ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6737/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6737/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7918/118/2009 și

înaintată ulterior, secției civile, a aceluiași tribunal unde a fost

înregistrată sub nr.

12911/118/2009,

reclamanții M.R.Ș. și M.M.E. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu

Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R. să dispună modificarea cuantumului

despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 8 din 4 iunie 2009 emisă în temeiul

Legii nr. 184/2008 pentru terenul ce le-a fost expropriat, în suprafață de 405

mp situat în L., parcela P1., nr. cadastral C1., CF nr. C2 de la valoarea de

27.169,34 RON, la valoarea de 51.147 RON, reprezentând echivalentul sumei de

12.150 euro, calculată la cursul B.N.R. de 1 euro = 4,2096 RON.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut,

în esență, că terenul a fost expropriat în vederea construirii unei locuințe proprii,

care, ca urmare a exproprierii, nu mai poate fi realizată iar cuantumul despăgubirilor

care se impune a fi acordat pentru pierderea suferită este de 51.147 RON, reprezentând

echivalentul sumei de 12.150 euro, calculată la cursul BNR de 1 euro = 4,2096 RON.

Prin sentința civilă nr. 3484 din 09

iunie 2011 a Tribunalului Constanța

a

fost admisă acțiunea reclamanților M.R.Ș. și M.M.E. formulată în contradictoriu

cu Statul Român prin M.T.I., fiind anulată în parte Hotărârea 8 din 04 iunie 2009

a M.T.I. -C.N.A.D.N.R.., respectiv, doar în ce privește mențiunile cuprinse în

art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora.

Au fost stabilite despăgubirile cuvenite

reclamanților pentru suprafața de 405 mp expropriată, situată în extravilanul localității

A., jud. Constanța, ca fiind de 46.341 RON (echivalentul a 11.154 euro), pârâtul

fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 405 mp situat în L., parcela P1. lot 17 și dreptul de proprietate

asupra cotei de 1/3 din terenul de 81,20 mp ce constituie cale de acces, prin contractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 16 noiembrie 2007.

Prin Hotărârea nr. 8/2009 s-a expropriat

suprafața de 405 mp din parcela P1. lot 17, stabilindu-se despăgubiri în cuantum

de 27.169,34 RON.

Instanța de fond s-a raportat la dispozițiile

art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 și ale art. 21-27 din Legea nr.

33/1994, aplicabile acțiunii prin care expropriatul contestă cuantumul despăgubirilor.

Pornind de la conținutul art. 26 alin.

(1) și (2) Legea nr. 33/1994, care definește componența despăgubirii ce trebuie

acordate în cazul exproprierii, instanța de fond a constatat că raportul de expertiză

efectuat în cauză a condus - în opinie majoritară - pe baza a trei metode de determinare

a valorii de piață (comparația directă, fluxul de numerar și extracția) - la un

preț de 27,54 euro/mp pentru terenul în litigiu.

A fost înlăturată, ca fiind nefundamentată,

opinia separată a expertului pârâtului, potrivit căreia prețul pe mp a parcelelor

expropriate este de 16 euro/mp, Astfel, procedând la compararea ofertei făcute prin

Hotărârea de expropriere nr. 8/2009 (27.169,34 RON) cu valorile rezultate din raportul

de expertiză (46.341,00 RON) și având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai

mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat (...)", tribunalul a constatat că pretențiile formulate de reclamanți

în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate,

dispunându-se în consecință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel,

în termen legal, Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

prin

C.N.A.D.N.R., prin mandatar

SC C. SA Craiova, care a susținut că soluția este nelegală și netemeinică prin prisma

acordării unei valori a despăgubirilor cu mult mai mare decât cea reală, corect

stabilită prin raportul A.N.E.V.A.R.

S-a susținut că despăgubirea acordată prin

Hotărârea 8 din 04 iunie 2009 cuprinde atât valoarea reală a imobilului, cât și

prejudiciul cauzat proprietarului, fiind stabilită de către expertul evaluator B.

prin trei metode de determinare a valorii de piață.

Pârâtul a susținut că experții M.V. și

B.E. nu sunt experți atestați A.N.E.V.A.R., astfel încât raportarea evaluării lor

la metodele A.N.E.V.A.R. s-a realizat cu depășirea competențelor profesionale.

S-a susținut, în continuarea acestui punct

de vedere, că în mod greșit instanța a împărtășit opinia acestor doi ultimi experți,

înlăturând evaluarea efectuată de expertul pârâtului, câtă vreme în determinarea

valorii de 27,54 euro/mp nu au fost avute în vedere de către experții B. și M. prețurile

mai mici, de ordinul a 5 euro/mp, care puteau fi identificate din anunțurile publicitare

imobiliare, fiind fructificate în schimb numai cele cuprinse în eșalonul superior.

Pârâtul a mai susținut că nu s-a ținut

seama de caracteristicile terenului la data exproprierii, anume, teren agricol din

extravilanul localității.

A fost criticată și lipsa unor temeiuri

privind soluția dată, în pofida probelor administrate, precum și înlăturarea opiniei

separate a expertului ca fiind „nefundamentată", fără o motivare concretă în

acest sens, ignorându-se de dacă aceștia nu se află într-una dintre situațiile de

incompatibilitate prevăzute de C. proc. civ.

Din perspectiva soluției adoptate de instanța

de apel care și-a întemeiat soluția în totalitate pe opinia unui expert a cărui

lucrare de evaluare făcea obiectul contestației, se poate aprecia că nu a fost sesizat

conflictul de interese în care s-a aflat acest expert interesat că lucrarea sa de

evaluare să fie validată de instanța.

Printr-un al doilea motiv de recurs, recurenții-reclamanți

au susținut că instanța de apel a ignorat situația juridica a terenului expropriat,

scopul pentru care a fost cumpărat acest teren de către reclamanți, respectiv încadrarea

terenului ca teren agricol, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 26 din legea

33/1994 prin modul de calcul al despăgubirilor.

Terenul în litigiu a făcut parte dintr-un

lot mai mare, ce a fost dezmembrat în 30 de loturi mai mici de câte 400 mp, cu păstrarea

unui culoar indiviz ca și cale de acces. Deși terenul este situat în acest moment

în extravilanul localității L., perspectiva trecerii acestuia în intravilanul localității,

elaborarea unor planuri urbanistice zonale a determinat achiziționarea acestor loturi

de suprafață mică, 400 mp, în vederea edificării unor case de locuit. La momentul

achiziționării acestui teren era cunoscut faptul că există perspectiva construirii

unei șosele de centura care urma să treacă prin zona respectivă, situație în care

în mod evident și valoarea terenului, pe măsura materializării acestui plan, a crescut

nemaifiind vorba despre un teren cu destinație agricolă.

La momentul evaluării inițiale, în zona

unde se afla terenul, prețul de cumpărare era de aproximativ 30 euro /mp și nicidecum

de 16 euro/mp.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului.

Valoarea terenului nu a fost corect stabilită,

având în vedere că zona urmează să fie supusă sistematizării, respectiv urbanizării,

ca efect al construirii șoselei de ocolire a municipiului Constanța, iar scopul

cumpărării terenului a fost acela de construire a unei case cu destinație locativă.

în speță, se poate discuta și despre o componentă concretizată în prejudiciul cauzat

de imposibilitatea de a mai construi în această zonă.

Adresa emisă de Primăria A., prin care

se învederează elaborarea unui plan urbanistic pentru zona de referință, confirmă

punctul de vedere al experților M. și B., în sensul că această perspectivă reprezintă

un criteriu important, de stabilire a valorii de circulație căci multe loturi agricole

au fost dezmembrate în suprafețe de 400-500 mp cu asigurarea unor culoare de acces

la calea publică, tocmai în vederea construirii de locuințe și de perspectiva ca

zona să devină una rezidențială. Aprobarea acestui plan urbanistic, existența unor

proiecte urbanistice și de sistematizare au determinat pe mulți să achiziționeze

suprafețe mici de teren cu scopul evident de a construi.

Premisa de la care s-a pornit în raportul

de evaluare al comisiei, și anume că terenul are o destinație agricolă este una

greșită care nu ține seama de situația concretă a acestui teren.

Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 face

referire la obligația experților și a instanței de a lua în calcul dovezile prezentate

pentru a se stabili prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel

în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiza

și daunele produse proprietarului."

Metoda aleasă pentru calculul valorii trebuie

să țină seama de niște criterii care, în cazul de fata au fost enunțate de cei doi

experți, nefiind suficient a se face o evaluare exclusiv pe criteriul folosinței

agricole pe care o avea, teoretic, acest teren la data evaluării.

De altfel, dacă se folosește metoda comparației

directe se observă că s-a făcut o analiză de piață pentru terenuri extravilane,

identificându-se prețuri valabile în anul 2009 între 10-34 euro mp, cu referire

la terenuri ce urmau a-și schimba destinația și care au fost achiziționate în scopul

arătat.

Luarea în considerare a acestor elemente

ce Din de scopul achiziționării acestui teren căruia i s-a mărit valoarea ca efect

al elaborării unui plan urbanistic ce va schimba în mod real natura terenului, justifica

opinia experților majoritari, contrazicând punctul de vedere subiectiv al evaluatorului

B.

Pentru argumentele expuse, recurenții-reclamanți

au solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin mandatarul său.

În subsidiar, recurenții-reclamanți au

solicitat, având în vedere modul de constituire a comisiei de experți, refacerea

expertizei în condiții de legalitate și casarea cu trimitere la instanța de apel.

Recursul este nefondat pentru considerentele

care succed.

Recurenții-reclamanți au susținut printr-un

prim motiv de recurs că expertul numit de pârât pentru constituirea comisiei de

experți, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, ar fi fost incompatibil

deoarece a întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilit cuantumul

despăgubirilor de 27.169,34 RON (echivalentul sumei de 6.480 euro calculată la cursul

B.N.R. din data de 03 iunie 2009) pentru terenul expropriat în baza Hotărârii

nr. 8 din 4 iunie 2009 (în suprafață de 405 mp situat în extravilanul satului L.,

comuna A., jud.Constanța, parcela P1., nr. cadastral C1., CF C2), cuantum contestat

prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze și că, așa fiind, și-a spus părerea

anterior cu privire la cauza care se judecă.

Cu privire la această critică sunt de reținut

următoarele:

Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994,

„Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă

dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea

din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii".

Potrivit art. 204 C. proc. civ., experții

se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii, acestea fiind prevăzute

de art. 24 din același cod.

Alin. 2 al art. 204 C. proc. civ. prevede

că recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului,

dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri, termenul va curge de

la data când s-a ivit motivul de recuzare".

În speță, prin încheierea din 11

martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția civilă (Dosarul nr. 12911/118/2009

al Tribunalului Constanța, secția civilă), s-a consemnat că însăși reprezentanta

reclamanților, avocat C.M., a solicitat instanței să constate că „instituția pârâtă

a înțeles să își desemneze expert în toate cauzele similare pe expertul B.C. (...),

iar reclamanții înțeleg să solicite ca expert pe expertul B.E.".

Solicitarea reclamanților ca instanța să

ia act că expertul numit de pârât este B.C. a fost făcută în condițiile în care,

din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reieșea cu evidență că acest expert a

fost cel care a întocmit raportul de evaluare în baza căreia s-au stabilit despăgubirile

consemnate în hotărârea de expropriere, respectiv „Raportul de evaluare a proprietăților

imobiliare (terenuri) ce vor fi expropriate în vederea realizării obiectivului Centura

de ocolire a municipiului Constanța", având ca beneficiar C.N.A.D.N.R., copia

raportului fiind depusă atât în Dosarul nr. 7918/118/2009 al Tribunalului Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal, cât și în Dosarul nr. 12911/118/2009

al Tribunalului Constanța, secția civilă.

Astfel, deși reclamanții aveau posibilitatea

de a-l recuza pe expertul B.C. pentru motivele invocate doar în recurs, motive care,

în opinia acestora, îl făceau incompatibil pentru a efectua - alături de ceilalți

doi experți din comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 3371994 - expertiza

tehnică imobiliară dispusă de instanță, aceștia nu au formulat nicio cerere în acest

sens, nici la termenul din 11 martie 2010, nici ulterior.

Așa fiind, reproșul adresat instanței de

apel în sensul că trebuia să sesizeze conflictul de interese în care pretind recurenții-reclamanți

că s-ar fi aflat expertul numit de pârât, precum și faptul că acesta era incompatibil

și, în consecință, comisia de experți n-ar fi fost constituită legal, nu-și are

temei, câtă vreme recurenții-reclamanți nu au înțeles să-și valorifice dreptul procesual

de a-l recuza, în cauză, fiind pe deplin respectate dispozițiile art. 25 din Legea

nr. 33/1994, care permit ca atât expropriatorul cât și persoana care este supusă

exproprierii să numească un expert care să facă parte din comisia constituită de

instanță în vederea stabilirii despăgubirilor, prevederile legale menționate neinstituind

nici o interdicție expresă care să vizeze situația relevată de reclamanți abia prin

cererea de recurs.

