BOGDAN c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 11538/04 prezentată de Ioan BOGDAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii Hedigan președinte Biersan mes Fura-Sandström Gyulumyan David Thór Björgvinsson Me Ziemele, Berro-Lefevre, judecători și domnii S. Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Reclamantul, dl Ioan Bogdan, este cetățean român, născut în 1948 și rezident în Medias. Guvernul român ( mai) este reprezentat de agentul său, domnul B. Rămășcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Din cauza restructurării armatei și a poliției, inițiată încă de pe acum 1995 au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să solicite repartiția lor la armata de rezervă și, în consecință, să se pensioneze anticipat. În acest sens, în plus față de pensia de pensionare, la ë ă le-a acordat acestora alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 16 iunie 2000, reclamantul, ofițer al armatei, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării a dedus suma impozitului pe venit. Printr-o acțiune introdusă la tribunalul departamental din Sibiu împotriva Ministerului Apărării, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. În plus, a solicitat reevaluarea acestei sume, din cauza inflației. Ministerul a făcut apel la acțiune și a considerat că aceste alocații erau legate de salarii și, prin urmare, că erau supuse impozitării. Prin hotărârea din 25 octombrie 2001, instanța a respins acțiunea. El a considerat că alocațiile acordate reclamantului trebuiau să fie supuse impozitării. La recursul reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 4 martie 2002, instanța de apel din Alba Iulia a dat dreptul parțial la acțiune și a condamnat ministerul să plătească reclamantului suma de 84 997 681 lei românești, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Această hotărâre a trecut în forță de lucru judecat, reclamantul a solicitat, la o dată nespecificată, suma menționată anterior. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva hotărârii judecătorești a instanței judecătorești. El a făcut să se susțină că, în ceea ce privește legislația internă, instanța de judecată a comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Printr-o hotărâre din 22 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a clasat hotărârea în cauză și a dispus rambursarea sumei plătite reclamantului. Aceasta concluzionează că alocațiile aveau o natură salarială, fiind, prin urmare, supuse impozitului. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentul declară că procedura și absența imparțială a judecătorilor Curții Supreme de Justiție care au soluționat cauza. El se plânge în esență de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligației de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri definitive. Invocând articolele 14 din Convenție și 1 din Protocolul 12, se plânge de discriminare față de alți foști militari care au obținut, de asemenea, prin decizii definitive rambursarea impozitului fără ca procurorul general să fi formulat o acțiune în anulare împotriva acestor decizii. La 4 mai 2006, guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare amiabilă în prezenta cauză. La 9 octombrie 2006, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 30 noiembrie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnata, Beatrice Ramascanu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român îi oferă domnului Ioan Bogdan, titlul grațios, suma de 1 250 EUR (o mie două sute cincizeci de euro) și să-i restituie sumele percepute ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2003 în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și se vor referi la orice impozit aplicabil. Suma în euro va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu articolul § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, instanța competentă trebuie să plătească, de la data expirării acestuia și până la data decontării efective a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. În cazul în care se dorește să renunțe la orice pretenție împotriva reclamantului cu privire la faptele care au stat la originea cererii menționate, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2003 sau a oricărei alte decizii prin care se condamnă reclamantul să ramburseze suma în litigiu. La 24 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant Eu, subsemnatul Ioan Bogdan, notă că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 250 EUR (mii două sute cincizeci de euro) și să-mi restituie sumele percepute ca urmare a executării forțate a hotărârii Curții Supreme de Justiție din octombrie 2003 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . România la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. România cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada John Hedigan Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

11538/04

présentée par Ioan BOGDAN

contre la Roumanie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de

:

MM.

J.

Hedigan

,

président

,

C.

Bîrsan

,

M

mes

E.

Fura-Sandström

,

A.

Gyulumyan

,

M.

David Thór

Björgvinsson

,

M

mes

I.

Ziemele,

I.

Berro-Lefèvre,

juges

,

et de

M. S.

Quesada,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 9 mars 2004,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Ioan Bogdan, est un ressortissant roumain, né en 1948 et résidant à Medias. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

B. Rămășcanu, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

En raison de la restructuration de l’armée et de la police, entamée dès

1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires et les policiers à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.

A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.

A sa demande, le 16 juin 2000, le requérant, officier de l’armée, fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à la pension et aux allocations susmentionnées. Au moment du paiement de ces allocations, le ministère de la Défense déduisit le montant de l’impôt sur le revenu.

Par une action introduite auprès du tribunal départemental de Sibiu à l’encontre du ministère de la Défense, le requérant demanda le remboursement de la somme retenue à titre d’impôt, en faisant valoir que ces allocations étaient exonérées d’impôt. En outre, il sollicita la réévaluation de cette somme, en raison de l’inflation.

Le ministère s’opposa à l’action. Il estima que ces allocations étaient assimilées aux salaires et, par conséquent, qu’elles étaient soumises à l’imposition.

Par un jugement du 25 octobre 2001, le tribunal rejeta l’action. Il jugea que les allocations octroyées au requérant devaient être soumises à l’imposition.

Sur recours du requérant, par un arrêt définitif du 4 mars 2002, la cour d’appel d’Alba Iulia fit droit partiellement à l’action et condamna le ministère à verser au requérant la somme de 84

997

681

lei

roumains, ainsi que des frais et dépens. Cet arrêt étant passé en force de chose jugée, le requérant encaissa, à une date non précisée, la somme susmentionnée.

Le procureur général de la Roumanie forma devant la Cour suprême de justice un recours en annulation contre l’arrêt de la cour d’appel. Il fit valoir qu’en interprétant la législation interne, la cour d’appel avait commis de graves erreurs de droit, entraînant une mauvaise solution du litige.

Par un arrêt du 22 octobre 2003, la Cour suprême de justice accueillit le recours en annulation, cassa l’arrêt susmentionné et ordonna le remboursement de la somme versée au requérant. Elle conclut que les allocations avaient une nature salariale, étant par conséquent soumises à l’impôt.

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue l’iniquité de la procédure et l’absence d’impartialité des juges de la Cour

suprême de Justice ayant statué dans l’affaire.

2.

Il se plaint en substance d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, garanti par l’article

1 du Protocole n

o

1, en raison de l’obligation de restituer la somme encaissée en vertu d’un arrêt définitif.

3.

Invoquant les articles 14 de la Convention et 1 du Protocole

n

o

12, il se plaint d’une discrimination par rapport à d’autres anciens militaires qui ont également obtenu par des décisions définitives le remboursement de l’impôt sans que le procureur général ait formé de recours en annulation contre ces décisions.

EN DROIT

Le 4 mai 2006, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire.

Le 9 octobre 2006, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.

Le 30 novembre 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je soussignée, Béatrice Ramascanu, agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M.

Ioan Bogdan,

à

titre gracieux, la somme de 1

250 EUR (mille deux cent cinquante euros) et de lui restituer les sommes perçues à la suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 22 octobre 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la

requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei

roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois

mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

Le Gouvernement s’engage à renoncer à toute prétention à l’encontre du requérant à propos des faits à l’origine de ladite requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 22 octobre 2003 ou de toute autre décision condamnant le requérant à rembourser la somme litigieuse.

»

Le 24 octobre 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le requérant

:

«

Je soussigné, Ioan Bogdan, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1

250 EUR (mille deux cent cinquante euros) et à me restituer les

sommes perçues à la suite de l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du

22

octobre 2003 en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la

requête

susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei

roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois

mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

Je note également que le gouvernement roumain s’engage à renoncer à toute prétention à propos des faits à l’origine de la requête, y compris à l’exécution forcée de l’arrêt de la Cour suprême de justice du 22 octobre 2003 ou de toute autre décision ordonnant le

remboursement de la somme litigieuse.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la

Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles (article

37

§

1

in

fine

de la Convention). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article

29

§

3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago

Quesada

John

Hedigan

Greffier

Président