ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7678/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7678/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1010 din 29 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul

nr. 46854/3/2007,

a fost respinsă

ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și, totodată, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC H. SRL, în

contradictoriu cu pârâții A.T.N., I.G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și

Mărci, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea sentinței, s-a

reținut,

în ceea ce privește

excepția lipsei de interes a

cererii formulate, că interesul legitim - folosul practic urmărit – în

invocarea de către reclamantă a motivelor de nulitate absolută a brevetului de

invenție constă tocmai în posibilitatea de a folosi neîngrădit dispozitive ce

ar putea conține soluții tehnice precum cele protejate.

Pe fondul

cauzei, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 4/405 din

27 aprilie 2005 a fost acordat brevetul de invenție cu

titlul ”L.T.”, solicitant – A.T.N., prioritate 27 februarie 2003.

Invenția a

îndeplinit condițiile de brevetabilitate în special sub aspectul noutății și al

activității inventive la data constituirii depozitului reglementar (respectiv 27

februarie 2003).

Invenția se

referă la un L.T. destinat transportului persoanelor cu disfuncții locomotorii,

pe scările interioare ale unor clădiri. Au fost acceptate 5 revendicări.

Față de stadiul

tehnicii, L.T., conform invenției, asigură menținerea verticală a scaunului L.,

în același timp cu deplasarea pe o cale de rulare cu înclinarea și direcția variabile,

prin aceea că este alcătuit dintr-o cale de rulare cu porțiuni a căror pantă variază

de la poziția orizontală la poziția verticală, pe calea de rulare fiind dispusă

o cremalieră, în angrenare cu un pinion dințat al unui agregat de propulsie, care

permite deplasarea unui cărucior de susținere a unui scaun, prevăzut cu un suport

de picioare, căruciorul fiind dotat și cu un stabilizator de menținere a poziției

verticale a scaunului, precum și cu un mecanism de siguranță, iar suportul de picioare

este prevăzut cu un mecanism de reglare a nivelului de așezare a picioarelor.

În raportul

de examinare, anexa nr. 5, depus la dosarul cauzei, rezultă că, în procesul de examinare,

din materialul documentar cercetat, a fost selectat brevetul, în care este descris

un L.T., folosit pentru deplasarea pe căi de rulare ale unor scări de clădiri, alcătuit

dintr-o ramă purtătoare suspendată de căile de rulare prin intermediul unor mijloace

cu role, un mijloc de propulsie cu cremalieră și un pinion de antrenare pus în mișcare

de un motor electric, pentru deplasarea ramei de-a lungul căii de rulare. Mijloacele

de deplasare cuprind două seturi de role de ghidare montate una după alta a pinionului

în rama purtătoare. Setul de role de la partea superioară este prevăzut cu o cremalieră

pentru angrenarea mijloacelor de deplasare.

Acest material

nu a fost transmis inventatorului, apreciindu-se că nu este opozabil.

După examinarea

expertizei efectuate în cauză, care analizează amănunțit cererile și brevetele opuse

în cererea de chemare în judecată, se poate trage o concluzie generală privind modul

în care a fost făcută aprecierea brevetelor opuse, de către reclamantă: au fost

opuse mai multe cereri și brevete din cele care, într-adevăr există, dar, chiar

în cazul în care cineva ar vrea să combine soluțiile acestora, tot trebuie să depună

o activitate inventivă pentru funcționarea ansamblului general. Afirmația este și

mai puternică în cazul de față în care soluțiile subansamblelor diferă de stadiul

tehnicii, iar revendicarea 1, așa cum este formulată, răspunde condiției unității

invenției.

De asemenea,

niciunul dintre materialele opuse de reclamantă nu poate fi considerat opozabil

ca noutate, în întregime, brevetului în litigiu. Subansamblurile care au aceeași

funcțiune în cadrul funcționării unui L. de scară (din stadiul cunoscut al tehnicii)

se regăsesc și la brevetele opuse și la brevetul românesc al pârâților, dar au construcții

intime diferite.

Soluțiile

prezentate nu rezultă în mod evident din stadiul tehnicii și nu sunt evidente unei

persoane din domeniu, apreciindu-se că se bucură de inventivitate, a conchis prima

instanță.

Prin decizia

nr. 265 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat

apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat, referitor la motivele de apel ce vizează raporturile

dintre SC V.R. SRL, pârâtul A.T.N., societatea H.T.G. și numitul H.I., că nu au

legătură cu cererea cu care a fost învestită prima instanță, fiind total străine

cauzelor de nulitate ale brevetului în litigiu invocate în cererea de chemare în

judecată, respectiv lipsa noutății și lipsa caracterului inventiv. De asemenea,

nu au legătură nici cu cererea de constatare a nulității contractului de cesiune,

în care nulitatea invocată este cea rezultată din caracterul subsecvent al contractului

de cesiune în raport cu eliberarea brevetului de invenție, precum și pe existența

unei cauze ilicite și morale la încheierea contractului, rezultate din faptul că

părțile contractului erau conștiente de lipsa de brevetabilitate a obiectului invenției.

Întrucât aceste

motive tind la conturarea unor alte cauze ale cererii decât cele cu care prima instanță

a fost învestită, au fost formulate cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin.

(1) C. proc. civ.

Referitor

la susținerile privind existența unei contradictorialități între celelalte probe

administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză, Curtea a constatat

că apelanta nu a precizat în mod concret care din celelalte probe administrate ar

fi de natură să infirme concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, la

data constituirii depozitului reglementar (27 februarie 2003), invenția pentru care

s-a eliberat brevetul de invenție a îndeplinit condițiile de brevetabilitate, în

special sub aspectul noutății și al activității inventive.

Îndeplinirea

condițiilor noutății și activității inventive nu poate fi analizată în raport de

descrierea generală a invenției și a avantajelor acesteia cuprinse în cererea de

brevet, invocată de apelantă, ci în raport de stadiul tehnicii la momentul depozitului

reglementar și, respectiv, de existența în concret a posibilității ca,

pentru o persoană de specialitate,

ea să rezulte în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Prin urmare, fragmentele

din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor

raportului de expertiză, raportul cuprinzând analiza celor două elemente de brevetabilitate,

prin compararea brevetului in litigiu cu celelalte brevete eliberate în domeniul

de aplicare al invenției, inclusiv cele invocate în cererea de chemare în judecată.

Nici clarificările solicitate

prin adresa

Oficiului de Stat pentru Invenții și

Mărci

din 17 septembrie 2004, în timpul procedurii de examinare, nu prezintă

relevanță în cauză, atât timp cât procedura de examinare a fost finalizată cu eliberarea

brevetului de invenție, iar raportul de expertiză a confirmat îndeplinirea celor

două condiții de brevetabilitate contestate de reclamantă.

Nu poate fi reținută ca

temeinică susținerea apelantei în sensul că în raportul de expertiză nu ar fi fost

analizate cele două condiții de brevetabilitate în raport cu brevetele de invenție

indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Astfel, în cuprinsul raportului

de expertiză invenția în litigiu a fost comparată cu cele cuprinse în brevetele

AA, BB, CC, DD (pentru revendicarea nr. 1), EE (pentru revendicările nr. 2 și 3),

FF (pentru revendicarea nr. 4, precizându-se totodată de către expert ca brevetul

GG invocat nu este identificabil în vreo bază de date) și HH (pentru revendicarea

nr. 5).

Prin urmare, raportul

de expertiză efectuat la prima instanță a răspuns obiectivelor stabilite de instanță,

a făcut o analiză comparativă a obiectului invenției în litigiu cu obiectele invențiilor

cuprinse în brevetele invocate de reclamantă și care au putut fi identificate, analiză

care a vizat cele două condiții de brevetabilitate contestate - noutatea și caracterul

inventiv, iar reclamanta-apelantă nu a adus niciun argument de ordin tehnic care

să infirme constatările și concluziile raportului de expertiză. Dimpotrivă, criticile

raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei brevetului în litigiu în limitele

obiectivelor, aspect nereal.

Cu privire la susținerea

în sensul că expertul ar fi realizat expertiza sub imperiul temerii că ar putea

fi formulată o plângere penală împotriva sa. Aceasta nu a fost în niciun mod dovedită.

Curtea a constatat că

niciuna din celelalte probe administrate în cauză în limitele legalei învestiri

a instanței nu vine în contradicție cu concluziile raportului de expertiză. Dimpotrivă,

parte din celelalte probe administrate au stat la baza întocmirii raportului de

expertiză, iar apelanta-reclamantă nu a indicat în mod concret vreo contradicție

sau vreo eroare de interpretare sau raționament cuprinsă în raportul de expertiză.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC H. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a respins

solicitarea reclamantei de completare a probatoriului cu proba cu o nouă expertiză

de specialitate, precum și proba cu o contraexpertiză în specialitatea proprietate

industrială, pornind de la premise greșite.

Astfel, contrar celor

reținute de către instanță, reclamanta a invocat lipsa tehnicității raportului de

expertiză, afirmațiile eronate ale expertului judiciar, analiza sa neurmărind elementele

punctuale ale revendicărilor brevetului contestat sub aspectul efectelor tehnice

noi, distinctive și esențiale, superioare față de alte soluții tehnice cunoscute

(pe plan mondial), neurmărind examinarea activității inventive, aspecte ce se regăsesc

în obiecțiunile la raportul de expertiză depus în prima instanță.

Este greșit și argumentul

că expertiza contrarie ar fi avut de răspuns la același obiectiv (dacă brevetul

a cărui anulare se solicită se bucura la data invenției de condiția noutății și

a activității inventive).

Motivarea cererii reclamantei

de administrare a probei cu o contraexpertiză a fost explicată prin criticile/obiecțiunile

formulate la raportul de expertiză, prin care a fost subliniată conduita eronată

a expertului judiciar, care nu a procedat la analizarea tehnică a brevetului în

litigiu, nu a explicat de ce niciunul dintre brevetele enumerate în acțiunea introductivă

nu poate fi considerat distrugător de noutate, nu a justificat în ce constă activitatea

inventivă a autorului.

- Prin respingerea cererii

de completare a probatoriului, instanța de apel a încălcat în mod flagrant atât

rolul său activ, cât și dreptul la apărare al reclamantei și dreptul la un proces

echitabil - consacrat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În

formularea cerințelor sale privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca el să

fie echitabil, Curtea Europeană a statuat obligația instanței de proceda la un examen

atent al tuturor argumentelor și cererilor de probă ale părților, obligație încălcată

de către instanța de apel.

- În mod greșit, instanța

de apel a confirmat hotărârea primei instanțe, care s-a întemeiat pe o expertiză

judiciară nesatisfăcătoare, având în vedere faptul că expertul nu a clarificat problemele

tehnice abordate și soluțiile tehnice, respectiv avantajele invenției propuse de

brevetul contestat, raportat la brevetele distrugătoare de noutate: expertul nu

a explicat elementele de noutate, inventive, originale, care diferențiază invenția

brevetată de cele enumerate ca similare în acțiunea introductivă.

Mai mult, expertiza nu

are o forță probantă absolută, instanța nefiind ținută de concluziile expertului,

care constituie numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului,

acesta din urmă trebuind să-și motiveze poziția.

În speță, decizia este

criticabilă și se impune a fi casată, deoarece instanța de apel a refuzat administrarea

de noi probe și a preluat integral concluziile raportului de expertiză (de la judecata

în primă instanță), nefurnizând o argumentare proprie cu privire la însușirea probei

și îndeplinirea condițiilor de brevetabilitate.

Mai mult, răspunsul expertului

judiciar copiază paragrafe din poziția scrisă a intimaților pârâți (întâmpinare/punct

de vedere cu privire la obiecțiuni), ceea ce denotă lipsa de obiectivitate a acestuia

și constituie un argument în plus pentru completarea probatoriului cu o probă nouă.

Sunt incidente, astfel,

prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe

noi, care ar fi de natură să contribuie la aflarea adevărului și la justa soluționare

a cauzei, respectiv proba cu contraexpertiză, care nu poate fi echivalată, din punctul

de vedere al valorii juridice, cu aceea a unei simple expertize.

Contraexpertiza ar reflecta

opiniile reunite a trei specialiști (în domeniul proprietății intelectuale) și ar

reprezenta mai mult decât o simplă refacere a expertizei inițiale, respectiv ar

demonstra nepriceperea și superficialitatea primului raport de expertiză judiciară.

- Recurenta a reiterat

susținerile în sensul că invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate

ale noutății și activității inventive, respectiv:

Din perspectiva revendicării

nr. 1 a brevetului atacat, aceste condiții nu sunt întrunite, în contextul în care

toate L. de scară destinate persoanelor cu dizabilități dispun de aceleași ansamble

și subansamble și folosesc același tip de cale de rulare, cu „pantă variabilă” (reclamanta

a invocat brevetele AA – SLA, cu prioritate din 2001; BB, cu prioritate din 1988,

CC Olanda; DD Germania, cu prioritate din 1995).

De altfel, în partea din

descrierea brevetului în care se vorbește despre stadiul tehnicii, s-a menționat

că sunt cunoscute L. care se deplasează pe căi de rulare prevăzute cu o cremalieră,

folosind o antrenare electrică ce pune în mișcare un pinion care angrenează cremalieră,

pentru ca, în final, intimatul să afirme că respectiva soluție îi aparține.

Lipsa unui aport inventiv

în cazul revendicării nr. 1 din brevetul atacat este determinată prin aceea că toate

L.T. au în componență aceleași elemente interne (spătar, scaun prevăzut cu cotiere,

suport pentru picioare, ansamblu de susținere, antrenare și ghidare, ansamble de

siguranță) și aceeași construcție intimă.

Cu privire la revendicarea

nr. 2 și revendicarea nr. 3, soluțiile prezentate există de mult timp în stadiul

tehnicii (reclamanta a invocat brevetul emis în Germania EE cu prioritate din 1995

în Olanda).

Referitor la revendicarea

nr. 4, descrierea acesteia este aceeași cu cea menționată în descrierea de brevet

GG cu prioritate din 2001, precum și a brevetului FF, cu prioritate în Anglia din

1996.

Cu privire la revendicarea

nr. 5, această soluție tehnică a fost protejată prin brevetul HH cu prioritate Anglia

2000.

În acest fel, au fost

încălcate dispozițiile art. 7, 8, 10, 56 din Legea nr. 64/1991.

- Ca o consecință a nulității

brevetului, este pertinentă și solicitarea de anulare a contractului de cesiune

intervenit între pârâți cu privire la același brevet la data de 28 iulie 2005.

Cu privire la acest capăt

de cerere, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 948, art. 966, 968 C. civ., atunci când a înlăturat de plano

motivul de apel potrivit căruia se impune nulitatea contractului de cesiune pentru

cauză ilicită și imorală cu trimitere la raporturile dintre SC V.R. SRL, pârâtul

A.T.N., societatea H.T.G. și H.I.

În acest sens, recurenta

a dezvoltat susținerile pe acest aspect din cererea de apel.

Examinând decizia recurată

în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată ca fiind

fondat motivul de recurs referitor la modul de argumentare al deciziei de apel pe

aspectul condițiilor de brevetabilitate a invenției în litigiu, în condițiile în

care instanța a preluat concluziile expertului judiciar, în mod necritic, fără a

face o analiză proprie a acestor condiții, în raport de prevederile art. 7 din Legea

nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data cererii de brevet – 27 februarie 2003).

Aceste critici se încadrează

din punct de vedere juridic în cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

nu în cel de la pct. 7 al aceleiași norme, deoarece tind la nulitatea hotărârii

pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale în materia motivării unei hotărâri

judecătorești.

Susținerile recurenților

sunt pertinente, urmând a fi valorificate ca atare, constatându-se că, în absența

considerentelor de fapt și de drept ale deciziei recurate, este imposibilă exercitarea

controlului judiciar de către această instanță.

Instanța de apel a respins

motivul de apel referitoare la conținutul raportului de expertiză întocmit în faza

judecății în primă instanță, argumentând că expertul judiciar desemnat a făcut o

analiză comparativă a obiectului invenției în litigiu cu obiectele invențiilor cuprinse

în brevetele invocate de către reclamantă, analiză care a vizat cele două condiții

de brevetabilitate a invenției „L.T.” (

brevet nr. RR 2005),

contestate prin cererea de chemare în judecată, respectiv noutatea și activitatea

inventivă, iar criticile aduse raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei

brevetului în litigiu în limitele obiectivelor, aspect nereal, întrucât expertul

a răspuns obiectivelor fixate de către instanță. De asemenea, a arătat că fragmentele

din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor

raportului de expertiză.

Se reține

că, prin motivele de apel, reclamanta a subliniat susținerile pârâtului A.T.N. din

cererea depusă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci referitoare la problema

tehnică pe care o rezolvă invenția în raport cu stadiul tehnicii, reclamanta contestând

că invenția răspunde vreunui dezavantaj existent în stadiul tehnicii, context în

care a reproșat expertului judiciar că nu a cercetat acest aspect.

Totodată,

reclamanta a evidențiat elementele de noutate pe care Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci și-a justificat decizia de acordare a brevetului în litigiu, considerând

că expertul nu a analizat aceste elemente, comparativ cu elementele constructive

ale invențiilor din brevetele anterioare indicate în cererea de chemare în judecată.

În raport

de atare susțineri din motivarea căii ordinare de atac, instanța de apel ar fi trebuit

să examineze în concret dacă expertiza de specialitate efectuată în fața primei

instanțe conține informațiile tehnice necesare pentru a permite evaluarea condițiilor

de brevetabilitate a invenției.

În același

timp, instanța ar fi trebuit să procedeze ea însăși la examinarea celor două condiții

invocate prin cererea introductivă, respectiv noutatea invenției și existența unei

activități inventive desfășurate de către pârât pentru realizarea lucrării ce constituie

obiectul invenției brevetate.

Atribuțiile specialistului

la care s-a apelat în cauză prin încuviințarea expertizei sunt legate de clarificarea

aspectelor de fapt referitoare la caracteristicile tehnice ale produselor comparate,

însă rezolvarea problemelor de drept ridicate în speță – condițiile de brevetabilitate

- sunt de competența instanței de judecată, care are obligația de a evalua validitatea

brevetului, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 (în

forma în vigoare la data depozitului reglementar).

Faptul că expertul judiciar

a formulat o concluzie în privința celor două cerințe de brevetabilitate în discuție

nu este suficient în sine pentru ca instanța să-și însușească această opinie, fără

a proceda ea însăși la examinarea condițiilor legale și a demonstra întrunirea ori

neîntrunirea lor.

Deși obiectivele expertizei

de specialitate au fost formulate impropriu în sensul stabilirii chiar de către

expert a îndeplinirii condițiilor de brevetabilitate, este evident că i s-a solicitat

expertului înfățișarea datelor tehnice relevante care să permită formularea unei

concluzii pe aspectul întrunirii cerințelor de validitate a brevetului, iar instanța

trebuie să se preocupe de integrarea constatărilor expertului pe aspectele de fapt

într-un raționament juridic apt a reflecta propria apreciere asupra validității

actului contestat, fără a fi ținută de opinia expertului asupra problemei de drept.

Din considerentele deciziei

de apel, nu se relevă examinarea conținutului raportului de expertiză, cu atât mai

puțin cercetarea celor două condiții de brevetabilitate, întrucât

instanța trebuie să se

asigure că explicațiile tehnice furnizate de expert sunt pertinente și lămuritoare

din perspectiva finalității determinării caracterului de noutate al invenției și

a activității inventive.

Instanța ar fi trebuit

să fie clarificată în privința alcătuirii constructive a produselor comparate, a

rolului funcțional

al fiecărui element constitutiv, a relațiilor constructive, funcționale și de poziție

dintre acestea, în fiecare caz în parte, așadar și a modului de funcționare a fiecărui

produs, precum și în privința efectelor tehnice ale invenției și a diferențelor

dintre produse. Nu mai puțin, instanța trebuia să fie lămurită în ceea ce privește

percepția specialistului în domeniu asupra caracterului evident al invenției în

raport cu stadiul tehnicii.

Pe baza datelor tehnice

furnizate de expert, instanța trebuia să expună situația de fapt și motivele pentru

care consideră că sunt întrunite cerințele de validitate a brevetului.

Astfel, în speță, din

perspectiva noutății, instanța trebuia să indice existența vreunei diferențe în

privința cel puțin a unei caracteristici esențiale față de soluția tehnică din documentele

invocate de către reclamantă, atât pentru ansamblul protejat prin revendicarea

nr. 1, cât și pentru componentele acestuia, protejate prin revendicările nr. 2 –

5, în conformitate cu Regula 37 A alin. (9) din H.G. nr. 499/2003 de aprobare a

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991, verificând, în același timp, dacă

aceste elemente sunt evidențiate în mod clar de către expert.

Ar fi trebuit să se arate,

în special, dacă mecanismul de siguranță (componenta B din invenția în litigiu)

și mecanismul de reglare a poziției picioarelor (componenta H), care lipsesc din

ambele brevete anterioare invocate pentru revendicarea nr. 1 (AA și BB) constituie

asemenea caracteristici esențiale.

În ceea ce privește activitatea

inventivă, instanța, pornind de la alcătuirea constructivă a ansamblului, rolul

și legătura dintre elementele constitutive, precum și modul concret de funcționare

a ansamblului, trebuia să releve problema tehnică pe care invenția în discuție o

rezolvă și să stabilească dacă invenția, privită ca un tot, ar fi fost evidentă

pentru persoana de specialitate în domeniu la data cererii de brevet, în raport

de documentele invocate ca făcând parte din stadiul tehnicii, în conformitate cu

Regula 37 B din același Regulament.

Instanța trebuia să cerceteze,

astfel, dacă expertul a analizat invenția în mod unitar, nu neapărat prin raportare

distinctă la documentele invocate de către reclamantă, ci și în sistem mozaic, dacă

se apreciază că toate sunt relevante în analiza comparativă, întrucât activitatea

inventivă, spre deosebire de condiția noutății, presupune aptitudinea persoanei

de specialitate în domeniu de a fi ajuns la invenția revendicată, prin înlocuire,

combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului

tehnicii.

Instanța ar trebui să

fie lămurită în privința rațiunilor pentru care expertul a ales una sau alta dintre

metodele de analiză și să înțeleagă motivul pentru care, de exemplu, absența – indicată

de către expert – a mecanismului de siguranță din brevetul AA (indicat drept prioritate

cu referire la revendicarea nr. 1) ar putea fi suplinită prin frâna de siguranță

ce a făcut obiectul brevetului HH (indicat drept prioritate cu referire la revendicarea

nr. 5), în sensul dacă aceasta din urmă reprezenta un dispozitiv din stadiul tehnicii

ce ar fi fost evident pentru un specialist în domeniu ca fiind posibil de angrenat

în ansamblul constructiv ce alcătuiește invenția în litigiu, cu funcții echivalente

mecanismului de siguranță folosit în invenția pârâtului.

Din această perspectivă,

instanța ar fi trebuit să examineze, pe baza informațiilor expertului, după identificarea

problemei tehnice pe care invenția o rezolvă, dacă această soluție era evidentă

pentru persoana de specialitate în domeniu prin folosirea mijloacelor cuprinse în

stadiul tehnicii, respectiv dacă este întrunită vreuna dintre situațiile amplu enumerate

în Regula 37, care ar împiedica reținerea unui aport inventiv prin brevetul a cărui

validitate este contestată în cauză.

Astfel, s-ar fi putut

analiza dacă funcțiile pe care le îndeplinesc elementele constitutive diferit utilizate

și asamblate în invenția în litigiu sunt echivalente celor din invențiile anterioare

(mijloacele fiind echivalente), dacă invenția constă într-o simplă juxtapunere ori

asociere de dispozitive cunoscute în stadiul tehnicii etc. O atenție particulară

ar fi trebuit acordată funcțiilor pe care le îndeplinesc stabilizatorul de menținere

a poziției verticale a scaunului și mecanismul de siguranță, urmărindu-se dacă aceste

elemente sunt de natură a conduce la efecte tehnice diferite de cele cunoscute în

stadiul tehnicii.

Această analiză ar fi

trebuit să se regăsească în considerentele deciziei de apel, reflectând situația

de fapt stabilită de către instanță și argumentele pentru care a fost menținută

soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a brevetului de invenție,

ceea ce ceea ce nu s-a întâmplat, motivarea deciziei neconținând niciunul dintre

elementele analizei arătate anterior.

Nu s-ar putea reține faptul

că reclamanta, prin motivele de apel, nu ar fi înfățișat critici concrete referitoare

la conținutul raportului de expertiză, cât timp în motivarea căii de atac s-a făcut

referire la absența unei probleme tehnice pe care invenția o rezolvă și au fost

contestate elementele de noutate reținute de

Oficiul de Stat pentru

Invenții și Mărci

pentru acordarea brevetului.

Este adevărat că motivele

de apel sunt prolixe, însă acest fapt nu impune aplicarea unei sancțiuni părții

prin neanalizarea raportului de expertiză, în absența unei exigențe de încadrare

a motivelor de apel în situații de nelegalitate ori de netemeinicie strict prevăzute

de legiuitor, iar din dezvoltarea motivelor de apel rezultă intenția părții de a

supune controlului judiciar aprecierile primei instanțe referitoare la cele două

condiții de brevetabilitate, prin prisma conținutului raportului de expertiză.

De altfel, o asemenea

analiză s-ar fi impus chiar dacă apelul nu ar fi fost motivat, față de dispozițiile

art. 292 alin. (2) C. proc. civ., procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei

sentinței în raport de susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, prin

motivele de apel au fost formulate critici la adresa hotărârii primei instanțe în

sensul că aceasta a preluat integral concluziile expertizei, fără o analiză proprie

a condițiilor de brevetabilitate, context în care instanța de apel ar fi trebuit

să verifice dacă sentința conține o asemenea analiză și să suplinească argumentarea

din sentință pe acest aspect, astfel încât din considerente să rezulte cu claritate

situația de fapt și de drept din cauză.

În absența unor asemenea

considerente, astfel cum s-a arătat anterior, sunt fondate susținerile recurentei–reclamante

în sensul că

decizia

de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pe aspectul condițiilor de brevetabilitate,

în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit

cărora „hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Ca atare, nu vor fi examinate

criticile referitoare la respingerea de către instanța de apel a solicitării reclamantei

privind efectuarea, în faza apelului, a unei noi expertize în specialitatea proprietate

intelectuală sau a unei contraexpertize, și nici cele relative la cel de-al doilea

capăt de cerere, respectiv

constatarea nulității contractului de cesiune

încheiat la data de 28 iulie 2005 între A.T.N., în calitate de cedent și I.G., în

calitate de cesionar, având ca obiect cesiunea brevetului de invenție RR.

În aplicarea art. 304

pct. 5 cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază

că recursul este fondat și îl va admite ca atare, constatând că insuficiența argumentării

deciziei de apel echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce împiedică exercitarea

controlului de legalitate de către această instanță.

Drept urmare, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe

de apel, u

rmând ca, în cadrul rejudecării apelului, instanța

să examineze dacă raportul de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță

furnizează toate explicațiile și informațiile tehnice necesare dezlegării problemelor

de drept cu a căror soluționare a fost învestită prin cererea de chemare în judecată

și să arate motivat dacă sunt sau nu întrunite cele două condiții de brevetabilitate.

De asemenea, în funcție

de modul de soluționare a apelului în ceea ce privește cererea de anulare a brevetului

de invenție, se va analiza, dacă este cazul, motivele de apel referitoare la nulitatea

contractului de cesiune încheiat la data de 28 iulie 2005, prin prisma

cauzelor de nulitate invocate prin cererea introductivă, respectiv în considerarea

nevalabilității brevetului de invenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul SC H. SRL împotriva deciziei nr. 265A din 22 noiembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 decembrie 2012.