LUKASHEVICH v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 7364/04, de către Vladislav Yevgenyevich LUCASHEVICH împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 februarie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Vajić Kovler Steiner Hajiyev Spielmann, judecători și dl S. Nielsen, grefier având în vedere cererea depusă la 16 februarie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Vladislav Yevgenyevich Lukashevich, este un național rus care s-a născut în 1977 și trăiește în regiunea Ryazan. Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fost ofițer de poliție. În 2001 a participat la o misiune antiterroristă în regiunea Nord-Caucasus din Rusia. La o dată neespecificată în 2003 reclamantul a depus o cerere la o instanță împotriva Ministerului Internului Federației Ruse pentru a primi salariile pentru participarea sa la misiune. La 2 decembrie 2003, Curtea de District Sovetskiy din Ryazan a acordat cererea reclamantului și i-a acordat 47.096 ruble, plătite de Ministerul Internului. La 15 decembrie 2003, hotărârea a devenit finală. În aceeași dată Curtea de District Sovetskiy din Ryazan a eliberat o scrisoare de execuție și a transmis-o Trezorului de Stat al Rusiei. Hotărârea din 2 decembrie 2003 a fost pusă în aplicare la 20 septembrie 2004. Procedura în fața Curții La 1 martie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 23 iunie 2006, Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Prin scrisoarea lor de aceeași dată, Guvernul a informat, de asemenea, Curtea cu privire la dorința reclamantului de a retrage cererea din lista cazurilor pe calea Curții. Reclamantul a fost invitat să prezinte observații scrise în răspuns până la 28 de ani. August 2006 și confirmă dorința de a retrage cererea. La 26 iulie 2006, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul pentru prezentarea observațiilor sale în răspuns a rămas neafectat. Întrucât observațiile reclamantului în răspuns nu au fost primite până la 28 de ani. August 2006, la 18 octombrie 2006, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că nu și-a clarificat poziția în ceea ce privește retragerea cererii sau, în alternativă, de a prezenta observații, ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul a primit scrisoarea la 25 octombrie 2006, dar nu a răspuns la acest lucru. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, necesită acest lucru.” Curtea constată că reclamantul a fost recomandat să confirme dorința de a retrage cererea din lista de cazuri sau de a prezenta observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Nu s-a primit nici un răspuns până în prezent. Curtea infirmă că reclamantul nu intenționează să continue cererea (art. 37 § 1 litera (a) din Convenție). În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu îi impune să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 7364/04

by Vladislav Yevgenyevich LUKASHEVICH

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 20

February 2007 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

A.

Kovler

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev

,

Mr

D.

Spielmann,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 February 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vladislav Yevgenyevich Lukashevich, is a Russian national who was born in 1977 and lives in the Ryazan Region. The respondent Government are represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant is a former police officer.

In 2001 he took part in a counter-terrorist mission in the North-Caucasus Region of Russia.

On an unspecified date in 2003 the applicant lodged a claim with a court against the Ministry of the Interior of the Russian Federation to receive the wages for his participation in the mission.

On 2 December 2003 the Sovetskiy District Court of Ryazan granted the applicant’s claim and awarded him 47,096 roubles, payable by the Ministry of the Interior.

On 15 December 2003 the judgment became final.

On the same date the Sovetskiy District Court of Ryazan issued a writ of execution and forwarded it to the State Treasury of Russia.

The judgment of 2 December 2003 was enforced on 20 September 2004.

B.

Proceedings before the Court

On 1 March 2006 the application was communicated to the respondent Government.

On 23 June 2006 the Government submitted their observations on the admissibility and merits of the application. By their letter of the same date the Government also informed the Court of the applicant’s wish to withdraw the application from the list of cases pending before the Court.

The applicant was invited to submit written observations in reply by 28

August 2006 and confirm his wish to withdraw the application.

On 26 July 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of his observations in reply remained unaffected.

As the applicant’s observations in reply had not been received by 28

August 2006, on 18 October 2006 the applicant was advised by registered mail that the failure to clarify his position regarding the withdrawal of his application or, in the alternative, to submit observations might result in the strike-out of the application.

The applicant received the letter on 25 October 2006 but did not reply thereto.

THE LAW

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was advised that he was to confirm his wish to withdraw the application from the list of cases or to submit written observations on the admissibility and merits of the case. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue the application (Article 37 § 1 (a) of the Convention). Furthermore, it considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). Accordingly, Article

29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President