APRODU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 3924/04 prezentată de Mihai APRODU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii J. Hedigan, președintele C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii mei, domnul S. Quesada, grefierul secțiunii; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 noiembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Reclamantul, dl Mihai Aprodu, este cetățean român, născut în 1945 și rezident în Sibiu. Guvernul român ( mai) este reprezentat de agentul său, domnul B. Rămășcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începând cu 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t ă ț i le lor le-a acordat alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 23 mai 2000, reclamantul, subofițer al armatei, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării a dedus suma impozitului pe venit. Prin acțiune introdusă la Tribunalul de Primă Instanță din Sibiu împotriva Ministerului Apărării, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, majorată din cauza inflației. Prin hotărârea din 26 octombrie 2001, tribunalul consideră că, având în vedere că este vorba de salarii, alocațiile erau supuse impozitării. alocațiile în litigiu nu au avut o natură salarială și au fost scutite de impozit, a acceptat acțiunea și a condamnat ministerul să ramburseze reclamantului suma solicitată. De asemenea, a condamnat ministerul să repare prejudiciul suferit de reclamant din cauza devalorizării acestei sume, respectiv în total 48 298 747 lei românești. La recursul Ministerului, printr-o hotărâre definitivă din 11 februarie 2002, instanța de apel din Alba Iulia a confirmat temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță. La o dată nespecificată, reclamantul a primit suma care face obiectul litigiului. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva celor două decizii menționate mai sus. El a făcut să se afirme că, prin intermediul legislației interne, instanțele au comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Prin hotărârea din 25 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiție a primit recurs, a clasat deciziile contestate și a ordonat rambursarea sumei plătite reclamantului. Considerând că alocațiile menționate anterior aveau o natură salarială, ea concluzionează că acestea erau supuse impozitului. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentul a imputat dreptul la procedură și lipsa de imparțialitate a judecătorilor Curții În esență, se plânge de încălcarea dreptului său de a-și respecta bunurile, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligației de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri interne definitive. Invocând articolele 14 din Convenție și 1 din Protocol 12 se plânge de o discriminare față de alți foști foști militari care au obținut, de asemenea, prin decizii definitive rambursarea impozitului fără ca procurorul general să fi formulat o acțiune în anulare împotriva acestor decizii. La 9 octombrie 2006, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 4 decembrie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, Beatrice Ramascanu, agent al guvernului român în fața Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Mihai Aprodu, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (mii de două sute cincizeci de euro) și îi restituie sumele percepute ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2003 în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, și se vor referi la orice impozit aplicabil. Suma în euro va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în cele trei. luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. plata va face obiectul unei soluionări definitive a cauzei. În cazul în care se angajează să renunțe la orice pretenie împotriva reclamantului cu privire la faptele care au stat la originea acestei cereri, inclusiv la executarea forei de executare a hotărârii Curii Supreme de Justiie din 25 iunie 2003 sau a oricărei alte decizii prin care se condamnă reclamantul să ramburseze suma în litigiu. La 27 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant, subsemnatul Mihai Aprodu, notă că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (mii două sute cincizeci de euro) și să-mi restituie sumele percepute ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2003 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . România la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. România cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada John Hedigan Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

3924/04

présentée par Mihai APRODU

contre la Roumanie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de

:

MM.

J. Hedigan,

président,

C. Bîrsan,

M

mes

E. Fura-Sandström,

A. Gyulumyan,

M.

David Thór Björgvinsson,

M

mes

I. Ziemele,

I. Berro-Lefèvre,

juges,

et

de

M. S.

Quesada,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 13 novembre 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la

Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Mihai Aprodu, est un ressortissant roumain, né en 1945 et résidant à Sibiu. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

B. Rămășcanu, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

En raison de la restructuration de l’armée et de la police, entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.

A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.

A sa demande, le 23 mai 2000, le requérant, sous-officier de l’armée, fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la

pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense déduisit le montant de l’impôt sur le revenu.

Par une action introduite auprès du tribunal de première instance de Sibiu à l’encontre du ministère de la Défense, le requérant demanda le

remboursement de la somme retenue à titre d’impôt, majorée en raison de l’inflation.

Le ministère s’opposa à l’action. Il estima qu’étant assimilées aux

salaires, les allocations étaient soumises à l’imposition.

Par un jugement du 26 octobre 2001, le tribunal, estimant que les

allocations litigieuses n’avaient pas une nature salariale et qu’elles étaient exonérées d’impôt, accueillit l’action et condamna le ministère à rembourser au requérant la somme réclamée. Il condamna également le ministère à réparer le préjudice subi par le requérant en raison de la

dévaluation de cette somme, soit au total 48

298

747

lei

roumains.

Sur recours du ministère, par un arrêt définitif du 11 février 2002, la cour d’appel d’Alba Iulia confirma le bien-fondé du jugement rendu en premier

ressort.

Le requérant encaissa, à une date non précisée, la somme faisant l’objet du litige.

Le procureur général de la Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre les deux décisions susmentionnées. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, les juridictions avaient commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.

Par un arrêt du 25 juin 2003, la Cour suprême de justice accueillit le

recours, cassa les décisions contestées et ordonna le remboursement de la

somme versée au requérant.

Estimant que les allocations susmentionnées avaient une nature salariale, elle conclut qu’elles étaient soumises à l’impôt.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue l’iniquité de la procédure et l’absence d’impartialité des juges de la

Cour

suprême de Justice ayant statué dans l’affaire.

2.

Il se plaint en substance d’une atteinte à son droit au respect de ses

biens, garanti par l’article

1 du Protocole n

o

1, en raison de l’obligation de restituer la somme encaissée en vertu d’un jugement interne définitif.

3.

Invoquant les articles 14 de la Convention et 1 du Protocole

n

o

12, il se plaint d’une discrimination par rapport à d’autres anciens militaires qui ont également obtenu par des décisions définitives le remboursement de l’impôt sans que le procureur général ait formé de recours en annulation contre ces décisions.

EN DROIT

Le 4 mai 2006, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un

règlement amiable dans la présente affaire.

Le 9 octobre 2006, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.

Le 4 décembre 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussignée, Beatrice Ramascanu, agent du gouvernement roumain devant la

Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Mihai Aprodu, à titre gracieux, la somme de 1

250 EUR (mille

deux

cent

cinquante

euros) et de lui restituer les sommes perçues à la suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 25 juin 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la

requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei

roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois

mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement s’engage à renoncer à toute prétention à l’encontre du requérant à propos des faits à l’origine de ladite requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la

Cour suprême de justice du 25 juin 2003 ou de toute autre décision condamnant le

requérant à rembourser la somme litigieuse.

»

Le 27 octobre 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le

requérant

:

«

Je soussigné, Mihai Aprodu, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1

250 EUR (mille deux cent cinquante euros) et à me restituer les

sommes perçues à la suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du

25 juin 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la

requête

susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei

roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois

mois suivant la date de la notification de la décision de la

Cour rendue conformément à l’article

37

Je note également que le gouvernement roumain s’engage à renoncer à toute prétention à propos des faits à l’origine de la requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 25 juin 2003 ou de toute autre décision ordonnant le

remboursement de la somme litigieuse.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la

Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les

parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles (article

37

§

1 in

fine de la Convention). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article

29

§

3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago

Quesada

John

Hedigan

Greffier

Président