GRIBEL v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

20.02.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

GRIBEL v. RUSSIA (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 25958/03, de către Galina Aleksandrovna GRIBEL împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 februarie 2007 ca Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Vajić Kovler, dna Steiner S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl. S. Nielsen Grefier, având în vedere cererea depusă la 23 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dna Galina Aleksandrovna Grybel este un național rus care s-a născut în 1942 și locuiește în Velikiye Luki, regiunea Pskov. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl D. Kozyrev, un avocat practicant în regiunea Pskov. Guvernul contestat este reprezentat de dl Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 11 martie 2003, Tribunalul Velikolukskiy din regiunea Pskov a acordat reclamantului o sumă forfetară de 45 000 ruble ruse („RUR”) și plăți lunare în valoare de 5000 RUR, plătite de Biroul de Protecție Socială a Velikiye Luki. La 27 martie 2003, procedurile de punere în aplicare au început. La 22 aprilie 2003, Curtea Regională Pskov a susținut hotărârea. La 14 iulie 2003, reclamantul a interzis o procedură împotriva serviciului judecător pentru continuarea neexecuției hotărârii din 11 martie 2003. La 5 august 2003, Tribunalul Velikolukskiy a ordonat aplicarea imediată a hotărârii. La 5 septembrie 2003, reclamantul a solicitat Procurorului din Velikiye Luki să intenteze o procedură penală împotriva judecătorului. La 8 octombrie 2003, Procurorul din Velikiye Luki a refuzat cererea reclamantului. La o dată neespecificată, hotărârea Tribunalului Velikolukskiy din 11 martie 2003, astfel cum a fost confirmată la 22 aprilie 2003, a fost pusă în aplicare. La 30 august 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 11 octombrie 2006, reclamanta a informat Curtea că nu mai are intenția de a-și continua cererea în fața Curții. La 17 noiembrie 2006, Guvernul contestat a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei, care au fost trimise reclamantului pentru informații. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul nu mai intenționează să-și continue cererea, în plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu solicită să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În aceste circumstanțe, Curtea consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cauze. Președintele grefierului Christos Rozakis