ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5715/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Constată că prin Sentința civilă nr. 1908 din 8 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B.P. și în consecință a fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu daune morale pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de defunctul B.T., tatăl reclamantului. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 4/2011, a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs B.P. invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 8681 din 9 decembrie 2011, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins recursul ca nefondat. Ulterior, la data de 27 decembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de B.P. împotriva Deciziei nr. 8681 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin Încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 16 octombrie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Acesta este și cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății contestației în anulare în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 5 octombrie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată contestația în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei nr. 8681 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM