiciare din Cehia au fost încunoștințate de activitatea infracțională a inculpaților și a cetățenilor ucraineni. Prin adresa din 01 iulie 2010 a reprezentantului Ambasadei Cehiei la București s-a adus la cunoștință că cetățenii ucraineni D.V., B.V. și Z.M. au fost arestați și condamnați la câte 7 ani și respectiv, 5 ani închisoare, iar K.A., fugită în Ucraina, urma să fie cercetată de aceste autorități, la solicitarea autorităților judiciare din Cehia. În timpul urmăririi penale, la solicitarea sa, inculpata J.I. a fost confruntată cu părțile vătămate: P.G.; T.M.I.; D.G.; P.A.; O.I.; D.S.; S.E.; B.I.; C.L.; M.M., acestea susținându-și plângerile și declarațiile.

Cu ocazia confruntărilor cu partea vătămată P.G., aceasta din urmă la întrebarea "în ce mod a exercitat presiuni J.I. și în ce calitate?" a răspuns: "era șefă, ea patrona tot căminul împreuna cu "M.", fiul acesteia. Am vrut să fug, dar J.I. a dat telefon la patroni (...) apoi la o stație de autobuz m-au prins "M." și "V." și m-au bătut rău, apoi m-au adus înapoi cu pistolul la coaste și la cap. M-au dus în camera de la cămin și m-au bătut cu pumnii și cu mânerul unei săbii în cap, mi-au rupt dinții, de față fiind și "I.", care le spunea să mă bată, că altfel vor pleca și alții și să mă scoată pe hol să mă dea exemplu să nu mai fugă și alții.

I-a chemat și pe alți muncitori să mă vadă bătut și plin de sânge, să mă dea exemplu să-i sperie pe toți". La aceste afirmații, inculpata a replicat: "am văzut când i-au dat cu pumnii și cu un cuțit mare, l-au umplut de sânge dar nu am intervenit că nu aveam de ce, eu eram doar brigadier". S-a relevat că numărul persoanelor care au fost exploatate prin muncă se ridică la peste 250 dintre care cca. 60 au formulat plângere penală, celelalte persoane manifestând sentimente de teamă, mai ales că, așa cum a declarat partea vătămată P.G., J.I. a proferat amenințări sau a promis sume de bani eventualelor părți vătămate dar și celor care au formulat plângere, pentru a nu depune plângeri sau a reveni asupra depozițiilor.

Raportând situația de fapt descrisă și recunoscută în totalitate de inculpată la dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, s-a apreciat asupra existenței unității de rezoluție în cazul infracțiunii de traficare de persoane în aceleași împrejurări de loc și timp, săvârșită de inculpată, reținându-se că faptele inculpatei J.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori prev. și ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, întrucât, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu alte persoane, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, prin promisiuni mincinoase, în legătură cu obținerea unor contracte de muncă în Cehia, în condiții de cazare, hrană și salarizare avantajoase, au racolat și transportat în Cehia mai multe persoane printre care și minori.

Prima instanță a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind săvârșirea infracțiunii în formă continuată, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni și a art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni. De asemenea, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., având în vedere că până la începerea cercetării judecătorești inculpata a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situație în raport de care beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Totodată, având în vedere că inculpatul N.G.L.

a solicitat administrarea de probatorii, iar latura civilă a cauzei are strânsă legătură cu activitatea acestuia, prin încheierea de ședință din 1 februarie 2011 s-a dispus disjungerea soluționării laturii civile odată cu finalizarea cercetării judecătorești privind pe acest inculpat.

Reținând vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunile anterior arătate, tribunalul a dispus condamnarea acesteia la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, astfel cum au fost reduse, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatei, contribuția avută la întreaga activitate de trafic de persoane, constând în recrutarea părților vătămate, unele la vârsta minoratului, scopul urmărit, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, care este arestată într-o altă cauză, iar în vederea realizării scopului sancțiunii, potrivit art. 52 C. pen., respectiv prevenirea comiterii de noi infracțiuni și reeducarea inculpatei, instanța de fond a aplicat pedepse privative de libertate.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-a reținut că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii și reținând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la aceasta, în principal, prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și Sabou și Pârcălab v. România, cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție, instanța de fond a interzis inculpatei doar acele drepturi de la art. 64 C. pen.

