ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4001/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 21 noiembrie 2008, reclamanții N.M. și N.I. au formulat contestație împotriva dispoziției din 3 noiembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Pitești, prin care li s-a respins cererea de restituire a suprafeței de 127 mp teren situat în intravilanul municipiului Pitești, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru 73 mp teren. În motivarea cererii, reclamanții arată că prin Decretul nr. 24/1979 s-a expropriat suprafața de 73 mp din proprietatea de 200 mp ce aparținea soților N.M. și N.M. (reclamanta) în vederea realizării cartierului de locuințe.

Pe suprafața de 73 mp era situată casa ce a fost demolată pentru construirea blocului din cartierul Craiovei, iar pârâtul a considerat-o ca fiind „zona funcțională și alee carosabilă de utilitate publică", astfel că s-a propus acordaea de despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea 247/2005, fără a se stabili măsuri reparatorii și pentru diferența de 127 mp din totalul celor 200 mp pe care i-au avut în proprietate. Reclamanții au învederat că prin această modalitate de soluționarea notificării lor, se ajunge la o nouă expropriere a suprafeței de 127 mp, astfel că, au solicitat admiterea contestației, în sensul de a li se acorda o justă și integrală reparație, prin urmare, și pentru suprafața necuprinsă în decretul de expropriere.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 78 din 16 aprilie 2009 a respins acțiunea, cu următoarea motivare: Prin Dispoziția din 3 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești, notificarea formulată de N.M., prin care s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul ce l-a deținut în Pitești - teren 97 mp și construcții 65,70 mp, a fost respinsă pentru următoarele considerente: 1. terenul expropriat a fost de numai 73 mp, iar soția notificatorului nu a formulat notificare și nici nu a făcut dovada că l-a mandatat pe soțul său pentru a solicita măsuri în numele ei sau pentru ea; 2. construcțiile preluate de stat prin expropriere, sunt în prezent demolate; 3. terenul notificat este afectat integral de construirea blocului, zona funcțională a acestuia și alee carosabilă, amenajări de utilitate publică; 4. entitatea învestită cu soluționarea administrativă a notificării nu este competentă a dispune acordarea de despăgubiri bănești, sens în care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

După enunțarea criteriilor care au condus la respingerea cererii reclamanților, prima instanță a arătat în considerentele sentinței, că acțiunea se respinge în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001. Împătrim acesta hotărâri au declarat apd în termen legal redarmnții N.M. și N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au arătat, în esență, că în mod greșit s-a respins acțiunea, deoarece au dovedit că au fost proprietarii unui teren în suprafață de 200 mp, din care s-a expropriat numai 73 mp, precum și casa existentă pe teren, însă până la diferența de 200 mp, nu s-a emis niciun act legal de trecere în proprietatea statului, pini acordarea unei suprafețe de teren similare ori printr-o justă și integrală despăgubire.

Prin Decizia civilă nr. 166/ A din 27 noienime 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, apelul reclamanților a fost admis; s-a dispus schimbarea sentinței apelate, în sensul că, s-a admis contestația, s-a anulat în parte dispoziția din 3 noiembrie 2008 emisă de intimat, stabilindu-se că se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru întreaga suprafață de 170 mp teren, situat în Pitești, județul Argeș. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 1920, N.M.

și N.M. au dobândit în proprietate un teren în suprafață de 150 mp, situat în Pitești, județul Argeș. Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957 N.M. și N.M. au devenit proprietari și asupra a 20 mp teren, situat la aceeași adresă. N.M., cel care a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, a decedat la data de 24 martie 2003, iar moștenitorii acestuia sunt N.M., în calitate de soție supraviețuitoare și N.I., în calitate de descendent de gradul I, moștenitori care, în această calitate, au formulat contestație împotriva dispoziției din 3 noiembrie 2008. Prin cele două contracte de vânzare cumpărare s-a făcut dovada certă că autorul N.M. și soția acestuia, reclamanta N.M., au avut în proprietate un teren în suprafață de 170 mp, situat în Pitești.

Din acest teren, prin Decretul nr. 24/1979 a fost expropriată suprafața de 73 mp și construcția în suprafață de 65,70 mp, cu plata unor despăgubiri bănești în sumă de 16.720 lei, conform declarației notariale din 22 mai 2008. Instanța de apel a constatat că deși s-au expropriat numai 73 mp teren, în prezent, tot terenul în suprafață de 170 mp este ocupat atât de bloc, cât și de zona funcțională a acestuia și alee carosabilă, amenajări de utilitate publică. S-a aprecait că diferența de teren de la 73 mp, cât a fost expropriat, până la 170 mp, cât a reprezentat proprietatea autorului N.M. și reclamantei N.M., a fost preluată de stat fără titlu valabil, situație ce se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Întrucât în speță reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură, având în vedere și preluarea fără titlu a terenului în suprafață de 97 mp, ce excede celui expropriat de 73 mp, instanța de apel a apreciat că dispoziția contestată este nelegală, întrucât prin aceasta s-au acordat despăgubiri numai pentru suprafața de 73 mp, motiv pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de 170 mp, respectiv, despăgubiri în condițiile legii speciale, sens în care contestația a fost admisă. În termen legal, împotmu acestei decizii pârâtul Primmd Municipiului Pitești a formulat recurs, pruuzlându-se de dispozițiile art. 304 pag.

9 C. proc. civ. În susținerea recursului, recurentul învederează că după apariția Legii nr. 10/2001, nu a formulat notificare decât numitul N.M., în timp ce soția sa, intimata - reclamanta N.M., nu a uzat de aceasta procedură de restituire și nici nu a mandatat în vreun fel pe soțul său în acest sens. În prezent construcțiile ce se aflau la adresa în litigiu sunt demolate, iar pe terenul solicitat se află amplasat blocul, zona funcțională a acestuia și alee carosabilă, de utilitate publică. La data de 24 martie 2003, notificatorul N.M. a decedat, moștenitori rămânând soția sa, numita N.M., și fiul acestora, N.I.

Față de aceste aspecte, recurentul solicită instanței de recurs a observa că, întrucât notificarea a fost formulată de către coproprietarul N.M., soluția dată prin dispoziția contestată este temeinică și legală, prin aceasta fiind propuse despăgubiri intimatei - reclamante, N.M., în calitate de soție supraviețuitoare, pentru cota de 1/8 din terenul în suprafața de 73 mp și din construcțiile în suprafața de 65,70 mp, și fiului notificatorului, N.I., pentru cota de 3/8 din aceleași imobile. Această soluție, în mod corect a fost menținută de instanța de fond, iar prin hotărârea pronunțată de către instanța de apel s-a dispus în mod nelegal schimbarea ei. Intimații reclamanți au formulat, în termen legal, întâmpinare la motivele de recurs prin care au solicitat menținerea deciziei instanței de apel, prin respingerea recursului ca nefondat; s-au anexat întâmpinării înscrisuri care se regăseau deja la dosarul cauzei.

Recursul formulat este nefondat, nefîind întrunită cerința aplicării greșite a legii, astfel cum se va arăta. Se constată că recurentul formulează critici doar cu privire la întinderea măsurilor reparatorii stabilite de instanța de apel, susținându-se că în mod nelegal s-au recunoscut aceste măsuri și pentru soția notificatorului N.M., în condițiile în care aceasta nu a formulat notificare și nici petentul nu le-a solicitat și în numele său. Așa cum corect au stabilit instanțele de fond situația de fapt dedusă judecății, este real că în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorul reclamanților, N.M., este cel care a formulat notificare, prin care s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 97 mp și despăgubiri pentru imobilul compus din construcție formată din 3 camare și terenul aferent de 73 mp, ca urmare a preluării abuzive a proprietății sale, ce era situată în Pitești, jud. Argeș.

Proprietatea soților N.M. și N.M. a fost preluată abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 24/1979, poziția 32 anexă la decret; instanța de apel a mai stabilit că imobilul compus din 73 mp teren și casă de locuit, fiind menționat în anexa decretului, a fost preluat abuziv, în timp ce restul proprietății (terenul de 97 mp) până la concurența suprafeței totale de 170 mp (conform actelor de proprietate - cele două contracte de vânzare cumpărare), a fost preluat de stat în fapt, în absența oricărui titlu. Asupra acestor statuări ale instanței de apel, privind întinderea dreptului de proprietate dovedit în cauză, ca și asupra caracterului preluării (în parte doar abuzivă și în parte chiar fără titlu), pârâtul nu a formulat ciritici, așa încât, aceste dezlegări se impun în prezentul recurs cu putere de lucru judecat.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că nu există temei legal pentru limitarea măsurilor reparatorii prin echivalent (despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005), astfel cum pretinde recurentul, și nu poate fi infirmat beneficiul legii și în favoarea reclamantei N.M. (pentru partea sa din proprietate), chiar dacă aceasta nu a formulat notificare împreună cu soțul său, N.M. Evaluarea calității de persoană îndreptățită trebuie raportată la data formulării notificării, astfel că, din acest punct de vedere, decesul ulterior al notificatorului N.M. și transmisiunea succesorală a drepturilor sale la moștenitori (reclamanții cauzei, soție supraviețuitore și fiu), este lipsită de relevanță.

În condițiile legii speciale, stabilirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, presupune, conform art 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, verificarea calității de proprietar la data preluării abuzive (alături de celelalte condiții stipulate de lege), dacă cererea este formulată de proprietarul însuși, ca în speță. Referitor la această cerință, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care s-a formulat notificarea a fost dobândit astfel: prin contractul de vânzare-cumpărare din 1920, N.M. și N.M. au dobândit în proprietate un teren în suprafață de 150 mp, situat în Pitești, județul Argeș, iar prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957, aceiași soți, N.M.

și N.M., au devenit proprietari și asupra a 20 mp teren, situat la aceeași adresă. Drept urmare, ambii soți aveau calitatea de coproprietari, în devălmășie, la data dispunerii măsurii preluării prin Decretul nr. 24/1979. Concluzia anterioară se impune (chiar și pentru terenul dobândit în anul 1920), având în vedere dispozițiile art. 30 C. fam. (intrat în vigoare la 1 februarie 1954, conform dispozițiilor finale ale Codului - art. 161), rap. la art. 4 din Decretul nr. 32/1954 care dispune astfel: „Soții vor fi supuși, de la data intrării în vigoare a C. fam., dispozițiilor acestui cod, în privința relațiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei și oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convențional de mai înainte.

Bunurile ce soții au, la data intrării în vigoare a C. fam., devin comune sau proprii, potrivit dispozițiilor acestui cod." Pe de altă parte, formularea notificării de către unul dintre soți nu înseamnă că acesta înțelege să își valorifice doar drepturile proprii, soluție decurgând din dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) C. fam., care prevăd că „soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț.

Cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț." Drept urmare, în virtutea mandatului tacit reciproc, recurentul era ținut de acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil, teren în suprafață de 170 mp și construcție, în prezent, demolată; cu toate că, nicio diferență de regim juridic între construcție și teren nu se justifica, pârâtul a a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcție (în totalitate), în timp pentru teren a propus acordarea de despăgubiri pentru cota dintr-o suprafață de teren mai mică decât cea pentru care s-a făcut dovada întinderii dreptului.

Cum formularea notificării nu intră în domeniul de aplicare al excepției de la regula mandatului tacit reciproc, nefiind nici înstrăinare, nici ipotecare a imobilului, în mod nelegal pârâtul a realizat „partajarea" (parțială) a proprietății devălmașe a soților, încălcând și dispozițiile art. 36 alin. (2) C. fam. Concluzia anteioară este valabilă chiar dacă soluționarea notificării a avut loc după decesul petentului N.M., întrucât, sub aspectul regimului juridic al imobilului solicitat în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce interesează este momentul formulării notificării, iar nu stabilirea măsurilor reparatorii pe cote părți, ca urmare a decesului notificatorului, până la data emiterii dispoziției.

După această dată, ar fi devenit aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din lege, numai dacă măsura reparatorie dispusă ar fi fost restituirea în natură, iar nu propunerea de acordare de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005). În plus, cauza raportului juridic la data învestirii pârâtului cu soluționarea notificării era proprietatea devălmașă a soților, iar după decesul unuia dintre ei, acestei cauze i se adaugă cea a transmiterii succesorale a bunului. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești, împotriva Deciziei civile nr. 166/ A din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2010.