Nici critica recurenților-reclamanți vizând

faptul că în stabilirea cuantumului despăgubirilor n-au fost respectate criteriile

prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, nu este fondată.

Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes

național, județean și local prevedea că: „Acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

în ceea ce privește stabilirea despăgubirii", normele menționate fiind norme

de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor

pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.

La data formulării acțiunii - 11 august

2009 - art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: „La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând in considerare și dovezile prezentate

de aceștia."

Pentru efectuarea expertizei în vederea

verificării cuantumului despăgubirilor, este necesară punerea la dispoziția experților

constituiți în comisia de expertiză conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, înscrisuri

doveditoare ale unor tranzacții de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile de

același fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul supus

exproprierii, tranzacții încheiate (pe cât posibil) la momentul efectuării expertizei.

În speță, prin raportul de expertiză administrat

în faza procesuală a fondului, astfel de probe nu au fost produse în cauză, astfel

încât, pentru stabilirea valorii despăgubirilor experții s-au raportat la criterii

proxime, care sunt în vecinătatea criteriului legal indicat, prevalându-se în acest

sens de instrumentul tehnic al metodei comparației directe, acest aspect nefiind

însă contestat de niciuna dintre părți, iar doi dintre cei trei experți care au

alcătuit comisia desemnată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 (expertul reclamanților

și expertul numit de instanță) au stabilit pentru terenul expropriat, în suprafață

de 405 mp, o valoare de 27,54 euro/mp (prin reconcilierea metodei comparației directe

cu metoda extracției) în timp de expertul numit de pârât a stabilit o valoare de

16 euro/mp prin metoda comparației directe.

În speță, instanța de apel, însușindu-și

punctul de vedere exprimat de către expertul numit de pârât, pentru argumentele

expuse în redarea lucrărilor cauzei, corect a reținut că valoarea de piață a terenului

- echivalentă celei apreciate ca reale la momentul exproprierii - trebuie să se

stabilească în raport de piața imobiliară și de elementele care stabilesc conduita

în cazul unui transfer al dreptului de proprietate: afectațiunea bunului imobil,

amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează etc. și că toate

aceste elemente urmează să fie analizate în directă legătură cu data evaluării,

iar nu la un moment ulterior, mai propice vânzării ori cumpărării, în funcție de

evoluția prețului pe piața liberă, de utilitatea dată prin schimbarea regimului

juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.

Astfel, instanța de apel a făcut o justă

interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente și a motivat judicios

de ce nu pot fi omologate concluziile experților B. și M. din raportul de expertiză

administrat în cauză, care au stabilit un preț pe mp al terenului expropriat din

perspectiva valorii pe care urmează s-o dobândească acesta, ca urmare a posibilității

includerii zonei în viitoarea Zonă Metropolitană Constanța - cu nerespectarea reperului

temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportarea la

un criteriu care excede în mod vădit normei legale - și, în același timp, de ce

se impun a fi reținute concluziile expertului B.C., care a calculat valoarea de

piață a terenului expropriat în raport de imobile echivalente ca amplasament și

destinație, etc. la data evaluării, așa cum statuează textul de lege menționat.

În temeiul acestor considerente, susținerile

recurenților-reclamanți în sensul că instanța de apel a ignorat situația juridică

a terenului expropriat și scopul pentru care a fost cumpărat, considerându-l teren

agricol - deși chiar aceștia arată în cererea de recurs că terenul se află încă

în extravilanul localității L., cu perspectiva trecerii în intravilan - și că valoarea

terenului nu a fost stabilită corect, având în vedere ca zona urmează să fie supusă

sistematizării, respectiv urbanizării, ca efect al construirii șoselei de ocolire

a municipiului Constanța, iar scopul cumpărării terenului a fost acela de construire

a unei case cu destinație locativă, punându-se în discuție și prejudiciul cauzat

prin imposibilitatea de a mai construi în zona dorită, sunt lipsite de suport legal.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat

de reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

M.R.Ș. și M.M.E. împotriva deciziei nr. 419/C din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția

I

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 noiembrie 2012.