ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursurilor de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 120/2012
din 10 octombrie 2012,
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
penală, a condamnat pe inculpatul B.D. - la 1 an închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț,
incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o
persoană, faptă prev. și ped. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000,
a interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c)
C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen., în baza art. 81,
82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an
închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani,
compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de
2 ani, în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.
art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate
a executării pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, în
baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate, iar în baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească suma totală de
2.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă reprezentând
1.000 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și 1.150 lei
cheltuieli efectuate în faza cercetării judecătorești. Pentru a dispune astfel,
Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
din 1 noiembrie 2011 al
Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia emis în Dosarul
nr. 93/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.D.- pentru
săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț
incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de foloase materiale
necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea 78/2000.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 2 noiembrie 2011 sub nr. 1173/57/2011.
Prin
actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că în calitatea sa de
ofițer de poliție judiciară, calitate dobândită conform avizului nr. 1096/C/2008
al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și având gradul profesional de inspector în cadrul Poliției
municipiului Mediaș - Biroul de Investigare a Fraudelor, a efectuat acte de
comerț incompatibile cu funcția deținută.
Deoarece
potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului) acestuia
îi era interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de
comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți
comerciale, inculpatul B.D. a luat hotărârea de a folosi persoane interpuse
pentru a derula activitățile prohibite.
Astfel
potrivit martorului Ș.E., în cursul anului 2007 aceasta a fost contactată de
către inculpatul B.D. care era împreună cu B.A.M. - soția acestuia, împrejurare
în care ofițerul de poliție s-a arătat interesat să-i fie cesionate părțile sociale
ale SC B.P. SRL Nemșa. Dată fiind calitatea de ofițer de poliție a
inculpatului, părțile sociale au fost cesionate de către martorul Ș.E. în
favoarea soției și a cumnatei acestuia, numita M.C.M.
De la
momentul preluării societății comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care
a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemșa (având obiect principal de
activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor proaspete de
patiserie) iar numărul de telefon al acestuia a fost consemnat la numerele de
contact ale societății (fila 18).
Din
interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului B.D. a rezultat cu
certitudine că administrarea societății comerciale a fost efectuată de către
acesta, sens în care era contactat ori după caz contacta distribuitorii (filele
64-65; 122; 139; 142), selecta persoanele care urmau a fi angajate (fila 67-68;
72; 111-112; 128), făcea plata salariilor angajaților (fila 42-43; 88), se
preocupa de găsirea persoanelor care trebuiau să remedieze defecțiunile
utilajelor folosite în cadrul societății și plata prețului reparațiilor (filele
43-62; 90-91), supraveghea distribuirea mărfurilor către punctele de lucru ale
societății și returnarea ambalajelor (filele 70-71; 85-86; 152) plătea chiria
pentru spațiile unde își desfășura activitatea societatea comercială (filele
75-76), efectua plăți în numele societății comerciale (filele 77-80; 82-8;
91-92; 104; 120; 145-149), supraveghea activitatea brutăriei societății (filele
126-127) și era persoana de legătură cu numita O., contabilul societății
(filele 133-136; 143-144; 153-154).
Relevant
s-a apreciat în cauză a fi faptul că inculpatul B.D. avea specimen de semnătură
în bancă spre a putea face plăți în numele SC B.P. SRL (filele 248 și 296) iar
acesta s-a folosit de dreptul la semnătură spre a face plățile în numele
societății comerciale. în acest sens a fost declarația martorului M.A.D.,
ofițer de cont în cadrul I.N.G.B.N.V Amsterdam - Agenția Mediaș care a precizat
că inculpatul B.D. a fost persoana care a reprezentat SC B.P. SRL în relația cu
banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situația contului
societății comerciale și făcea plățile. Martorul a mai arătat că numita B.A.M.
se prezenta doar sporadic la bancă spre a efectua operațiunile bancare pentru
care în mod obișnuit se prezenta inculpatul (fila 308).
În legătură
cu aceste aspecte, edificatoare s-au apreciat a fi discuțiile telefonice din
ziua de 07 iunie 2011 când la solicitarea numitului C. de a verifica dacă au
intrat banii în contul SC B.P. SRL, inculpatul B.D. a contactat telefonic pe
martorul M.A.D. spre a se interesa de situația contului (filele 91-94).
Mai mult
chiar, în cursul aceleași zile, inculpatul B.D. s-a preocupat spre a comunica
unei societăți bancare, datele punctelor de lucru ale SC B.P. SRL unde urmau a
fi instalate aparate POS necesare pentru plata cu cârdul (filele 96-97).
Preocupările
inculpatului de a desfășura activități de comerț s-a manifestat și în intenția
acestuia de a obține finanțări din fonduri europene a unor proiecte de
achiziție utilaje (filele 98-100).
Interceptările
convorbirilor telefonice s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în
cauză, rezultând preocuparea constantă a inculpatului B.D. în administrarea SC
B.P. SRL Nemșa prin efectuarea actelor de administrare arătate mai sus (filele
303 - 322).
În cursul
cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul B.D. (filele 19-21 ),
martorii acuzării I.Ș.A. (fila 58), R.R.M. (filele 59-60 ), B.C. (filele
76-77), D.M.O. (filele 78-79), Ș.E. (filele 80-82), T.D. (filele 139-140), M.A.D.
(filele 203-204) și N.I. (filele 205-206).
Au mai
fost audiați martorii apărării D.C.S. (filele 04-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M.
(filele 141-142), H.H. (filele 143-144), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171), A.A.
(filele 186-187) și B.V.A. (filele 188-189).
În cauză s-a
încuviințat inculpatului depunerea de înscrisuri referitoare la SC B.P. SRL și
documente bancare.
Din
ansamblul probelor administrate în cauză
Curtea
de Apel a reținut următoarea situația de fapt:
Inculpatul
B.D. are calitatea de ofițer de poliție judiciară, calitate dobândită conform
avizului nr. 1096/C/2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și are gradul profesional de inspector în cadrul
Poliției municipiului Mediaș - Biroul de Investigare a Fraudelor.
În calitatea
deținută inculpatului îi este interzisă efectuarea, direct sau prin persoane
interpuse, activităților de comerț ori să participe la administrarea sau
conducerea unor societăți comerciale, potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002
(Statutul polițistului).
Cu toate
acestea inculpatul B.D. a luat hotărârea de a se folosi de persoane interpuse
pentru a derula activitățile prohibite și în cursul anului 2007 a contactat-o
pe martora Ș.E. arătându-se interesat a-i fi cesionate părțile sociale ale SC
B.P. SRL Nemșa - societate administrată de martoră și având ca obiect principal
de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor proaspete de
patiserie.
Amănuntele
tranzacției au fost discutate de martoră cu inculpatul care a fost însoțit de
către soția sa - B.A.M.
Pentru a
păstra aparențele legale și dată fiind calitatea sa de ofițer de poliție,
părțile sociale au fost cesionate de către martorul Ș.E. în favoarea soției
inculpatului și a cumnatei acestuia, martora M.C.M., persoane cu care s-a și
încheiat actul autentic de vânzare cumpărare a societății comerciale, soția și
cumnata fiind administratorii societății.
De la
momentul preluării societății comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care
a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemșa, numărul său de telefon
fiind consemnat la numerele de contact ale societății, inculpatul fiind acela
care de regulă contacta distribuitorii de marfă, selecta persoanele care urmau
a fi angajate, făcea plata salariilor angajaților, se preocupa de găsirea
persoanelor care trebuiau să remedieze defecțiunile utilajelor folosite în
cadrul societății și plata prețului reparațiilor, supraveghea distribuirea
mărfurilor către punctele de lucru ale societății și returnarea ambalajelor, plătea
chiria pentru spațiile unde își
desfășura activitatea
societatea comercială, efectua plăți în numele societății comerciale,
supraveghea activitatea brutăriei societății și era persoana de legătură cu
martora O.P. - contabilul societății.
De asemenea,
inculpatul B.D. avea împuternicire pe un cont bancar al societății comerciale -
cont deschis la I.N.G. Bank, fiind persoana care reprezenta SC B.P. SRL în
relația cu banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situația
contului societății comerciale și făcea plățile necesare.
Apărarea
inculpatului a vizat atât latura obiectivă a infracțiunii reținută în sarcina
sa, precum și latura subiectivă a acesteia.
Astfel, în ce
privește latura obiectivă inculpatul a arătat că acuzarea nu a făcut distincție
între diversele categorii de acte de comerț sau între activitățile specifice
administrării sau conducerii unei societăți comerciale.
S-a arătat că
infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza II din Legea nr. 78/2000 are ca element
material al laturii obiective fapta de a efectua operațiuni financiare, ca acte
de comerț, incompatibile cu funcția deținută, norma penală având caracter
restrictiv și referindu-se doar la acele acte de comerț care constituie
operațiuni financiare.
Apărarea
inculpatului nu a fost reținută de curtea de apel deoarece în conținutul art. 12
lit. a) teza II-a din Legea nr. 78/2000 este incriminată fapta de „efectuare de
operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția
sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană
”
,
elementul material al laturii obiective constând în efectuarea de operațiuni
financiare, ca acte de comerț.
Curtea de apel
reține că noțiunile și termenii folosiți în art. 12 lit. a) teza II nu sunt
definiți în Legea nr. 78/2000, astfel încât, pentru lămurirea lor este necesar
a se avea în vedere înțelesul acestora definit în legislația specială - Codul
Comercial, precum și în sensul lor uzual, în ipoteza în care nu există o
definiție legală a acestora.
Prin „operațiuni
financiare”, în sens comun, se înțeleg operațiuni ce implică circulația
banilor, a creditelor.
Actele de
comerț sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4
din același act se socotesc, afară de acestea, ca acte de comerț, celelalte
contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau
dacă contrariul nu rezultă din actul în sine.
În raport
de aceste definiții, prin operațiuni financiare, ca acte de comerț, în
accepțiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se
înțelege
desfășurarea oricărei activități apreciată ca act de comerț de prevederile art.
3 pct. 11 și art. 4 C. com. care presupune o plată, o circulație a banilor sau
creditelor.
Curtea de apel
a apreciat că susținerea inculpatului B.D. că sub incidența textului
incriminator nu ar intra decât operațiuni ce țin de bancă nu poate fi primită,
deoarece dacă aceasta ar fi fost voința legiuitorului, atunci s-ar fi limitat
doar la expresia de „operațiuni financiare”, fără a se mai adăuga și „acte de comerț”.
Și
interpretarea teleologică a textului conduce la aceeași concluzie, deoarece
scopul incriminării acestei fapte îl constituie ocrotirea relațiilor sociale
referitoare la cinstea și onestitatea persoanelor care, datorită funcției sau
calității pe care o dețin, trebuie să se abțină de la efectuarea de operațiuni
financiare ca acte de comerț.
O restrângere
a elementului material doar la domeniul bancar ar însemna a lipsi de ocrotire
celelalte situații în care, urmare a unor acte de comerț ce presupun efectuarea
de plăți, circulația banilor și a creditelor, se obțin bani, bunuri ori alte
foloase necuvenite.
Sub aspectul
laturii subiective, în apărarea sa inculpatul a arătat pe de o parte că în
calitatea sa de polițist nu a generat un avantaj de natură patrimonială în
favoarea societății și că nu a abținut vreun folos necuvenit, iar pe de altă
parte că ajutorul dat soției sale nu înseamnă că ar fi efectuat operațiuni
financiare ca acte de comerț, soția sa administrând societatea, lipsind astfel
intenția.
Curtea a
arătat că, în ce privește latura subiectivă, infracțiunea prev. de art. 12 lit.
a) din Legea nr. 78/2000 poate fi săvârșită numai cu intenție directă,
calificată, fapta săvârșindu-se în scopul obținerii pentru sine sau pentru
altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. în aceste condiții curtea de
apel a apreciat că apărările inculpatului nu pot fi primite deoarece
incriminarea unor fapte asimilate celor de corupție așa cum este art. 12 lit. a)
din Legea nr. 78/2000 nu vizează protejarea patrimoniului, ci împiedicarea
persoanelor cu o anume calitate să uzeze de funcția deținută.
Inculpatul
nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că din probele administrate nu a
rezultat că ar fi efectuat acte de administrare a societății, ci doar și-a ajutat
soția atunci când acesta nu putea fi contactată de distribuitori, clienți,
persoane care reparau utilajele și bancă.
Curtea
de apel, în urma analizării întregului material probat din această perspectivă,
a constatat că faptele inculpatului nu s-au limitat
la
un simplu ajutor dat soției sale în administrarea societății, acesta
administrând în fapt societatea, în condițiile în care funcția sa era aceea de
polițist care își desfășura activitatea în compartimentul de investigare a
fraudelor, domeniu având legătură cu activitatea societăților comerciale.
Din
denunțul și declarațiile martorei Ș.E. date în fața organelor de urmărire
penală (filele 2-4, 15-16 și 316-317 d.u.p.) a rezultat că SC B.P. SRL -
societate pe care o administra, a fost vândută în anul 2007 către martora M.C.M.
- cumnata inculpatului. Discuțiile de preluare a societății au fost purtate de
martora Ș. cu inculpatul B.D. și cu soția acestuia. Martora a mai afirmat că
inculpatul era de fapt persoana care se ocupa de administrarea societății; în
calitatea sa de polițist atunci când efectua controale la diverse societăți
comerciale propunea acestora să se aprovizioneze cu marfă de la SC B.P. SRL iar
în caz de refuz, amenda societățile și a încercat să determine distribuitorii
diverselor societăți să nu mai distribuie mărfuri altor societăți comerciale,
pentru ca propria societate să nu aibă concurență. Martora a concluzionat că
văzându-l frecvent pe inculpat ocupându-se de livrarea produselor de
panificație și discutând cu distribuitorii și-a dat seama că acesta
administrează în fapt societatea.
Martora
Ș.E. a fost audiată și în cursul cercetării judecătorești (filele 80-82 d. fond).
Inițial martora a încercat să nege afirmațiile făcute în cursul urmăririi
penale motivând retractarea prin aceea că nu a formulat denunțul, că nu a citit
declarațiile și că nu își amintește declarațiile, dar apoi chestionată asupra
afirmațiilor sale a arătat că își menține acele declarații și chiar că a
discutat cu soția inculpatului care i-a spus că societatea nu are probleme cu
alte societăți comerciale în ce privește achitarea datoriilor datorită
respectului pe care administratorii societăților îl poartă soțului său - inculpatul
B.D.
În cauză
a formulat plângere martora A.A.E. - administrator la SC O. SRL Târnava SRL care
a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în anul 2008 și că după ce a preluat
societatea care avea un punct de lucru în com. Bârghiș acesta i-a propus să
vândă produse de panificație fabricate de SC B.P. SRL. Martora a arătat că
problemele legate de afaceri Ie-a discutat cu inculpatul care la început îi
aducea pâine cu mașina personală, îi tăia chitanțe și facturi și încasa banii
pe marfă.
Ulterior între
SC B.P. SRL și societatea administrată de martoră a intervenit un conflict
comercial ca urmare a neachitării mărfii, martora pierzând procesul și fiind
obligată să plătească către SC B.P. SRL suma de 3.500 Iei.
Martora
a afirmat că la data de 3 mai 2011 inculpatul a sunat-o de pe telefonul său
personal și i-a indicat printr-un SMS contul bancar în care să achite datoria.
Susținerile
martorei sunt confirmate de procesul verbal întocmit de procuror și de planșa
fotografică (filele 27-30 d.u.p.), din care se observă nr. de telefon al
inculpatului și conținutul SMS - ului trimis de la acest nr. de telefon prin
care s-a indicat martorei contul bancar respectiv.
În
declarația dată în fața instanței martora A. (filele 186-187 d. fond) a
confirmat cele declarate la urmărire penală afirmând că în opinia sa, în urma
relațiilor comerciale cu SC B.P. SRL, de administrarea acestei societăți
comerciale se ocupa inculpatul.
În faza
cercetării judecătorești au mai fost audiați martorii acuzării I.Ș.A. (fila 58),
R.R.R. (filele 59-60), B.C. (filele 76-77 ), D.M.O. (filele 78-79), T.D. (filele
139-140), N.I. (filele 205-206) și M.A.D. (filele 203-204).
Toți martorii
audiați au afirmat legătura inculpatului cu SC B.P. SRL și implicarea sa în
activitatea acestei societăți. Micile diferențe constatate de către instanță
între declarațiile date de acești martori în fața instanței cu cele date în
cursul urmăririi penale nu sunt de natură a crea convingerea instanței că
inculpatul nu a administrat în fapt o societate comerciale deși legea îi
interzicea această activitate.
Cu
deosebire, declarația martorei M.A.D. creează convingerea instanței că
inculpatul și-a încălcat statutul, martora afirmând în declarația sa că l-a
cunoscut pe inculpat deoarece acesta efectua plăți în contul SC B.P. SRL, fiind
împuternicit pe contul acestei societăți. De menționat că martora lucrează la
franciza I.N.G. Bank - Sucursala Mediaș și în această calitate l-a cunoscut pe
inculpat și are cunoștință despre activitatea acestuia. Martora a mai arătat că
în repetate rânduri a discutat cu inculpatul atât personal cât și telefonic,
acesta dispunând efectuarea unor plăți în numele societății.
Declarațiile
martorei sunt confirmate și de adresa din 15 iulie 2011 a I.N.G. Bank NV
Amsterdam - Sucursala
București (fila 248 d.u.p.), din care
rezultă că un cont deschis la această bancă al cărui titular este B.A.M. are și
o persoană mandatată - inculpatul B.D., clientul fiind SC B.P. SRL, conform
„formularului adăugare mandatar
”
(fila 296 d.u.p.).
Audiat fiind
de către instanță inculpatul B.D. (filele 19-21 ), nu a recunoscut săvârșirea
faptelor, arătând în esență că toate faptele sale au constituit un ajutor dat
soției sale, și că nu a depășit limitele unei comportări normale având în
vedere statutul său de polițist.
Documentele
depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați se coroborează cu
procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de
inculpatul B.D. (filele 41-154 d.u.p.), din conținutul cărora rezultă cu
certitudine că inculpatul era persoana care se ocupa cu administrarea
societății SC B.P. SRL, deși avea interdicția legală de a desfășura această
activitate incompatibilă cu calitatea sa de ofițer de poliție judiciară.
Astfel
inculpatul negocia salariile cu angajații societății (filele 42 - 43), se
preocupa de funcționarea utilajelor din magazine, repararea acestora și dădea
dispoziții de plată a persoanelor chemate să le repare (filele 43-62, 90-91),
se preocupa de aprovizionarea cu marfă a magazinelor (filele 64-65, 70-71),
căuta personal pentru angajarea în magazine (filele 67-69, 111-113), se
preocupa de întocmirea ordinelor de plată și situația contului bancar al
societății (filele 77-80, 91-96, 106-107) precum și de instalarea unor sisteme
POS în magazinele societății (filele 96-98), discuta situația aprovizionării cu
țigări a societății (filele 81-84), caută noi piețe de desfacere a produselor
societății (filele 85-86), efectua plăți pentru societate (filele 103-104), se
ocupa de documentele societății și de facturi (filele 108-110) și în general se
prezenta ca fiind din partea SC B.P. SRL (fila 120).
Întrebat fiind
inculpatul despre aceste convorbiri telefonice, acesta Ie-a recunoscut
necontestându-le, fără a face însă precizări asupra împrejurărilor în care Ie-a
purtat și persoanelor cu care a discutat.
În fața
instanței au fost audiați martorii propuși de către apărare D.C.S. (filele
104-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M. (filele 140-142), H.H. (filele 143-144),
K.A.L. (fila 153), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171) și B.V.A. (filele 188-189).
Deși prin
declarațiile acestor martori inculpatul și-a propus să contrazică probele
acuzării, nu s-a reușit acest fapt, unii martori chiar confirmând activitățile
inculpatului de administrare a societății comerciale. Astfel, martorul D.C.S. a
arătat că a cerut confirmarea inculpatului pentru angajarea unei persoane iar
martorul H.H. a arătat că l-a cunoscut pe inculpat când s-au schimbat
proprietarii SC B.P. SRL și acesta s-a prezentat ca reprezentant al societății,
discutând cu el despre vânzările de pâine.
Fapta
inculpatului B.D. - ofițer de poliție judiciară, care în perioada 2008 - iulie
2011, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu privitoare la incompatibilități
(art. 45 lit. g)) din Legea nr. 360/2002 ) a efectuat prin persoane interpuse,
activități de comerț și a participat la administrarea SC B.P. SRL Nemșa, jud.
Sibiu, în scopul obținerii pentru sine unui folos material necuvenit întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare
ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de
foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr.
78/2000, faptă pentru care a fost condamnat.
La
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a ținut seama de
criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv de
limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social a faptei
săvârșite și de circumstanțele sale personale.
Inculpatul nu
a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că doar și-a ajutat soția în
administrarea societății, nu posedă antecedente penale iar din adresa din 29
martie 2012 a I.P.J. Sibiu a rezultat că a avut un traseu profesional fără
incidente disciplinare.
Curtea a
apreciat că în raport de fapta săvârșită, de gradul de pericol social a
acesteia, de limitele de pedeapsă stabilite de lege și de persoana
inculpatului, pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei
pedepse de 1 an închisoare.
S-a
apreciat că această pedeapsă este în măsură să asigure îndeplinirea dublului
scop al pedepsei, astfel cum acesta este prev. în disp. art. 52 C. pen., atât
cel preventiv cât și cel coercitiv.
Curtea
de apel nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, acesta
nefiind sincer, iar comportarea sa bună anterioară fiind apreciată ca o
conduită normală, mai ales pentru o persoană având calitatea de polițist.
În ce
privește modalitatea de executare a pedepsei Curtea de apel a apreciat că
scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în baza
art. 81, 82 C. pen. a dispus
suspendarea condiționată
a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui
termen de încercare de 3 ani
;
compus din cuantumul pedepsei aplicate
la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
În baza art.
359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării
pedepsei în eventualitatea săvârșirii unei noi infracțiuni.
În ce
privește pedepsele accesorii a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. a
interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și
lit. c) C. pen.
În ceea ce privește pedeapsa
accesorie, deși art. 71 al. 2 C. pen. impune interzicerea automată a
drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen., în cazul condamnării
inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de
condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până
la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea
termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere
Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recurs în interesul legii, precum și prevederile art. 3 din
Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de
exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), reținând că o instituire a unei
interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui
o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și
de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului,
„deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile
fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (..).
Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”.
Curtea a considerat că o societate democratică are posibilitatea de a lua
măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea
drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care
instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată
ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în
exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în
pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin
săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele
personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai
puțin, bazele democrației.
În ce
privește pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. instanța a
apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei
infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, se impune și interzicerea, ca
pedeapsă accesorie, a dreptului de a mai ocupa o funcție de polițist.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a
dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.
II. Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs inculpatul, criticile formulate vizând atât
netemeinicia cât și legalitatea hotărârii atacate, în drept invocând cazurile
de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 12 și 17
2
C. proc.
pen., solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și
rejudecând în fond să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta
pentru care a fost trimis în judecată îi lipsește unul din elementele
constitutive ale infracțiunii.
Prin motivele
de recurs depuse în fața instanței, inculpatul a arătat că ansamblul
activităților descrise de Ministerul Public în actul de sesizare al instanței,
precum și evaluarea probelor administrate nemijlocit în fața instanței relevă
doar un ajutor sporadic acordat soției sale, situație în care nu se poate
considera că ajutorul acordat reprezintă acte de comerț. Printr-o interpretare
greșită a textului de lege, instanța fondului a făcut o adăugare la interdicțiile
stabilite de legiuitor întrucât a considerat transportul sporadic de produse de
panificație drept operațiuni comerciale ca acte de comerț.
Înalta Curte,
analizând hotărârea din perspectiva
cazurilor de casare invocate apreciază ca fiind fondat recursul declarat de
inculpatul B.D. pentru următoarele considerente:
În mod corect
a fost reținută starea de fapt de către instanța de fond, potrivit căreia
inculpatul B.D., în calitate de ofițer de poliție judiciară, în perioada 2008 -
iulie 2011, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu privitoare la
incompatibilități (art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002) a efectuat prin
persoane interpuse, activități de comerț și a participat la administrarea SC
B.P. SRL Nemșa, jud. Sibiu, în scopul obținerii pentru sine a unui folos
material, acte care se circumscriu faptei de efectuare de operațiuni financiare
ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută în scopul obținerii de
foloase materiale necuvenite.
Pentru
angajarea răspunderii penale însă nu este suficient ca fapta prevăzută de legea
penală să fie săvârșită cu vinovăție ci trebuie să prezinte un pericol social
suficient de ridicat astfel încât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de
legea penală să nu poată fi restabilită decât prin aplicarea unei pedepse.
Conform art. 18
1
alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,
dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin
conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă
gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Alin. (2)
al aceluiași articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol
social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul
urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau
care s-ar fi putut produce.
În cauza de
față faptele săvârșite de către inculpat nu prezintă un grad de pericol social
atât de ridicat încât să aducă o atingere suficient de mare valorilor sociale
ocrotite de legea penală pentru a constituii infracțiunea prevăzută de art. 12 lit.
a) teza I din Legea nr. 78/2000.
În raport de
atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de legea penală, de faptul că
administratorul societății este soția acestuia iar activitatea desfășurată a fost
și în scopul de a-și ajuta soția, precum și în raport de conduita bună la locul
de muncă, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor săvârșite de
către inculpatul B.D. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,
iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este de natură a
restabili ordinea de drept încălcată, precum și de a determina inculpatul ca pe
viitor să nu mai desfășoare activități prin care să aducă atingere valorilor
sociale ocrotite de legea penală.
Față de
aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva
sentinței penale nr. 120 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
penală, va casa în parte sentința recurată și în baza art. 11 alin. (2) lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen. cu aplicarea art.
18
1
alin. (1) C. pen. va achita inculpatul B.D. pentru săvârșirea
infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț,
incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase materiale
necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000, iar în
baza art. 18
1
alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.
va aplica inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.
În baza
dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate
cu soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului,
iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea
apărătorului ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinței penale nr. 120 din 10
octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Casează în
parte sentința recurată și, rejudecând în fond, în baza art. 11 alin. (2) lit.
a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen. cu aplicarea
art. 18
1
alin. (1) C. pen., achită pe inculpatul B.D. pentru săvârșirea
infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț,
incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase materiale
necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 18
1
alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. aplică inculpatului
amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.
Menține
celelalte dispoziții din hotărârea atacată care nu contravin prezentei.
Cheltuieli
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în
sarcina statului.
Onorariul
parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului
ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.