POZHARSKIY v. ESTONIA

CINTIMEA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 16855/04 de Vyacheslav POZHARSKIY împotriva Estoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiune), ședința la 20 februarie 2007 ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzen, dna Botoucharova Butkevych, dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego, dna Jaeger, judecători și grefierul secțiunii C. Westerdiek Având în vedere cererea depusă la 7 aprilie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vyacheslav Pozharskiy, este un cetățen estonian născut în 1981. El este în prezent reținut în închisoarea Tallinn. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat împreună cu dl Dorozhko (a cărui cerere nr. 14659/04 este examinată simultan de Curte), în jurul nopții de noapte între 8 și 9 noiembrie 2002. El a fost reținut în detenție timp de zece zile. După aceea, deși eliberarea sa a fost ordonată de Curtea Tallinn City ( linnakohus), el a fost reținut în detenție timp de încă patru ore. Reclamantul a fost acuzat de jaf agravat și de două conturi de utilizare temporară neautorizată a proprietăților mobiliare ale altor persoane (caruri). El a fost comis pentru judecată de Curtea Municipală de Tallinn. Cazul a fost auzit de o instanță compusă dintr-un judecător profesionist, dna P. și doi judecători laici. La 30 mai 2003, Tribunalul Orașului a condamnat reclamantul, împreună cu dl Dorozhko, astfel cum a fost acuzat. El a fost condamnat la șapte ani de închisoare. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. El a contestat, printre altele, imparțialitatea judecătorului orașului, dna P., ca soțul ei, dl P., a condus echipa de investigatori care au fost înființați pentru investigarea cazului penal în cauză. La 9 octombrie 2003, Curtea de Apel din Tallinn ( ringkonnakohus ) a achitat reclamantul și dl Dorozhko în ceea ce privește un număr de utilizare temporară neautorizată a bunurilor mobile ale altor persoane. Acesta a susținut hotărârea Tribunalului din partea rămasă. Referindu-se la art. 20 § 1 din Codul de Procedură Penală (Kriminaalmenetluse koodeks ), care se referă la motivele de dezqualificare a unui judecător, Curtea de Apel a constatat că acuzațiile reclamantului nu justifică anularea hotărârii Tribunalului orașului și trimiterea cauzei la instanța de primă instanță pentru un nou proces. În plus, s-a remarcat că niciuna dintre părțile la procedură nu a solicitat dezqualificarea judecătorului P. în timpul procedurii de judecată în Curtea Orașului; nici imparțialitatea judecătorului, nici a judecătorului, nici a judecătorului, nu au fost îndoiate în recurs. Curtea de Apel a susținut că posibila relație a judecătorului cu un oficial participant la ancheta preliminară nu a dovedit parțialitatea judecătorului. El a remarcat că, deși dl P. a fost șef al echipei de ofițeri de poliție care investighează cazul, ancheta a fost, de fapt, efectuată de un alt investigator de poliție. Nici unul dintre rapoartele referitoare la diverse activități de investigație ( uurimistoimingu protokoll ) din caz nu a fost elaborat de dl P. În plus, în afară de judecătorul P., doi judecători laici au participat la hotărârea cazului. Curtea de Apel a considerat că acuzația în cauză este artificială și a fost depusă în vederea întârzierii procedurii. La 21 ianuarie 2004, Curtea Supremă ( Riigikohus ) a refuzat reclamantul să permită recursul. Legea internă relevantă În conformitate cu art. 20 § 1 din Codul de Procedură Penală ( Kriminaalmenetluse koodeks ), ca în vigoare la momentul material, un judecător nu a putut participa la procedura penală și a trebuit să fie discalificat dacă el sau ea este direct sau indirect interesat personal în acest caz sau dacă alte circumstanțe dau motive să se îndoiască de imparțialitatea sa. art. 26 § 1 alineatul (2) din Codul prevedea că o persoană a căror soț a participat la procedura penală ( Menetlusosaline kriminaalasjas ) nu a putut acționa ca judecător în acest caz. La fel de aplicat pentru o persoană cu privire la care au fost prezentate fapte care dau motive să se îndoiască de imparțialitatea sa (art. 26 § 1 alineatul (4)). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pentru lipsa de imparțialitate a judecătorului care a examinat cazul său, deoarece ea a fost soția unui investigator de poliție care a tratat cazul în cursul anchetei preliminare. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ 1 litera (c) că detenția sa în cursul anchetei preliminare a fost ilegală. Reclamantul s-a plâns că judecătorul care și-a examinat cazul în Tribunalul orașului Tallinn nu era imparțial, deoarece era soția unui ofițer de poliție care conduce echipa de investigatori care erau înființate pentru investigarea cazului penal în cauză. Curtea constată că această plângere va fi examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, care citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) că detenția sa în cursul anchetei preliminare era ilegală. Curtea observă că reclamantul a fost reținut în detenție în noiembrie 2002. Totuși, el a menționat această chestiune pentru prima dată în aplicarea sa din 17 iunie 2004 și a făcut acest lucru explicit o plângere în scrisoarea sa din 10 aprilie 2006. În consecință, această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului privind lipsa de imparțialitate a judecătorului Tribunalului; declara restul cererii inadmisibile. Claudia Westerdiek Peer LORENZEN Președintele grefierului

FIFTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 16855/04

by Vyacheslav POZHARSKIY

against Estonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 20

February 2007 as a Chamber composed of:

Mr

P.

