ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.12.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5715/2013

HOTĂRÂRE
06.12.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5715/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Constată că prin Sentința civilă nr. 1908 din

8 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, a fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B.P. și în consecință a fost

obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească

reclamantului suma de 5.000 euro, cu titlu daune morale pentru prejudiciul

moral suferit prin condamnare de defunctul B.T., tatăl reclamantului. Au fost

respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Decizia nr. 4/2011, a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința

atacată în sensul că a respins acțiunea.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs B.P. invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 8681

din 9 decembrie 2011, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins recursul ca nefondat.

Ulterior, la data de

27 decembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, contestația în anulare formulată de B.P. împotriva Deciziei nr. 8681

din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin Încheierea de

ședință din data de 5 octombrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna

dintre părți și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 16

octombrie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Acesta este și cazul

în speță, întrucât, după suspendarea judecății contestației în anulare în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din

5 octombrie 2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un

an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății

recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 6 octombrie 2013, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată contestația în anulare cu a cărei judecată a fost învestită.

Constată perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei nr.

8681 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 6 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1666/2014
. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că, instanța a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului V.V. 10.000 euro daune morale și 213.092 RON daune mater
ÎCCJ 2013-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 07 iunie 2011, astfel cum a fost precizată la termenul din 27 aprilie 2012, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Fin
ÎCCJ 2012-02-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2012
, astfel că este nedrept ca sancțiunea prevăzută de legiuitor să fie aplicată și pârâtului. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 245 de la 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalu
ÎCCJ 2013-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 734/2013
te acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of. Întrucât speța dedusă judecății se circumscrie pr
ÎCCJ 2012-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4452/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 2540 din 8 octombrie 2010 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția ina
Sursă