ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6737/2012

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7918/118/2009 și înaintată ulterior, secției civile, a aceluiași tribunal unde a fost înregistrată sub nr. 12911/118/2009, reclamanții M.R.Ș. și M.M.E. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R. să dispună modificarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 8 din 4 iunie 2009 emisă în temeiul Legii nr. 184/2008 pentru terenul ce le-a fost expropriat, în suprafață de 405 mp situat în L., parcela P1., nr. cadastral C1., CF nr. C2 de la valoarea de 27.169,34 RON, la valoarea de 51.147 RON, reprezentând echivalentul sumei de 12.150 euro, calculată la cursul B.N.R.

de 1 euro = 4,2096 RON. În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut, în esență, că terenul a fost expropriat în vederea construirii unei locuințe proprii, care, ca urmare a exproprierii, nu mai poate fi realizată iar cuantumul despăgubirilor care se impune a fi acordat pentru pierderea suferită este de 51.147 RON, reprezentând echivalentul sumei de 12.150 euro, calculată la cursul BNR de 1 euro = 4,2096 RON. Prin sentința civilă nr. 3484 din 09 iunie 2011 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea reclamanților M.R.Ș. și M.M.E. formulată în contradictoriu cu Statul Român prin M.T.I., fiind anulată în parte Hotărârea 8 din 04 iunie 2009 a M.T.I. -C.N.A.D.N.R.., respectiv, doar în ce privește mențiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora.

Au fost stabilite despăgubirile cuvenite reclamanților pentru suprafața de 405 mp expropriată, situată în extravilanul localității A., jud. Constanța, ca fiind de 46.341 RON (echivalentul a 11.154 euro), pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 405 mp situat în L., parcela P1. lot 17 și dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul de 81,20 mp ce constituie cale de acces, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 16 noiembrie 2007. Prin Hotărârea nr. 8/2009 s-a expropriat suprafața de 405 mp din parcela P1.

lot 17, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 27.169,34 RON. Instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 și ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, aplicabile acțiunii prin care expropriatul contestă cuantumul despăgubirilor. Pornind de la conținutul art. 26 alin. (1) și (2) Legea nr. 33/1994, care definește componența despăgubirii ce trebuie acordate în cazul exproprierii, instanța de fond a constatat că raportul de expertiză efectuat în cauză a condus - în opinie majoritară - pe baza a trei metode de determinare a valorii de piață (comparația directă, fluxul de numerar și extracția) - la un preț de 27,54 euro/mp pentru terenul în litigiu.

A fost înlăturată, ca fiind nefundamentată, opinia separată a expertului pârâtului, potrivit căreia prețul pe mp a parcelelor expropriate este de 16 euro/mp, Astfel, procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 8/2009 (27.169,34 RON) cu valorile rezultate din raportul de expertiză (46.341,00 RON) și având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (...)", tribunalul a constatat că pretențiile formulate de reclamanți în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate, dispunându-se în consecință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R., prin mandatar SC C. SA Craiova, care a susținut că soluția este nelegală și netemeinică prin prisma acordării unei valori a despăgubirilor cu mult mai mare decât cea reală, corect stabilită prin raportul A.N.E.V.A.R. S-a susținut că despăgubirea acordată prin Hotărârea 8 din 04 iunie 2009 cuprinde atât valoarea reală a imobilului, cât și prejudiciul cauzat proprietarului, fiind stabilită de către expertul evaluator B. prin trei metode de determinare a valorii de piață. Pârâtul a susținut că experții M.V. și B.E. nu sunt experți atestați A.N.E.V.A.R., astfel încât raportarea evaluării lor la metodele A.N.E.V.A.R.

s-a realizat cu depășirea competențelor profesionale. S-a susținut, în continuarea acestui punct de vedere, că în mod greșit instanța a împărtășit opinia acestor doi ultimi experți, înlăturând evaluarea efectuată de expertul pârâtului, câtă vreme în determinarea valorii de 27,54 euro/mp nu au fost avute în vedere de către experții B. și M. prețurile mai mici, de ordinul a 5 euro/mp, care puteau fi identificate din anunțurile publicitare imobiliare, fiind fructificate în schimb numai cele cuprinse în eșalonul superior. Pârâtul a mai susținut că nu s-a ținut seama de caracteristicile terenului la data exproprierii, anume, teren agricol din extravilanul localității.

