ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 120/2012 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.D. - la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, faptă prev. și ped. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, a interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen., în baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, în baza art. 359 C. proc.

pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească suma totală de 2.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă reprezentând 1.000 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și 1.150 lei cheltuieli efectuate în faza cercetării judecătorești.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 1 noiembrie 2011 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia emis în Dosarul nr. 93/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.D.- pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea 78/2000. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 2 noiembrie 2011 sub nr. 1173/57/2011.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară, calitate dobândită conform avizului nr. 1096/C/2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având gradul profesional de inspector în cadrul Poliției municipiului Mediaș - Biroul de Investigare a Fraudelor, a efectuat acte de comerț incompatibile cu funcția deținută. Deoarece potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului) acestuia îi era interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, inculpatul B.D. a luat hotărârea de a folosi persoane interpuse pentru a derula activitățile prohibite.

Astfel potrivit martorului Ș.E., în cursul anului 2007 aceasta a fost contactată de către inculpatul B.D. care era împreună cu B.A.M. - soția acestuia, împrejurare în care ofițerul de poliție s-a arătat interesat să-i fie cesionate părțile sociale ale SC B.P. SRL Nemșa. Dată fiind calitatea de ofițer de poliție a inculpatului, părțile sociale au fost cesionate de către martorul Ș.E. în favoarea soției și a cumnatei acestuia, numita M.C.M. De la momentul preluării societății comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemșa (având obiect principal de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor proaspete de patiserie) iar numărul de telefon al acestuia a fost consemnat la numerele de contact ale societății (fila 18). Din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului B.D.

a rezultat cu certitudine că administrarea societății comerciale a fost efectuată de către acesta, sens în care era contactat ori după caz contacta distribuitorii (filele 64-65; 122; 139; 142), selecta persoanele care urmau a fi angajate (fila 67-68; 72; 111-112; 128), făcea plata salariilor angajaților (fila 42-43; 88), se preocupa de găsirea persoanelor care trebuiau să remedieze defecțiunile utilajelor folosite în cadrul societății și plata prețului reparațiilor (filele 43-62; 90-91), supraveghea distribuirea mărfurilor către punctele de lucru ale societății și returnarea ambalajelor (filele 70-71; 85-86; 152) plătea chiria pentru spațiile unde își desfășura activitatea societatea comercială (filele 75-76), efectua plăți în numele societății comerciale (filele 77-80; 82-8; 91-92; 104; 120; 145-149), supraveghea activitatea brutăriei societății (filele 126-127) și era persoana de legătură cu numita O., contabilul societății (filele 133-136; 143-144; 153-154).

Relevant s-a apreciat în cauză a fi faptul că inculpatul B.D. avea specimen de semnătură în bancă spre a putea face plăți în numele SC B.P. SRL (filele 248 și 296) iar acesta s-a folosit de dreptul la semnătură spre a face plățile în numele societății comerciale. în acest sens a fost declarația martorului M.A.D., ofițer de cont în cadrul I.N.G.B.N.V Amsterdam - Agenția Mediaș care a precizat că inculpatul B.D. a fost persoana care a reprezentat SC B.P. SRL în relația cu banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situația contului societății comerciale și făcea plățile. Martorul a mai arătat că numita B.A.M. se prezenta doar sporadic la bancă spre a efectua operațiunile bancare pentru care în mod obișnuit se prezenta inculpatul (fila 308). În legătură cu aceste aspecte, edificatoare s-au apreciat a fi discuțiile telefonice din ziua de 07 iunie 2011 când la solicitarea numitului C. de a verifica dacă au intrat banii în contul SC B.P.

SRL, inculpatul B.D. a contactat telefonic pe martorul M.A.D. spre a se interesa de situația contului (filele 91-94). Mai mult chiar, în cursul aceleași zile, inculpatul B.D. s-a preocupat spre a comunica unei societăți bancare, datele punctelor de lucru ale SC B.P. SRL unde urmau a fi instalate aparate POS necesare pentru plata cu cârdul (filele 96-97). Preocupările inculpatului de a desfășura activități de comerț s-a manifestat și în intenția acestuia de a obține finanțări din fonduri europene a unor proiecte de achiziție utilaje (filele 98-100). Interceptările convorbirilor telefonice s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultând preocuparea constantă a inculpatului B.D.

în administrarea SC B.P. SRL Nemșa prin efectuarea actelor de administrare arătate mai sus (filele 303 - 322). În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul B.D. (filele 19-21 ), martorii acuzării I.Ș.A. (fila 58), R.R.M. (filele 59-60 ), B.C. (filele 76-77), D.M.O. (filele 78-79), Ș.E. (filele 80-82), T.D. (filele 139-140), M.A.D. (filele 203-204) și N.I. (filele 205-206). Au mai fost audiați martorii apărării D.C.S. (filele 04-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M. (filele 141-142), H.H. (filele 143-144), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171), A.A. (filele 186-187) și B.V.A. (filele 188-189). În cauză s-a încuviințat inculpatului depunerea de înscrisuri referitoare la SC B.P. SRL și documente bancare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză Curtea de Apel a reținut următoarea situația de fapt: Inculpatul B.D. are calitatea de ofițer de poliție judiciară, calitate dobândită conform avizului nr. 1096/C/2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și are gradul profesional de inspector în cadrul Poliției municipiului Mediaș - Biroul de Investigare a Fraudelor. În calitatea deținută inculpatului îi este interzisă efectuarea, direct sau prin persoane interpuse, activităților de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului). Cu toate acestea inculpatul B.D.

a luat hotărârea de a se folosi de persoane interpuse pentru a derula activitățile prohibite și în cursul anului 2007 a contactat-o pe martora Ș.E. arătându-se interesat a-i fi cesionate părțile sociale ale SC B.P. SRL Nemșa - societate administrată de martoră și având ca obiect principal de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor proaspete de patiserie. Amănuntele tranzacției au fost discutate de martoră cu inculpatul care a fost însoțit de către soția sa - B.A.M. Pentru a păstra aparențele legale și dată fiind calitatea sa de ofițer de poliție, părțile sociale au fost cesionate de către martorul Ș.E. în favoarea soției inculpatului și a cumnatei acestuia, martora M.C.M., persoane cu care s-a și încheiat actul autentic de vânzare cumpărare a societății comerciale, soția și cumnata fiind administratorii societății.

De la momentul preluării societății comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemșa, numărul său de telefon fiind consemnat la numerele de contact ale societății, inculpatul fiind acela care de regulă contacta distribuitorii de marfă, selecta persoanele care urmau a fi angajate, făcea plata salariilor angajaților, se preocupa de găsirea persoanelor care trebuiau să remedieze defecțiunile utilajelor folosite în cadrul societății și plata prețului reparațiilor, supraveghea distribuirea mărfurilor către punctele de lucru ale societății și returnarea ambalajelor, plătea chiria pentru spațiile unde își desfășura activitatea societatea comercială, efectua plăți în numele societății comerciale, supraveghea activitatea brutăriei societății și era persoana de legătură cu martora O.P.

- contabilul societății. De asemenea, inculpatul B.D. avea împuternicire pe un cont bancar al societății comerciale - cont deschis la I.N.G. Bank, fiind persoana care reprezenta SC B.P. SRL în relația cu banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situația contului societății comerciale și făcea plățile necesare. Apărarea inculpatului a vizat atât latura obiectivă a infracțiunii reținută în sarcina sa, precum și latura subiectivă a acesteia. Astfel, în ce privește latura obiectivă inculpatul a arătat că acuzarea nu a făcut distincție între diversele categorii de acte de comerț sau între activitățile specifice administrării sau conducerii unei societăți comerciale.

S-a arătat că infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza II din Legea nr. 78/2000 are ca element material al laturii obiective fapta de a efectua operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută, norma penală având caracter restrictiv și referindu-se doar la acele acte de comerț care constituie operațiuni financiare. Apărarea inculpatului nu a fost reținută de curtea de apel deoarece în conținutul art. 12 lit. a) teza II-a din Legea nr. 78/2000 este incriminată fapta de „efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ” , elementul material al laturii obiective constând în efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț.

Curtea de apel reține că noțiunile și termenii folosiți în art. 12 lit. a) teza II nu sunt definiți în Legea nr. 78/2000, astfel încât, pentru lămurirea lor este necesar a se avea în vedere înțelesul acestora definit în legislația specială - Codul Comercial, precum și în sensul lor uzual, în ipoteza în care nu există o definiție legală a acestora. Prin „operațiuni financiare”, în sens comun, se înțeleg operațiuni ce implică circulația banilor, a creditelor. Actele de comerț sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4 din același act se socotesc, afară de acestea, ca acte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din actul în sine.

În raport de aceste definiții, prin operațiuni financiare, ca acte de comerț, în accepțiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se înțelege desfășurarea oricărei activități apreciată ca act de comerț de prevederile art. 3 pct. 11 și art. 4 C. com. care presupune o plată, o circulație a banilor sau creditelor. Curtea de apel a apreciat că susținerea inculpatului B.D. că sub incidența textului incriminator nu ar intra decât operațiuni ce țin de bancă nu poate fi primită, deoarece dacă aceasta ar fi fost voința legiuitorului, atunci s-ar fi limitat doar la expresia de „operațiuni financiare”, fără a se mai adăuga și „acte de comerț”.

