CtEDO 08.02.2007 Auto

RUNCAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.02.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RUNCAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 4465/04 prezentată de Doru Valentin RUNCAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, J. Hedigan, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, judecători, și domnul S. Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 20 ianuarie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Doru Valentin Runcan, este un cetățean român, născut în 1955 și rezident în Cluj Napoca. Guvernul român ( Ca urmare a restructurării armatei și a poliției, începând cu 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative în scopul de a încuraja militarii și polițiștii să-și ceară repartiția în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 30 aprilie 2000, reclamantul, medic militar, a fost repartizat armatei de rezervă și a fost pensionat anticipat cu dreptul la pensie și la alocațiile menționate anterior. În momentul plății acestor alocații, Ministerul Apărării a dedus suma impozitului pe venit. Prin intermediul unei acțiuni introduse la tribunalul departamental din Cluj împotriva Ministerului Apărării, reclamantul a solicitat rambursarea sumei reținute cu titlu de impozit, plus din cauza inflației. Ministerul s . . Este imma că fiind legat de salarii, alocațiile erau supuse impozitării. Prin hotărârea din 11 iulie 2001, Tribunalul, considerând că alocațiile în litigiu nu aveau o natură salarială și că erau scutite de impozit, a acceptat acțiunea și a condamnat ministerul să ramburseze reclamantului suma solicitată. De asemenea, a condamnat ministerul să repare prejudiciul suferit de reclamant din cauza devalorizării acestei sume, sau în total 104 717 696 lei românești (ROL). Ministerul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, el a vărsat în contul reclamantului suma de 592 420 ROL. Prin hotărârea definitivă din 14 decembrie 2001, instanța de apel a Cluj a primit parțial acțiunea și a dedus suma menționată anterior din suma totală a despăgubirii acordate de instanța de departament. Reclamantul a primit, la o dată nespecificată, restul sumei care face obiectul litigiului. Procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva hotărârii și a pronunțat că, prin intermediul legislației interne, aceste instanțe au comis erori grave de drept, ceea ce a dus la o soluție greșită la litigiu. Prin hotărârea din 21 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare și, pe fond, a respins acțiunea reclamantului. Considerând că alocațiile menționate anterior aveau o natură salarială, Curtea Supremă concluzionează că acestea erau supuse impozitului. Ministerul Apărării a introdus în fața Tribunalului de Primă Instanță din Cluj Napoca o acțiune pentru a obliga reclamantul să ramburseze sumele încasate. La 6 octombrie 2005, reclamantul a restituit Ministerului o parte din suma în litigiu, și anume 20 000 000 ROL. Invocând art. 6 din Convenție, recurentul declară că procedura și absența de injurisdicție a judecătorilor Curții Supreme de Justiție au avut loc în cauza respectivă. El se plânge în esență de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligației de a restitui suma încasată în temeiul unei hotărâri definitive. ÎN DREPT la 4 mai 2006, guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o soluționare amiabilă în prezenta cauză. La 22 iunie 2006, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei. La 1 septembrie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnata, Beatrice Ramsscanu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român îi oferă domnului Doru Valentin Runcan, titlu grațios, suma de 2 150 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege în afara oricărui impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru în cauză trebuie să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei punctul procentual. Această plată va face obiectul unei soluții definitive a cauzei. În cazul în care instanța supremă de Justiție este obligată să renunțe la orice pretenție împotriva reclamantului cu privire la faptele care au stat la baza acestei acțiuni, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2003 sau a oricărei alte decizii prin care se condamnă reclamantul să ramburseze suma în litigiu. La 21 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant Eu, Doru Valentin Runcan, notă că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 2 150 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății și se înțelege în afara oricărui impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Observ, de asemenea, că guvernul român și-a exprimat angajamentul de a renunța la orice pretenție cu privire la faptele care au stat la originea cererii, inclusiv la executarea forțată a hotărârii Curții Supreme de Justiție din 21 octombrie 2003 sau a oricărei alte hotărâri prin care se dispune rambursarea sumei în litigiu. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale (articolul fine din convenție). Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din convenție și să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina cererea de rol. Santiago Quesada Boštjan domnul Zupančič Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă