ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4001/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4001/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 21 noiembrie 2008, reclamanții N.M.

și N.I. au formulat contestație împotriva dispoziției din 3 noiembrie 2008

emisă de Primarul municipiului Pitești, prin care li s-a respins cererea de

restituire a suprafeței de 127 mp teren situat în intravilanul municipiului

Pitești, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru 73 mp teren.

În motivarea

cererii, reclamanții arată că prin Decretul nr. 24/1979 s-a expropriat

suprafața de 73 mp din proprietatea de 200 mp ce aparținea soților N.M. și N.M.

(reclamanta) în vederea realizării cartierului de locuințe.

Pe suprafața

de 73 mp era situată casa ce a fost demolată pentru construirea blocului din

cartierul Craiovei, iar pârâtul a considerat-o ca fiind „zona funcțională și

alee carosabilă de utilitate publică", astfel că s-a propus acordaea de

despăgubiri în condițiile legii speciale Titlul VII din Legea 247/2005, fără a

se stabili măsuri reparatorii și pentru diferența de 127 mp din totalul celor

200 mp pe care i-au avut în proprietate.

Reclamanții au

învederat că prin această modalitate de soluționarea notificării lor, se ajunge

la o nouă expropriere a suprafeței de 127 mp, astfel că, au solicitat admiterea

contestației, în sensul de a li se acorda o justă și integrală reparație, prin

urmare, și pentru suprafața necuprinsă în decretul de expropriere.

Tribunalul

Argeș, prin sentința civilă nr. 78 din 16 aprilie 2009

a respins acțiunea, cu următoarea

motivare:

Prin Dispoziția

din 3 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești, notificarea

formulată de N.M., prin care s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul

ce l-a deținut în Pitești - teren 97 mp și construcții 65,70 mp, a fost

respinsă pentru următoarele considerente:

expropriat a fost de numai 73 mp, iar soția notificatorului nu a formulat

notificare și nici nu a făcut dovada că l-a mandatat pe soțul său pentru a

solicita măsuri în numele ei sau pentru ea;

2.

construcțiile preluate de stat prin

expropriere, sunt în prezent demolate;

3.

terenul notificat este afectat integral

de construirea blocului, zona funcțională a acestuia și alee carosabilă,

amenajări de utilitate publică;

4.

entitatea învestită cu soluționarea

administrativă a notificării nu este competentă a dispune acordarea de despăgubiri

bănești, sens în care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv.

După enunțarea

criteriilor care au condus la respingerea cererii reclamanților, prima instanță

a arătat în considerentele sentinței, că acțiunea se respinge în baza art. 32

din Legea nr. 10/2001.

Împătrim acesta hotărâri au declarat

apd în termen legal redarmnții N.M. și N.I.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au arătat, în esență, că în mod

greșit s-a respins acțiunea, deoarece au dovedit că au fost proprietarii unui

teren în suprafață de 200 mp, din care s-a expropriat numai 73 mp, precum și

casa existentă pe teren, însă până la diferența de 200 mp, nu s-a emis niciun

act legal de trecere în proprietatea statului, pini acordarea unei suprafețe de

teren similare ori printr-o justă și integrală despăgubire.

Prin Decizia civilă nr. 166/ A din 27

noienime 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, apelul

reclamanților a fost admis; s-a dispus schimbarea sentinței apelate, în sensul

că, s-a admis contestația, s-a anulat în parte dispoziția din 3 noiembrie 2008

emisă de intimat, stabilindu-se că se vor acorda măsuri reparatorii prin

echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru întreaga

suprafață de 170 mp teren, situat în Pitești, județul Argeș.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin contractul de

vânzare-cumpărare din 1920, N.M. și N.M. au dobândit în proprietate un teren în

suprafață de 150 mp, situat în Pitești, județul Argeș.

Ulterior, prin

actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957 N.M. și N.M. au devenit proprietari

și asupra a 20 mp teren, situat la aceeași adresă.

N.M., cel care

a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, a decedat la data de 24

martie 2003, iar moștenitorii acestuia sunt N.M., în calitate de soție

supraviețuitoare și N.I., în calitate de descendent de gradul I, moștenitori

care, în această calitate, au formulat contestație împotriva dispoziției din 3

noiembrie 2008.

Prin

cele două contracte de vânzare cumpărare s-a făcut dovada certă că autorul N.M.

și soția acestuia, reclamanta N.M., au avut în proprietate un teren în suprafață

de 170 mp, situat în Pitești.

Din acest

teren, prin Decretul nr. 24/1979 a fost expropriată suprafața de 73 mp și

construcția în suprafață de 65,70 mp, cu plata unor despăgubiri bănești în sumă

de 16.720 lei, conform declarației notariale din 22 mai 2008.

Instanța de

apel a constatat că deși s-au expropriat numai 73 mp teren, în prezent, tot

terenul în suprafață de 170 mp este ocupat atât de bloc, cât și de zona

funcțională a acestuia și alee carosabilă, amenajări de utilitate publică.

S-a aprecait

că diferența de teren de la 73 mp, cât a fost expropriat, până la 170 mp, cât a

reprezentat proprietatea autorului N.M. și reclamantei N.M., a fost preluată de

stat fără titlu valabil, situație ce se încadrează în categoria imobilelor

preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 1

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care

constau in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de

către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării,

cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plătii despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Întrucât în

speță reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea

în natură, având în vedere și preluarea fără titlu a terenului în suprafață de

97 mp, ce excede celui expropriat de 73 mp, instanța de apel a apreciat că

dispoziția contestată este nelegală, întrucât prin aceasta s-au acordat

despăgubiri numai pentru suprafața de 73 mp, motiv pentru care s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de 170

mp, respectiv, despăgubiri în condițiile legii speciale, sens în care

contestația a fost admisă.

În termen legal, împotmu acestei

decizii pârâtul Primmd Municipiului Pitești a formulat recurs, pruuzlându-se de

dispozițiile art. 304 pag. 9 C. proc. civ.

În

susținerea recursului, recurentul învederează că după apariția Legii nr. 10/2001,

nu a formulat notificare decât numitul N.M., în timp ce soția sa, intimata -

reclamanta N.M., nu a uzat de aceasta procedură de restituire și nici nu a

mandatat în vreun fel pe soțul său în acest sens.

În

prezent construcțiile ce se aflau la adresa în litigiu sunt demolate, iar pe

terenul solicitat se află amplasat blocul, zona funcțională a acestuia și alee

carosabilă, de utilitate publică.

La data

de 24 martie 2003, notificatorul N.M. a decedat, moștenitori rămânând soția sa,

numita N.M., și fiul acestora, N.I.

Față de

aceste aspecte, recurentul solicită instanței de recurs a observa că, întrucât

notificarea a fost formulată de către coproprietarul N.M., soluția dată prin

dispoziția contestată este temeinică și legală, prin aceasta fiind propuse

despăgubiri intimatei - reclamante, N.M., în calitate de soție

supraviețuitoare, pentru cota de 1/8 din terenul în suprafața de 73 mp și din

construcțiile în suprafața de 65,70 mp, și fiului notificatorului, N.I., pentru

cota de 3/8 din aceleași imobile.

Această

soluție, în mod corect a fost menținută de instanța de fond, iar prin hotărârea

pronunțată de către instanța de apel s-a dispus în mod nelegal schimbarea ei.

Intimații

reclamanți au formulat, în termen legal, întâmpinare la motivele de recurs prin

care au solicitat menținerea deciziei instanței de apel, prin respingerea

recursului ca nefondat; s-au anexat întâmpinării înscrisuri care se regăseau

deja la dosarul cauzei.

Recursul

formulat este nefondat, nefîind întrunită cerința aplicării greșite a legii,

astfel cum se va arăta.

Se constată că

recurentul formulează critici doar cu privire la întinderea măsurilor

reparatorii stabilite de instanța de apel, susținându-se că în mod nelegal s-au

recunoscut aceste măsuri și pentru soția notificatorului N.M., în condițiile în

care aceasta nu a formulat notificare și nici petentul nu le-a solicitat și în

numele său.

Așa cum corect

au stabilit instanțele de fond situația de fapt dedusă judecății, este real că

în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorul

reclamanților, N.M., este cel care a formulat notificare, prin care s-a

solicitat restituirea în natură a suprafeței de 97 mp și despăgubiri pentru

imobilul compus din construcție formată din 3 camare și terenul aferent de 73

mp, ca urmare a preluării abuzive a proprietății sale, ce era situată în

Pitești, jud. Argeș.

Proprietatea

soților N.M. și N.M. a fost preluată abuziv de stat prin Decretul de

expropriere nr. 24/1979, poziția 32 anexă la decret; instanța de apel a mai

stabilit că imobilul compus din 73 mp teren și casă de locuit, fiind menționat

în anexa decretului, a fost preluat abuziv, în timp ce restul proprietății

(terenul de 97 mp) până la concurența suprafeței totale de 170 mp (conform

actelor de proprietate - cele două contracte de vânzare cumpărare), a fost

preluat de stat în fapt, în absența oricărui titlu.

Asupra

acestor statuări ale instanței de apel, privind întinderea dreptului de

proprietate dovedit în cauză, ca și asupra caracterului preluării (în parte

doar abuzivă și în parte chiar fără titlu), pârâtul nu a formulat ciritici, așa

încât, aceste dezlegări se impun în prezentul recurs cu putere de lucru

judecat.

Analizând

criticile formulate, Înalta Curte constată că nu există temei legal pentru

limitarea măsurilor reparatorii prin echivalent (despăgubiri în condițiile

legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005), astfel cum pretinde

recurentul, și nu poate fi infirmat beneficiul legii și în favoarea reclamantei

N.M. (pentru partea sa din proprietate), chiar dacă aceasta nu a formulat

notificare împreună cu soțul său, N.M.

Evaluarea

calității de persoană îndreptățită trebuie raportată la data formulării

notificării, astfel că, din acest punct de vedere, decesul ulterior al

notificatorului N.M. și transmisiunea succesorală a drepturilor sale la

moștenitori (reclamanții cauzei, soție supraviețuitore și fiu), este lipsită de

relevanță.

În condițiile

legii speciale, stabilirea calității de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, presupune, conform art 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

verificarea calității de proprietar la data preluării abuzive (alături de

celelalte condiții stipulate de lege), dacă cererea este formulată de

proprietarul însuși, ca în speță.

Referitor

la această cerință, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate asupra

imobilului pentru care s-a formulat notificarea a fost dobândit astfel: prin

contractul de vânzare-cumpărare din 1920, N.M. și N.M. au dobândit în

proprietate un teren în suprafață de 150 mp, situat în Pitești, județul Argeș,

iar prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957, aceiași soți,

N.M. și N.M., au devenit proprietari și asupra a 20 mp teren, situat la aceeași

adresă.

Drept urmare,

ambii soți aveau calitatea de coproprietari, în devălmășie, la data dispunerii

măsurii preluării prin Decretul nr. 24/1979.

Concluzia

anterioară se impune (chiar și pentru terenul dobândit în anul 1920), având în

vedere dispozițiile art. 30 C. fam. (intrat în vigoare la 1 februarie 1954,

conform dispozițiilor finale ale Codului - art. 161), rap. la art. 4 din

Decretul nr. 32/1954 care dispune astfel:

„Soții vor fi

supuși, de la data intrării în vigoare a C. fam., dispozițiilor acestui cod, în

privința relațiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei și oricare

ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convențional de mai înainte.

Bunurile ce

soții au, la data intrării în vigoare a C. fam., devin comune sau proprii, potrivit

dispozițiilor acestui cod."

Pe de altă

parte, formularea notificării de către unul dintre soți nu înseamnă că acesta

înțelege să își valorifice doar drepturile proprii, soluție decurgând din

dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) C. fam., care prevăd că „soții

administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele.

Oricare dintre

soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul

celuilalt soț. Cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și

nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile

comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț."

Drept urmare,

în virtutea mandatului tacit reciproc, recurentul era ținut de acordarea

măsurilor reparatorii pentru întregul imobil, teren în suprafață de 170 mp și

construcție, în prezent, demolată; cu toate că, nicio diferență de regim

juridic între construcție și teren nu se justifica, pârâtul a a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcție (în

totalitate), în timp pentru teren a propus acordarea de despăgubiri pentru cota

dintr-o suprafață de teren mai mică decât cea pentru care s-a făcut dovada

întinderii dreptului.

Cum formularea

notificării nu intră în domeniul de aplicare al excepției de la regula

mandatului tacit reciproc, nefiind nici înstrăinare, nici ipotecare a

imobilului, în mod nelegal pârâtul a realizat „partajarea" (parțială) a

proprietății devălmașe a soților, încălcând și dispozițiile art. 36 alin. (2) C.

fam.

Concluzia

anteioară este valabilă chiar dacă soluționarea notificării a avut loc după

decesul petentului N.M., întrucât, sub aspectul regimului juridic al imobilului

solicitat în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce interesează este momentul

formulării notificării, iar nu stabilirea măsurilor reparatorii pe cote părți,

ca urmare a decesului notificatorului, până la data emiterii dispoziției.

După această

dată, ar fi devenit aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din lege, numai

dacă măsura reparatorie dispusă ar fi fost restituirea în natură, iar nu

propunerea de acordare de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile legii

speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005).

În plus, cauza

raportului juridic la data învestirii pârâtului cu soluționarea notificării era

proprietatea devălmașă a soților, iar după decesul unuia dintre ei, acestei

cauze i se adaugă cea a transmiterii succesorale a bunului.

Având în

vedere aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești,

împotriva Deciziei civile nr. 166/ A din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25

iunie 2010.