ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4045/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1402 din 18 octombrie 2010 Tribunalul București, secția a

IV-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul H.E.P. în

contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și a

obligat pârâtul la plata către reclamant a echivalentului în lei sumei de 10.000

euro, calculat la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând daune morale

suferite ca urmare a arestării și condamnării suferite de reclamant prin

sentința penală nr. 2012/1958 a Tribunalului Militar a regiunii a IlI-a

Militare Cluj.

Prin decizia civilă nr. 545/A din 26 mai

2011 Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins apelul reclamantului declarat împotriva acestei sentințe și

a admis apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și al Ministerului

Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea având ca obiect

daune morale, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

declarat recurs.

Prin încheierea din data de 31 mai 2012

Înalta Curte a suspendat judecarea recursului în temeiul dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părțile legal citate nu

s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe

rol, așa încât, la data de 2 iulie 2013, din oficiu, s-a dispus citarea părților

pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit

cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție [art. 248 alin. (2) C.

proc. civ.], să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C.

proc. civ.) acest termen.

În cauză, judecarea cererii de recurs a

rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa

încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu că aceasta

s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamantul H.E.P. împotriva deciziei civile nr. 545/A

din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.