în raport de care s-a făcut nedemnă a le mai exercita, astfel că a interzis acesteia drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Împotriva Sentinței penale nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, a declarat apel, în termen legal, inculpata J.I., care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac și fără să se prezinte în instanță pentru susținerea orală a acestora, deși la termenul din 1 iunie 2011 a fost prezentă și a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanta-inculpată, a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este greșit individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor reale în care au fost comise faptele și celor personale de care inculpata beneficiază, respectiv poziția procesuală sinceră adoptată pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată și împrejurarea că are cinci copii în întreținere. Prin Decizia nr. 115 din 8 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata J.I.

împotriva Sentinței penale nr. 63 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova; a fost obligată apelanta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut, în esență, că instanța de apel, examinând sentința apelată în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., a apreciat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpată este nefondat.

S-a reținut că, pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate S.E., B.F., D.G., T.M.I., L.A.M., L.B., C.L., A.V., P.R., I.A., D.S., M.M., B.I., O.I., P.G., T.R., D.V.Z., T.N., D.U., procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere de către părțile vătămate a inculpaților J.I. și N.G.L., procesele-verbale de confruntare dintre inculpata J.I. și părțile vătămate P.G., T.M.I., D.G., P.A., O.I., D.S., S.E., B.I., C.L., M.M., adresa din 1 iulie 2010 emisă de reprezentantul Ambasadei Cehiei la București, coroborate cu declarația de recunoaștere dată de inculpata J.I. în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și necontestată de inculpată. S-a constatat astfel că inculpata, în perioada iunie 2007 - aprilie 2008, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu inculpatul N.G.L. și făptuitorii M.I. și T.M., prin promisiuni mincinoase în legătură cu obținerea unor contracte de muncă în Cehia, în condiții de cazare, hrană și salarizare avantajoase, a racolat și transportat în Cehia mai multe persoane majore dar și pe minorele L.A.M. și L.B., ce au fost exploatate prin muncă în condiții improprii de cazare, hrană și salarizare de către D.V., B.V., Z.M.

(arestați în prezent în Cehia), K.A. (fugită în Ucraina), cauzând un prejudiciu părților vătămate în valoare de 27.600 euro și 15.700 dolari SUA. Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de prima instanță, care, reținând vinovăția inculpatei J.I. în forma prevăzută de lege, respectiv intenția, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă agravată și continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 și trafic de minori în formă agravată și continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2011, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., existența infracțiunilor, împrejurările comiterii faptelor și vinovăția inculpatei nefiind, de altfel, contestate de inculpată, aceasta înțelegând să beneficieze de procedura simplificată prevăzută în cazul recunoașterii vinovăției conform art. 320 1 C. proc. pen., judecata având loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a apreciat că tribunalul a evaluat în mod corespunzător toate criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele săvârșirii, respectiv împreună cu mai multe persoane, pe o perioadă mare de timp și nu în ultimul rând, prin numărul important al persoanelor traficate, apreciate la circa 250 persoane, între care și două minore și consecințele produse părților vătămate atât sub aspectul încălcării dreptului fiecăreia de a decide în mod liber în legătură cu alegerea felului și condițiilor de muncă, cât și din punct de vedere material, prejudiciul estimat de acestea fiind stabilit la 27.600 euro și 15.700 dolari SUA.

S-a concluzionat că aplicarea unor pedepse spre limita minimă prevăzută de textele incriminatorii, după reducerea cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., reprezintă pedepse just proporționate, instanța de fond luând, în mod corect, în considerare, pe lângă criteriile anterior expuse, și persoana inculpatei care, deși nu este cunoscută cu antecedente penale, este cercetată într-o altă cauză pentru infracțiuni de aceeași natură, săvârșite în aceleași circumstanțe dar într-o altă perioadă de timp, critica invocată de inculpată fiind nefondată. S-a arătat, cu referire la modalitatea de executare, că sentința primei instanțe este legală și temeinică, deoarece în raport de cuantumul sancțiunilor aplicate, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 86 1 C. pen., așa cum a solicitat inculpata, nefiind îndeplinită cerința prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că prima instanță a dispus disjungerea acesteia conform art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., față de poziția manifestată de coinculpatul N.G.L., pentru care acțiunea penală a fost, de asemenea, disjunsă și față de conexitatea ce există între infracțiunile imputate acestora. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o astfel după cum rezultă din motivele scrise depuse la dosarul de recurs și din concluziile orale ale apărătorului ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greșita aplicare a legii (art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen.), respectiv a art. 320 1 C. proc.

pen., în condițiile în care inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor imputate și greșita condamnare a inculpatei, faptele reținute în sarcina sa neexistând; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterior pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea stabilirii nevinovăției inculpatei. Analizând recursul prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează: Astfel după cum rezultă din verificarea actelor dosarului, în fața primei instanțe inculpata a fost legal citată și în cuprinsul declarațiilor date la termenele de judecată din 14 decembrie 2010 și 1 februarie 2011 a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și că nu solicită administrarea de probe, urmând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așa fiind, constatând îndeplinite condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 320 1 alin. (1), (2), (3) și 4 C. proc. pen., prima instanță în mod întemeiat a făcut aplicarea prevederilor legale anterior menționate, privind "judecata în cazul recunoașterii vinovăției", hotărârea de condamnare pronunțată întemeindu-se pe probele legal administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, nu poate fi primită susținerea apărării privind adoptarea de către inculpată a unei poziții procesuale de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, declarațiile date în fața primei instanțe fiind semnate, după citire, de către inculpată, după cum reiese expres din înscrisurile aflate la dosar fond, inculpata fiind de acord să fie asistată de avocat din oficiu.

Având în vedere aspectele anterior prezentate instanța de recurs apreciază că prima instanță, la stabilirea sancțiunilor aplicate inculpatei a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele fiind apte a determina realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. Cuantumul sancțiunilor reflectă natura și gravitatea faptelor comise (de trafic de persoane), amploarea activității infracționale (prin numărul mare de persoane implicate, inclusiv minori și perioada de derulare a activității infracționale), dar și poziția procesuală a inculpatei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunii rezultante aplicate, se constată că aceasta a fost just stabilită, executarea prin privare de libertate fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor și funcțiilor pedepsei, reglementate de art. 52 C. pen., de constrângere și reeducare a inculpatei în vederea înlăturării deprinderilor antisociale și reorientării personalității și atitudinii sale față de societate, muncă și ordinea de drept. Se constată, totodată, că în mod legal și temeinic instanța de apel a menținut hotărârea pronunțată de prima instanță, starea de fapt și vinovăția inculpatei fiind avute în vedere în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, față de poziția procesuală exprimată de inculpată în sensul arătat prin declarațiile date în fața primei instanțe.

Instanța de recurs reține, totodată, că nu poate fi primită apărarea inculpatei în sensul inexistenței faptelor ce îi sunt imputate și nici solicitarea acesteia de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării de probe, având în vedere aplicarea în speță a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., după cum s-a menționat anterior. Pentru considerentele ce preced, reținându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și nu pot fi avute în vedere, din oficiu, alte cazuri de casare care să determine desființarea deciziei recurate care este, după cum s-a arătat în cele ce preced, legală, temeinică și riguros argumentată, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata J.I. împotriva Deciziei penale nr. 115 din 8 august 2011 Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile de avocat pentru asigurarea asistenței juridice a părților vătămate D.G., L.A.M., L.B., P.R., I. (P.) A., D.S., M.M., O.I., P.G., T.R., T.N., B.I., C.L., A.V., T.M.I., S.E. și B.F., în sumă de câte 50 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2012. Procesat de GGC - GV