A fost criticată și lipsa unor temeiuri privind soluția dată, în pofida probelor administrate, precum și înlăturarea opiniei separate a expertului ca fiind „nefundamentată", fără o motivare concretă în acest sens, ignorându-se de dacă aceștia nu se află într-una dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute de C. proc. civ. Din perspectiva soluției adoptate de instanța de apel care și-a întemeiat soluția în totalitate pe opinia unui expert a cărui lucrare de evaluare făcea obiectul contestației, se poate aprecia că nu a fost sesizat conflictul de interese în care s-a aflat acest expert interesat că lucrarea sa de evaluare să fie validată de instanța.

Printr-un al doilea motiv de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel a ignorat situația juridica a terenului expropriat, scopul pentru care a fost cumpărat acest teren de către reclamanți, respectiv încadrarea terenului ca teren agricol, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 26 din legea 33/1994 prin modul de calcul al despăgubirilor. Terenul în litigiu a făcut parte dintr-un lot mai mare, ce a fost dezmembrat în 30 de loturi mai mici de câte 400 mp, cu păstrarea unui culoar indiviz ca și cale de acces. Deși terenul este situat în acest moment în extravilanul localității L., perspectiva trecerii acestuia în intravilanul localității, elaborarea unor planuri urbanistice zonale a determinat achiziționarea acestor loturi de suprafață mică, 400 mp, în vederea edificării unor case de locuit.

La momentul achiziționării acestui teren era cunoscut faptul că există perspectiva construirii unei șosele de centura care urma să treacă prin zona respectivă, situație în care în mod evident și valoarea terenului, pe măsura materializării acestui plan, a crescut nemaifiind vorba despre un teren cu destinație agricolă. La momentul evaluării inițiale, în zona unde se afla terenul, prețul de cumpărare era de aproximativ 30 euro /mp și nicidecum de 16 euro/mp. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului. Valoarea terenului nu a fost corect stabilită, având în vedere că zona urmează să fie supusă sistematizării, respectiv urbanizării, ca efect al construirii șoselei de ocolire a municipiului Constanța, iar scopul cumpărării terenului a fost acela de construire a unei case cu destinație locativă.

în speță, se poate discuta și despre o componentă concretizată în prejudiciul cauzat de imposibilitatea de a mai construi în această zonă. Adresa emisă de Primăria A., prin care se învederează elaborarea unui plan urbanistic pentru zona de referință, confirmă punctul de vedere al experților M. și B., în sensul că această perspectivă reprezintă un criteriu important, de stabilire a valorii de circulație căci multe loturi agricole au fost dezmembrate în suprafețe de 400-500 mp cu asigurarea unor culoare de acces la calea publică, tocmai în vederea construirii de locuințe și de perspectiva ca zona să devină una rezidențială. Aprobarea acestui plan urbanistic, existența unor proiecte urbanistice și de sistematizare au determinat pe mulți să achiziționeze suprafețe mici de teren cu scopul evident de a construi.

Premisa de la care s-a pornit în raportul de evaluare al comisiei, și anume că terenul are o destinație agricolă este una greșită care nu ține seama de situația concretă a acestui teren. Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 face referire la obligația experților și a instanței de a lua în calcul dovezile prezentate pentru a se stabili prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiza și daunele produse proprietarului." Metoda aleasă pentru calculul valorii trebuie să țină seama de niște criterii care, în cazul de fata au fost enunțate de cei doi experți, nefiind suficient a se face o evaluare exclusiv pe criteriul folosinței agricole pe care o avea, teoretic, acest teren la data evaluării.

De altfel, dacă se folosește metoda comparației directe se observă că s-a făcut o analiză de piață pentru terenuri extravilane, identificându-se prețuri valabile în anul 2009 între 10-34 euro mp, cu referire la terenuri ce urmau a-și schimba destinația și care au fost achiziționate în scopul arătat. Luarea în considerare a acestor elemente ce Din de scopul achiziționării acestui teren căruia i s-a mărit valoarea ca efect al elaborării unui plan urbanistic ce va schimba în mod real natura terenului, justifica opinia experților majoritari, contrazicând punctul de vedere subiectiv al evaluatorului B. Pentru argumentele expuse, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin mandatarul său.

În subsidiar, recurenții-reclamanți au solicitat, având în vedere modul de constituire a comisiei de experți, refacerea expertizei în condiții de legalitate și casarea cu trimitere la instanța de apel. Recursul este nefondat pentru considerentele care succed. Recurenții-reclamanți au susținut printr-un prim motiv de recurs că expertul numit de pârât pentru constituirea comisiei de experți, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, ar fi fost incompatibil deoarece a întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilit cuantumul despăgubirilor de 27.169,34 RON (echivalentul sumei de 6.480 euro calculată la cursul B.N.R.

din data de 03 iunie 2009) pentru terenul expropriat în baza Hotărârii nr. 8 din 4 iunie 2009 (în suprafață de 405 mp situat în extravilanul satului L., comuna A., jud.Constanța, parcela P1., nr. cadastral C1., CF C2), cuantum contestat prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze și că, așa fiind, și-a spus părerea anterior cu privire la cauza care se judecă. Cu privire la această critică sunt de reținut următoarele: Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii". Potrivit art. 204 C. proc.

civ., experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii, acestea fiind prevăzute de art. 24 din același cod. Alin. 2 al art. 204 C. proc. civ. prevede că recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri, termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare". În speță, prin încheierea din 11 martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția civilă (Dosarul nr. 12911/118/2009 al Tribunalului Constanța, secția civilă), s-a consemnat că însăși reprezentanta reclamanților, avocat C.M., a solicitat instanței să constate că „instituția pârâtă a înțeles să își desemneze expert în toate cauzele similare pe expertul B.C.

(...), iar reclamanții înțeleg să solicite ca expert pe expertul B.E.". Solicitarea reclamanților ca instanța să ia act că expertul numit de pârât este B.C. a fost făcută în condițiile în care, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reieșea cu evidență că acest expert a fost cel care a întocmit raportul de evaluare în baza căreia s-au stabilit despăgubirile consemnate în hotărârea de expropriere, respectiv „Raportul de evaluare a proprietăților imobiliare (terenuri) ce vor fi expropriate în vederea realizării obiectivului Centura de ocolire a municipiului Constanța", având ca beneficiar C.N.A.D.N.R., copia raportului fiind depusă atât în Dosarul nr. 7918/118/2009 al Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, cât și în Dosarul nr. 12911/118/2009 al Tribunalului Constanța, secția civilă.

Astfel, deși reclamanții aveau posibilitatea de a-l recuza pe expertul B.C. pentru motivele invocate doar în recurs, motive care, în opinia acestora, îl făceau incompatibil pentru a efectua - alături de ceilalți doi experți din comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 3371994 - expertiza tehnică imobiliară dispusă de instanță, aceștia nu au formulat nicio cerere în acest sens, nici la termenul din 11 martie 2010, nici ulterior.

Așa fiind, reproșul adresat instanței de apel în sensul că trebuia să sesizeze conflictul de interese în care pretind recurenții-reclamanți că s-ar fi aflat expertul numit de pârât, precum și faptul că acesta era incompatibil și, în consecință, comisia de experți n-ar fi fost constituită legal, nu-și are temei, câtă vreme recurenții-reclamanți nu au înțeles să-și valorifice dreptul procesual de a-l recuza, în cauză, fiind pe deplin respectate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, care permit ca atât expropriatorul cât și persoana care este supusă exproprierii să numească un expert care să facă parte din comisia constituită de instanță în vederea stabilirii despăgubirilor, prevederile legale menționate neinstituind nici o interdicție expresă care să vizeze situația relevată de reclamanți abia prin cererea de recurs.

Nici critica recurenților-reclamanți vizând faptul că în stabilirea cuantumului despăgubirilor n-au fost respectate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, nu este fondată. Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local prevedea că: „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii", normele menționate fiind norme de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.

La data formulării acțiunii - 11 august 2009 - art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate de aceștia." Pentru efectuarea expertizei în vederea verificării cuantumului despăgubirilor, este necesară punerea la dispoziția experților constituiți în comisia de expertiză conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, înscrisuri doveditoare ale unor tranzacții de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile de același fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul supus exproprierii, tranzacții încheiate (pe cât posibil) la momentul efectuării expertizei.

În speță, prin raportul de expertiză administrat în faza procesuală a fondului, astfel de probe nu au fost produse în cauză, astfel încât, pentru stabilirea valorii despăgubirilor experții s-au raportat la criterii proxime, care sunt în vecinătatea criteriului legal indicat, prevalându-se în acest sens de instrumentul tehnic al metodei comparației directe, acest aspect nefiind însă contestat de niciuna dintre părți, iar doi dintre cei trei experți care au alcătuit comisia desemnată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 (expertul reclamanților și expertul numit de instanță) au stabilit pentru terenul expropriat, în suprafață de 405 mp, o valoare de 27,54 euro/mp (prin reconcilierea metodei comparației directe cu metoda extracției) în timp de expertul numit de pârât a stabilit o valoare de 16 euro/mp prin metoda comparației directe.

În speță, instanța de apel, însușindu-și punctul de vedere exprimat de către expertul numit de pârât, pentru argumentele expuse în redarea lucrărilor cauzei, corect a reținut că valoarea de piață a terenului - echivalentă celei apreciate ca reale la momentul exproprierii - trebuie să se stabilească în raport de piața imobiliară și de elementele care stabilesc conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate: afectațiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează etc. și că toate aceste elemente urmează să fie analizate în directă legătură cu data evaluării, iar nu la un moment ulterior, mai propice vânzării ori cumpărării, în funcție de evoluția prețului pe piața liberă, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.

Astfel, instanța de apel a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente și a motivat judicios de ce nu pot fi omologate concluziile experților B. și M. din raportul de expertiză administrat în cauză, care au stabilit un preț pe mp al terenului expropriat din perspectiva valorii pe care urmează s-o dobândească acesta, ca urmare a posibilității includerii zonei în viitoarea Zonă Metropolitană Constanța - cu nerespectarea reperului temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportarea la un criteriu care excede în mod vădit normei legale - și, în același timp, de ce se impun a fi reținute concluziile expertului B.C., care a calculat valoarea de piață a terenului expropriat în raport de imobile echivalente ca amplasament și destinație, etc. la data evaluării, așa cum statuează textul de lege menționat.

În temeiul acestor considerente, susținerile recurenților-reclamanți în sensul că instanța de apel a ignorat situația juridică a terenului expropriat și scopul pentru care a fost cumpărat, considerându-l teren agricol - deși chiar aceștia arată în cererea de recurs că terenul se află încă în extravilanul localității L., cu perspectiva trecerii în intravilan - și că valoarea terenului nu a fost stabilită corect, având în vedere ca zona urmează să fie supusă sistematizării, respectiv urbanizării, ca efect al construirii șoselei de ocolire a municipiului Constanța, iar scopul cumpărării terenului a fost acela de construire a unei case cu destinație locativă, punându-se în discuție și prejudiciul cauzat prin imposibilitatea de a mai construi în zona dorită, sunt lipsite de suport legal.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M.R.Ș. și M.M.E. împotriva deciziei nr. 419/C din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2012.