Lorenzen

,

President

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

J.

Borrego Borrego

,

Mrs

R.

Jaeger,

judges

,

and Mrs C.

Westerdiek

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 7 April 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vyacheslav Pozharskiy, is an Estonian national who was born in 1981. He is currently detained in the Tallinn Prison.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was arrested, together with Mr Dorozhko (whose application no. 14659/04 is examined by the Court simultaneously), around midnight between 8 and 9 November 2002. He was kept in detention for ten days. Thereafter, although his release had been ordered by the Tallinn City Court (

linnakohus

), he was kept in detention for a further four hours.

The applicant was charged with aggravated robbery and two counts of temporary unauthorised use of other persons’ movable property (cars). He was committed for trial by the Tallinn City Court. The case was heard by a court composed of a professional judge, Ms P., and two lay judges.

On 30 May 2003 the City Court convicted the applicant, together with Mr Dorozhko, as charged. He was sentenced to seven years’ imprisonment.

The applicant appealed against the judgment. He challenged,

inter alia

, the impartiality of the City Court’s judge Ms P., as her husband, Mr P., had headed the team of investigators which had been set up for the investigation of the criminal case concerned.

On 9 October 2003 the Tallinn Court of Appeal (

ringkonnakohus

) acquitted the applicant and Mr Dorozhko in respect of one count of temporary unauthorised use of other persons’ movable property. It upheld the City Court’s judgment in the remaining part.

Referring to Article

20 § 1 of the Code of Criminal Procedure (

Kriminaalmenetluse koodeks

), which concerned grounds for disqualification of a judge, the Court of Appeal found that the applicant’s allegations did not warrant quashing the City Court’s judgment and referring the case to the first instance court for a new trial. Moreover, it was noted that none of the parties to the proceedings had requested judge P.’s disqualification during the proceedings in the City Court; neither had the impartiality of the judge nor that of the court been put into doubt in the appeal. The Court of Appeal held that the judge’s possible relationship with an official participating in the preliminary investigation did not prove the judge’s partiality. It noted that although Mr P. had been the head of the team of police officers investigating the case, the investigation had in fact been carried out by another police investigator. None of the reports concerning various investigative activities (

uurimistoimingu protokoll

) in the case file had been drawn up by Mr P. Moreover, besides judge P., two lay judges had taken part in deciding the case. The Court of Appeal considered that the allegation concerned was artificial and had been submitted with a view to delaying the proceedings.

On 21 January 2004 the Supreme Court (

Riigikohus

) refused the applicant leave to appeal.

B.

Relevant domestic law

According to Article 20 § 1 of the Code of Criminal Procedure (

Kriminaalmenetluse koodeks

), as in force at the material time, a judge could not participate in the criminal proceedings and had to be disqualified if he or she was directly or indirectly personally interested in the case or if other circumstances gave reasons to doubt his or her impartiality.

Article 26 § 1 (2) of the Code stipulated that a person whose spouse had participated in the proceedings of a criminal case (

menetlusosaline kriminaalasjas

) could not act as a judge in that case. The same applied in respect of a person with regard to whom facts were presented which gave reason to doubt his or her impartiality (Article 26 § 1 (4)).

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lack of impartiality of the judge who had examined his case, as she was the wife of a police investigator who had dealt with the case during the preliminary investigation.

2.

He also complained under Article 5 § 1 (c) that his detention during the preliminary investigation had been unlawful.

THE LAW

1.

The applicant complained that the judge who had examined his case in the Tallinn City Court had lacked impartiality as she was the wife of a police officer heading the team of investigators which had been set up for the investigation of the criminal case concerned. The Court finds that this complaint falls to be examined under Article 6 § 1 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by an independent and impartial tribunal established by law.”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant also complained under Article 5 § 1 (c) that his detention during the preliminary investigation had been unlawful.

The Court observes that the applicant was kept in detention in November 2002. However, he mentioned this matter before the Court for the first time in his application of 17 June 2004 and explicitly made this a complaint in his letter of 10 April 2006. It follows that this complaint has been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article

35 §§

1 and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaint concerning the lack of impartiality of the City Court’s judge;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Claudia

Westerdiek

Peer LORENZEN

Registrar

President