Și interpretarea teleologică a textului conduce la aceeași concluzie, deoarece scopul incriminării acestei fapte îl constituie ocrotirea relațiilor sociale referitoare la cinstea și onestitatea persoanelor care, datorită funcției sau calității pe care o dețin, trebuie să se abțină de la efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț. O restrângere a elementului material doar la domeniul bancar ar însemna a lipsi de ocrotire celelalte situații în care, urmare a unor acte de comerț ce presupun efectuarea de plăți, circulația banilor și a creditelor, se obțin bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Sub aspectul laturii subiective, în apărarea sa inculpatul a arătat pe de o parte că în calitatea sa de polițist nu a generat un avantaj de natură patrimonială în favoarea societății și că nu a abținut vreun folos necuvenit, iar pe de altă parte că ajutorul dat soției sale nu înseamnă că ar fi efectuat operațiuni financiare ca acte de comerț, soția sa administrând societatea, lipsind astfel intenția. Curtea a arătat că, în ce privește latura subiectivă, infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 poate fi săvârșită numai cu intenție directă, calificată, fapta săvârșindu-se în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

în aceste condiții curtea de apel a apreciat că apărările inculpatului nu pot fi primite deoarece incriminarea unor fapte asimilate celor de corupție așa cum este art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu vizează protejarea patrimoniului, ci împiedicarea persoanelor cu o anume calitate să uzeze de funcția deținută. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că din probele administrate nu a rezultat că ar fi efectuat acte de administrare a societății, ci doar și-a ajutat soția atunci când acesta nu putea fi contactată de distribuitori, clienți, persoane care reparau utilajele și bancă.

Curtea de apel, în urma analizării întregului material probat din această perspectivă, a constatat că faptele inculpatului nu s-au limitat la un simplu ajutor dat soției sale în administrarea societății, acesta administrând în fapt societatea, în condițiile în care funcția sa era aceea de polițist care își desfășura activitatea în compartimentul de investigare a fraudelor, domeniu având legătură cu activitatea societăților comerciale. Din denunțul și declarațiile martorei Ș.E. date în fața organelor de urmărire penală (filele 2-4, 15-16 și 316-317 d.u.p.) a rezultat că SC B.P. SRL - societate pe care o administra, a fost vândută în anul 2007 către martora M.C.M. - cumnata inculpatului. Discuțiile de preluare a societății au fost purtate de martora Ș. cu inculpatul B.D.

și cu soția acestuia. Martora a mai afirmat că inculpatul era de fapt persoana care se ocupa de administrarea societății; în calitatea sa de polițist atunci când efectua controale la diverse societăți comerciale propunea acestora să se aprovizioneze cu marfă de la SC B.P. SRL iar în caz de refuz, amenda societățile și a încercat să determine distribuitorii diverselor societăți să nu mai distribuie mărfuri altor societăți comerciale, pentru ca propria societate să nu aibă concurență. Martora a concluzionat că văzându-l frecvent pe inculpat ocupându-se de livrarea produselor de panificație și discutând cu distribuitorii și-a dat seama că acesta administrează în fapt societatea. Martora Ș.E. a fost audiată și în cursul cercetării judecătorești (filele 80-82 d. fond).

Inițial martora a încercat să nege afirmațiile făcute în cursul urmăririi penale motivând retractarea prin aceea că nu a formulat denunțul, că nu a citit declarațiile și că nu își amintește declarațiile, dar apoi chestionată asupra afirmațiilor sale a arătat că își menține acele declarații și chiar că a discutat cu soția inculpatului care i-a spus că societatea nu are probleme cu alte societăți comerciale în ce privește achitarea datoriilor datorită respectului pe care administratorii societăților îl poartă soțului său - inculpatul B.D. În cauză a formulat plângere martora A.A.E. - administrator la SC O. SRL Târnava SRL care a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în anul 2008 și că după ce a preluat societatea care avea un punct de lucru în com.

Bârghiș acesta i-a propus să vândă produse de panificație fabricate de SC B.P. SRL. Martora a arătat că problemele legate de afaceri Ie-a discutat cu inculpatul care la început îi aducea pâine cu mașina personală, îi tăia chitanțe și facturi și încasa banii pe marfă. Ulterior între SC B.P. SRL și societatea administrată de martoră a intervenit un conflict comercial ca urmare a neachitării mărfii, martora pierzând procesul și fiind obligată să plătească către SC B.P. SRL suma de 3.500 Iei. Martora a afirmat că la data de 3 mai 2011 inculpatul a sunat-o de pe telefonul său personal și i-a indicat printr-un SMS contul bancar în care să achite datoria. Susținerile martorei sunt confirmate de procesul verbal întocmit de procuror și de planșa fotografică (filele 27-30 d.u.p.), din care se observă nr. de telefon al inculpatului și conținutul SMS - ului trimis de la acest nr. de telefon prin care s-a indicat martorei contul bancar respectiv.

În declarația dată în fața instanței martora A. (filele 186-187 d. fond) a confirmat cele declarate la urmărire penală afirmând că în opinia sa, în urma relațiilor comerciale cu SC B.P. SRL, de administrarea acestei societăți comerciale se ocupa inculpatul. În faza cercetării judecătorești au mai fost audiați martorii acuzării I.Ș.A. (fila 58), R.R.R. (filele 59-60), B.C. (filele 76-77 ), D.M.O. (filele 78-79), T.D. (filele 139-140), N.I. (filele 205-206) și M.A.D. (filele 203-204). Toți martorii audiați au afirmat legătura inculpatului cu SC B.P. SRL și implicarea sa în activitatea acestei societăți. Micile diferențe constatate de către instanță între declarațiile date de acești martori în fața instanței cu cele date în cursul urmăririi penale nu sunt de natură a crea convingerea instanței că inculpatul nu a administrat în fapt o societate comerciale deși legea îi interzicea această activitate.

Cu deosebire, declarația martorei M.A.D. creează convingerea instanței că inculpatul și-a încălcat statutul, martora afirmând în declarația sa că l-a cunoscut pe inculpat deoarece acesta efectua plăți în contul SC B.P. SRL, fiind împuternicit pe contul acestei societăți. De menționat că martora lucrează la franciza I.N.G. Bank - Sucursala Mediaș și în această calitate l-a cunoscut pe inculpat și are cunoștință despre activitatea acestuia. Martora a mai arătat că în repetate rânduri a discutat cu inculpatul atât personal cât și telefonic, acesta dispunând efectuarea unor plăți în numele societății. Declarațiile martorei sunt confirmate și de adresa din 15 iulie 2011 a I.N.G. Bank NV Amsterdam - Sucursala București (fila 248 d.u.p.), din care rezultă că un cont deschis la această bancă al cărui titular este B.A.M.

are și o persoană mandatată - inculpatul B.D., clientul fiind SC B.P. SRL, conform „formularului adăugare mandatar ” (fila 296 d.u.p.). Audiat fiind de către instanță inculpatul B.D. (filele 19-21 ), nu a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând în esență că toate faptele sale au constituit un ajutor dat soției sale, și că nu a depășit limitele unei comportări normale având în vedere statutul său de polițist. Documentele depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați se coroborează cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.D. (filele 41-154 d.u.p.), din conținutul cărora rezultă cu certitudine că inculpatul era persoana care se ocupa cu administrarea societății SC B.P.

SRL, deși avea interdicția legală de a desfășura această activitate incompatibilă cu calitatea sa de ofițer de poliție judiciară.

Astfel inculpatul negocia salariile cu angajații societății (filele 42 - 43), se preocupa de funcționarea utilajelor din magazine, repararea acestora și dădea dispoziții de plată a persoanelor chemate să le repare (filele 43-62, 90-91), se preocupa de aprovizionarea cu marfă a magazinelor (filele 64-65, 70-71), căuta personal pentru angajarea în magazine (filele 67-69, 111-113), se preocupa de întocmirea ordinelor de plată și situația contului bancar al societății (filele 77-80, 91-96, 106-107) precum și de instalarea unor sisteme POS în magazinele societății (filele 96-98), discuta situația aprovizionării cu țigări a societății (filele 81-84), caută noi piețe de desfacere a produselor societății (filele 85-86), efectua plăți pentru societate (filele 103-104), se ocupa de documentele societății și de facturi (filele 108-110) și în general se prezenta ca fiind din partea SC B.P.

SRL (fila 120). Întrebat fiind inculpatul despre aceste convorbiri telefonice, acesta Ie-a recunoscut necontestându-le, fără a face însă precizări asupra împrejurărilor în care Ie-a purtat și persoanelor cu care a discutat. În fața instanței au fost audiați martorii propuși de către apărare D.C.S. (filele 104-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M. (filele 140-142), H.H. (filele 143-144), K.A.L. (fila 153), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171) și B.V.A. (filele 188-189). Deși prin declarațiile acestor martori inculpatul și-a propus să contrazică probele acuzării, nu s-a reușit acest fapt, unii martori chiar confirmând activitățile inculpatului de administrare a societății comerciale. Astfel, martorul D.C.S.

a arătat că a cerut confirmarea inculpatului pentru angajarea unei persoane iar martorul H.H. a arătat că l-a cunoscut pe inculpat când s-au schimbat proprietarii SC B.P. SRL și acesta s-a prezentat ca reprezentant al societății, discutând cu el despre vânzările de pâine. Fapta inculpatului B.D. - ofițer de poliție judiciară, care în perioada 2008 - iulie 2011, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu privitoare la incompatibilități (art. 45 lit. g)) din Legea nr. 360/2002 ) a efectuat prin persoane interpuse, activități de comerț și a participat la administrarea SC B.P. SRL Nemșa, jud. Sibiu, în scopul obținerii pentru sine unui folos material necuvenit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social a faptei săvârșite și de circumstanțele sale personale. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că doar și-a ajutat soția în administrarea societății, nu posedă antecedente penale iar din adresa din 29 martie 2012 a I.P.J. Sibiu a rezultat că a avut un traseu profesional fără incidente disciplinare. Curtea a apreciat că în raport de fapta săvârșită, de gradul de pericol social a acesteia, de limitele de pedeapsă stabilite de lege și de persoana inculpatului, pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

S-a apreciat că această pedeapsă este în măsură să asigure îndeplinirea dublului scop al pedepsei, astfel cum acesta este prev. în disp. art. 52 C. pen., atât cel preventiv cât și cel coercitiv. Curtea de apel nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, acesta nefiind sincer, iar comportarea sa bună anterioară fiind apreciată ca o conduită normală, mai ales pentru o persoană având calitatea de polițist. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei Curtea de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani ; compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni. În ce privește pedepsele accesorii a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art. 71 al. 2 C. pen.

impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), reținând că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.

Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (..). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea a considerat că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației.

Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației. În ce privește pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. instanța a apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, se impune și interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a mai ocupa o funcție de polițist. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate. II. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul, criticile formulate vizând atât netemeinicia cât și legalitatea hotărârii atacate, în drept invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 17 2 C. proc.

pen., solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând în fond să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta pentru care a fost trimis în judecată îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Prin motivele de recurs depuse în fața instanței, inculpatul a arătat că ansamblul activităților descrise de Ministerul Public în actul de sesizare al instanței, precum și evaluarea probelor administrate nemijlocit în fața instanței relevă doar un ajutor sporadic acordat soției sale, situație în care nu se poate considera că ajutorul acordat reprezintă acte de comerț. Printr-o interpretare greșită a textului de lege, instanța fondului a făcut o adăugare la interdicțiile stabilite de legiuitor întrucât a considerat transportul sporadic de produse de panificație drept operațiuni comerciale ca acte de comerț.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate apreciază ca fiind fondat recursul declarat de inculpatul B.D. pentru următoarele considerente: În mod corect a fost reținută starea de fapt de către instanța de fond, potrivit căreia inculpatul B.D., în calitate de ofițer de poliție judiciară, în perioada 2008 - iulie 2011, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu privitoare la incompatibilități (art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002) a efectuat prin persoane interpuse, activități de comerț și a participat la administrarea SC B.P. SRL Nemșa, jud. Sibiu, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material, acte care se circumscriu faptei de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite.

Pentru angajarea răspunderii penale însă nu este suficient ca fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită cu vinovăție ci trebuie să prezinte un pericol social suficient de ridicat astfel încât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală să nu poată fi restabilită decât prin aplicarea unei pedepse. Conform art. 18 1 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

În cauza de față faptele săvârșite de către inculpat nu prezintă un grad de pericol social atât de ridicat încât să aducă o atingere suficient de mare valorilor sociale ocrotite de legea penală pentru a constituii infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000. În raport de atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de legea penală, de faptul că administratorul societății este soția acestuia iar activitatea desfășurată a fost și în scopul de a-și ajuta soția, precum și în raport de conduita bună la locul de muncă, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor săvârșite de către inculpatul B.D. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este de natură a restabili ordinea de drept încălcată, precum și de a determina inculpatul ca pe viitor să nu mai desfășoare activități prin care să aducă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinței penale nr. 120 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, va casa în parte sentința recurată și în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. cu aplicarea art. 18 1 alin. (1) C. pen. va achita inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000, iar în baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. va aplica inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinței penale nr. 120 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează în parte sentința recurată și, rejudecând în fond, în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. cu aplicarea art. 18 1 alin. (1) C. pen., achită pe inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț, incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.

aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei. Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată care nu contravin prezentei. Cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.