CtEDO 28.06.2007 Auto

BUJOR c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
28.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BUJOR c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 30984/03 prezentată de Ion BUJOR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 28 iunie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președintele, C. Biersan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii mei, și ale dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 11 iunie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie în cunoștință de cauză. Reclamantul, dl Ion Bujor, este un resortisant român, născut în 1951 și rezident în Sibiu. Guvernul român ( .) este reprezentat de agentul său, dl R. Pașoi, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începând cu 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 31 martie 2000, reclamantul, ofițer al armatei, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării a dedus suma impozitului pe venit. Prin intermediul unei acțiuni introduse împotriva Ministerului Apărării, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, susținând că aceste alocații erau scutite de impozit. Ministerul a făcut referire la acțiune. El a considerat că aceste alocații erau legate de salarii și, în consecință, că erau supuse impozitării. Printr-o hotărâre definitivă din 25 martie 2002, Curtea de Apel din Alba Iulia a dat dreptul parțial la acțiune și a condamnat ministerul să plătească reclamantului suma de 46 344 780 de lei românești vechi (ROL) și 800 000 ROL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Reclamantul a solicitat, la o dată nespecificată, sumele menționate anterior. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva hotărârii judecătorești a instanței judecătorești. El a făcut să se susțină că, în ceea ce privește legislația internă, instanța de judecată a comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită a litigiului. Printr-o hotărâre din 18 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a clasat hotărârea în cauză și a dispus rambursarea sumelor plătite reclamantului. Ea a considerat că alocațiile aveau o natură salarială, fiind, prin urmare, supuse impozitului. La 26 aprilie 2004, reclamantul a restituit Ministerului 53 144 750 ROL încasați în virtutea hotărârii judecătorești a Curții din Alba Iulia. GRIEFS Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul declară că nu are drept de vot judecătorii Curții Supreme de Justiție care au acționat în instanță. El se plânge în esență de încălcarea dreptului său la respectarea proprietăților sale, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligației de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri definitive. Invocând art. 14 din Convenție și 1 din protocol 12, acesta se plânge de discriminare față de alți foști militari care au obținut, de asemenea, prin decizii definitive rambursarea impozitului fără ca procurorul general să fi formulat o acțiune în anulare împotriva acestor decizii. La 27 martie 2007, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 9 mai 2007, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, Ruxandra Pașoi, co-agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Ion Bujor, cu titlu gratuit, sumele de 1 250 EUR și 53 144 780 lei românești în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care vor acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se referă la toate impozitele care pot fi aplicate. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții, pronunțată în conformitate cu art. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 11 aprilie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: Subsemnatul, Ion Bujor, observă că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, sumele de 1 250 EUR și 53 144 780 lei românești în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care vor acoperi toate prejudiciile materiale și morale, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, se înțeleg fără orice impozit aplicabil. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale (articolul fine din convenție). Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina cererea de rol. Santiago Quesada Boštjan domnul Zupan ČIČ Moduler Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă