ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7678/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1010 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 46854/3/2007, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și, totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.T.N., I.G. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, cu cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței, s-a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a cererii formulate, că interesul legitim - folosul practic urmărit – în invocarea de către reclamantă a motivelor de nulitate absolută a brevetului de invenție constă tocmai în posibilitatea de a folosi neîngrădit dispozitive ce ar putea conține soluții tehnice precum cele protejate.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 4/405 din 27 aprilie 2005 a fost acordat brevetul de invenție cu titlul ”L.T.”, solicitant – A.T.N., prioritate 27 februarie 2003. Invenția a îndeplinit condițiile de brevetabilitate în special sub aspectul noutății și al activității inventive la data constituirii depozitului reglementar (respectiv 27 februarie 2003). Invenția se referă la un L.T. destinat transportului persoanelor cu disfuncții locomotorii, pe scările interioare ale unor clădiri. Au fost acceptate 5 revendicări.

Față de stadiul tehnicii, L.T., conform invenției, asigură menținerea verticală a scaunului L., în același timp cu deplasarea pe o cale de rulare cu înclinarea și direcția variabile, prin aceea că este alcătuit dintr-o cale de rulare cu porțiuni a căror pantă variază de la poziția orizontală la poziția verticală, pe calea de rulare fiind dispusă o cremalieră, în angrenare cu un pinion dințat al unui agregat de propulsie, care permite deplasarea unui cărucior de susținere a unui scaun, prevăzut cu un suport de picioare, căruciorul fiind dotat și cu un stabilizator de menținere a poziției verticale a scaunului, precum și cu un mecanism de siguranță, iar suportul de picioare este prevăzut cu un mecanism de reglare a nivelului de așezare a picioarelor.

În raportul de examinare, anexa nr. 5, depus la dosarul cauzei, rezultă că, în procesul de examinare, din materialul documentar cercetat, a fost selectat brevetul, în care este descris un L.T., folosit pentru deplasarea pe căi de rulare ale unor scări de clădiri, alcătuit dintr-o ramă purtătoare suspendată de căile de rulare prin intermediul unor mijloace cu role, un mijloc de propulsie cu cremalieră și un pinion de antrenare pus în mișcare de un motor electric, pentru deplasarea ramei de-a lungul căii de rulare. Mijloacele de deplasare cuprind două seturi de role de ghidare montate una după alta a pinionului în rama purtătoare. Setul de role de la partea superioară este prevăzut cu o cremalieră pentru angrenarea mijloacelor de deplasare.

Acest material nu a fost transmis inventatorului, apreciindu-se că nu este opozabil. După examinarea expertizei efectuate în cauză, care analizează amănunțit cererile și brevetele opuse în cererea de chemare în judecată, se poate trage o concluzie generală privind modul în care a fost făcută aprecierea brevetelor opuse, de către reclamantă: au fost opuse mai multe cereri și brevete din cele care, într-adevăr există, dar, chiar în cazul în care cineva ar vrea să combine soluțiile acestora, tot trebuie să depună o activitate inventivă pentru funcționarea ansamblului general. Afirmația este și mai puternică în cazul de față în care soluțiile subansamblelor diferă de stadiul tehnicii, iar revendicarea 1, așa cum este formulată, răspunde condiției unității invenției.

De asemenea, niciunul dintre materialele opuse de reclamantă nu poate fi considerat opozabil ca noutate, în întregime, brevetului în litigiu. Subansamblurile care au aceeași funcțiune în cadrul funcționării unui L. de scară (din stadiul cunoscut al tehnicii) se regăsesc și la brevetele opuse și la brevetul românesc al pârâților, dar au construcții intime diferite. Soluțiile prezentate nu rezultă în mod evident din stadiul tehnicii și nu sunt evidente unei persoane din domeniu, apreciindu-se că se bucură de inventivitate, a conchis prima instanță. Prin decizia nr. 265 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, referitor la motivele de apel ce vizează raporturile dintre SC V.R. SRL, pârâtul A.T.N., societatea H.T.G. și numitul H.I., că nu au legătură cu cererea cu care a fost învestită prima instanță, fiind total străine cauzelor de nulitate ale brevetului în litigiu invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv lipsa noutății și lipsa caracterului inventiv. De asemenea, nu au legătură nici cu cererea de constatare a nulității contractului de cesiune, în care nulitatea invocată este cea rezultată din caracterul subsecvent al contractului de cesiune în raport cu eliberarea brevetului de invenție, precum și pe existența unei cauze ilicite și morale la încheierea contractului, rezultate din faptul că părțile contractului erau conștiente de lipsa de brevetabilitate a obiectului invenției.

Întrucât aceste motive tind la conturarea unor alte cauze ale cererii decât cele cu care prima instanță a fost învestită, au fost formulate cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la susținerile privind existența unei contradictorialități între celelalte probe administrate în cauză și concluziile raportului de expertiză, Curtea a constatat că apelanta nu a precizat în mod concret care din celelalte probe administrate ar fi de natură să infirme concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, la data constituirii depozitului reglementar (27 februarie 2003), invenția pentru care s-a eliberat brevetul de invenție a îndeplinit condițiile de brevetabilitate, în special sub aspectul noutății și al activității inventive.

Îndeplinirea condițiilor noutății și activității inventive nu poate fi analizată în raport de descrierea generală a invenției și a avantajelor acesteia cuprinse în cererea de brevet, invocată de apelantă, ci în raport de stadiul tehnicii la momentul depozitului reglementar și, respectiv, de existența în concret a posibilității ca, pentru o persoană de specialitate, ea să rezulte în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii. Prin urmare, fragmentele din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, raportul cuprinzând analiza celor două elemente de brevetabilitate, prin compararea brevetului in litigiu cu celelalte brevete eliberate în domeniul de aplicare al invenției, inclusiv cele invocate în cererea de chemare în judecată.

Nici clarificările solicitate prin adresa Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci din 17 septembrie 2004, în timpul procedurii de examinare, nu prezintă relevanță în cauză, atât timp cât procedura de examinare a fost finalizată cu eliberarea brevetului de invenție, iar raportul de expertiză a confirmat îndeplinirea celor două condiții de brevetabilitate contestate de reclamantă. Nu poate fi reținută ca temeinică susținerea apelantei în sensul că în raportul de expertiză nu ar fi fost analizate cele două condiții de brevetabilitate în raport cu brevetele de invenție indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Astfel, în cuprinsul raportului de expertiză invenția în litigiu a fost comparată cu cele cuprinse în brevetele AA, BB, CC, DD (pentru revendicarea nr. 1), EE (pentru revendicările nr. 2 și 3), FF (pentru revendicarea nr. 4, precizându-se totodată de către expert ca brevetul GG invocat nu este identificabil în vreo bază de date) și HH (pentru revendicarea nr. 5). Prin urmare, raportul de expertiză efectuat la prima instanță a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, a făcut o analiză comparativă a obiectului invenției în litigiu cu obiectele invențiilor cuprinse în brevetele invocate de reclamantă și care au putut fi identificate, analiză care a vizat cele două condiții de brevetabilitate contestate - noutatea și caracterul inventiv, iar reclamanta-apelantă nu a adus niciun argument de ordin tehnic care să infirme constatările și concluziile raportului de expertiză.

Dimpotrivă, criticile raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei brevetului în litigiu în limitele obiectivelor, aspect nereal. Cu privire la susținerea în sensul că expertul ar fi realizat expertiza sub imperiul temerii că ar putea fi formulată o plângere penală împotriva sa. Aceasta nu a fost în niciun mod dovedită. Curtea a constatat că niciuna din celelalte probe administrate în cauză în limitele legalei învestiri a instanței nu vine în contradicție cu concluziile raportului de expertiză. Dimpotrivă, parte din celelalte probe administrate au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, iar apelanta-reclamantă nu a indicat în mod concret vreo contradicție sau vreo eroare de interpretare sau raționament cuprinsă în raportul de expertiză.

Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele: - Instanța de apel a respins solicitarea reclamantei de completare a probatoriului cu proba cu o nouă expertiză de specialitate, precum și proba cu o contraexpertiză în specialitatea proprietate industrială, pornind de la premise greșite.

Astfel, contrar celor reținute de către instanță, reclamanta a invocat lipsa tehnicității raportului de expertiză, afirmațiile eronate ale expertului judiciar, analiza sa neurmărind elementele punctuale ale revendicărilor brevetului contestat sub aspectul efectelor tehnice noi, distinctive și esențiale, superioare față de alte soluții tehnice cunoscute (pe plan mondial), neurmărind examinarea activității inventive, aspecte ce se regăsesc în obiecțiunile la raportul de expertiză depus în prima instanță. Este greșit și argumentul că expertiza contrarie ar fi avut de răspuns la același obiectiv (dacă brevetul a cărui anulare se solicită se bucura la data invenției de condiția noutății și a activității inventive).

Motivarea cererii reclamantei de administrare a probei cu o contraexpertiză a fost explicată prin criticile/obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, prin care a fost subliniată conduita eronată a expertului judiciar, care nu a procedat la analizarea tehnică a brevetului în litigiu, nu a explicat de ce niciunul dintre brevetele enumerate în acțiunea introductivă nu poate fi considerat distrugător de noutate, nu a justificat în ce constă activitatea inventivă a autorului. - Prin respingerea cererii de completare a probatoriului, instanța de apel a încălcat în mod flagrant atât rolul său activ, cât și dreptul la apărare al reclamantei și dreptul la un proces echitabil - consacrat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În formularea cerințelor sale privitoare la desfășurarea unui proces pentru ca el să fie echitabil, Curtea Europeană a statuat obligația instanței de proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor de probă ale părților, obligație încălcată de către instanța de apel. - În mod greșit, instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe, care s-a întemeiat pe o expertiză judiciară nesatisfăcătoare, având în vedere faptul că expertul nu a clarificat problemele tehnice abordate și soluțiile tehnice, respectiv avantajele invenției propuse de brevetul contestat, raportat la brevetele distrugătoare de noutate: expertul nu a explicat elementele de noutate, inventive, originale, care diferențiază invenția brevetată de cele enumerate ca similare în acțiunea introductivă.

Mai mult, expertiza nu are o forță probantă absolută, instanța nefiind ținută de concluziile expertului, care constituie numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, acesta din urmă trebuind să-și motiveze poziția. În speță, decizia este criticabilă și se impune a fi casată, deoarece instanța de apel a refuzat administrarea de noi probe și a preluat integral concluziile raportului de expertiză (de la judecata în primă instanță), nefurnizând o argumentare proprie cu privire la însușirea probei și îndeplinirea condițiilor de brevetabilitate. Mai mult, răspunsul expertului judiciar copiază paragrafe din poziția scrisă a intimaților pârâți (întâmpinare/punct de vedere cu privire la obiecțiuni), ceea ce denotă lipsa de obiectivitate a acestuia și constituie un argument în plus pentru completarea probatoriului cu o probă nouă.

Sunt incidente, astfel, prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe noi, care ar fi de natură să contribuie la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei, respectiv proba cu contraexpertiză, care nu poate fi echivalată, din punctul de vedere al valorii juridice, cu aceea a unei simple expertize. Contraexpertiza ar reflecta opiniile reunite a trei specialiști (în domeniul proprietății intelectuale) și ar reprezenta mai mult decât o simplă refacere a expertizei inițiale, respectiv ar demonstra nepriceperea și superficialitatea primului raport de expertiză judiciară.

- Recurenta a reiterat susținerile în sensul că invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate ale noutății și activității inventive, respectiv: Din perspectiva revendicării nr. 1 a brevetului atacat, aceste condiții nu sunt întrunite, în contextul în care toate L. de scară destinate persoanelor cu dizabilități dispun de aceleași ansamble și subansamble și folosesc același tip de cale de rulare, cu „pantă variabilă” (reclamanta a invocat brevetele AA – SLA, cu prioritate din 2001; BB, cu prioritate din 1988, CC Olanda; DD Germania, cu prioritate din 1995). De altfel, în partea din descrierea brevetului în care se vorbește despre stadiul tehnicii, s-a menționat că sunt cunoscute L. care se deplasează pe căi de rulare prevăzute cu o cremalieră, folosind o antrenare electrică ce pune în mișcare un pinion care angrenează cremalieră, pentru ca, în final, intimatul să afirme că respectiva soluție îi aparține.

Lipsa unui aport inventiv în cazul revendicării nr. 1 din brevetul atacat este determinată prin aceea că toate L.T. au în componență aceleași elemente interne (spătar, scaun prevăzut cu cotiere, suport pentru picioare, ansamblu de susținere, antrenare și ghidare, ansamble de siguranță) și aceeași construcție intimă. Cu privire la revendicarea nr. 2 și revendicarea nr. 3, soluțiile prezentate există de mult timp în stadiul tehnicii (reclamanta a invocat brevetul emis în Germania EE cu prioritate din 1995 în Olanda). Referitor la revendicarea nr. 4, descrierea acesteia este aceeași cu cea menționată în descrierea de brevet GG cu prioritate din 2001, precum și a brevetului FF, cu prioritate în Anglia din 1996. Cu privire la revendicarea nr. 5, această soluție tehnică a fost protejată prin brevetul HH cu prioritate Anglia 2000. În acest fel, au fost încălcate dispozițiile art. 7, 8, 10, 56 din Legea nr. 64/1991.

- Ca o consecință a nulității brevetului, este pertinentă și solicitarea de anulare a contractului de cesiune intervenit între pârâți cu privire la același brevet la data de 28 iulie 2005. Cu privire la acest capăt de cerere, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 948, art. 966, 968 C. civ., atunci când a înlăturat de plano motivul de apel potrivit căruia se impune nulitatea contractului de cesiune pentru cauză ilicită și imorală cu trimitere la raporturile dintre SC V.R. SRL, pârâtul A.T.N., societatea H.T.G. și H.I. În acest sens, recurenta a dezvoltat susținerile pe acest aspect din cererea de apel.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată ca fiind fondat motivul de recurs referitor la modul de argumentare al deciziei de apel pe aspectul condițiilor de brevetabilitate a invenției în litigiu, în condițiile în care instanța a preluat concluziile expertului judiciar, în mod necritic, fără a face o analiză proprie a acestor condiții, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data cererii de brevet – 27 februarie 2003). Aceste critici se încadrează din punct de vedere juridic în cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu în cel de la pct. 7 al aceleiași norme, deoarece tind la nulitatea hotărârii pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale în materia motivării unei hotărâri judecătorești.

Susținerile recurenților sunt pertinente, urmând a fi valorificate ca atare, constatându-se că, în absența considerentelor de fapt și de drept ale deciziei recurate, este imposibilă exercitarea controlului judiciar de către această instanță. Instanța de apel a respins motivul de apel referitoare la conținutul raportului de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță, argumentând că expertul judiciar desemnat a făcut o analiză comparativă a obiectului invenției în litigiu cu obiectele invențiilor cuprinse în brevetele invocate de către reclamantă, analiză care a vizat cele două condiții de brevetabilitate a invenției „L.T.” ( brevet nr. RR 2005), contestate prin cererea de chemare în judecată, respectiv noutatea și activitatea inventivă, iar criticile aduse raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei brevetului în litigiu în limitele obiectivelor, aspect nereal, întrucât expertul a răspuns obiectivelor fixate de către instanță.

De asemenea, a arătat că fragmentele din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză. Se reține că, prin motivele de apel, reclamanta a subliniat susținerile pârâtului A.T.N. din cererea depusă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci referitoare la problema tehnică pe care o rezolvă invenția în raport cu stadiul tehnicii, reclamanta contestând că invenția răspunde vreunui dezavantaj existent în stadiul tehnicii, context în care a reproșat expertului judiciar că nu a cercetat acest aspect. Totodată, reclamanta a evidențiat elementele de noutate pe care Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și-a justificat decizia de acordare a brevetului în litigiu, considerând că expertul nu a analizat aceste elemente, comparativ cu elementele constructive ale invențiilor din brevetele anterioare indicate în cererea de chemare în judecată.

În raport de atare susțineri din motivarea căii ordinare de atac, instanța de apel ar fi trebuit să examineze în concret dacă expertiza de specialitate efectuată în fața primei instanțe conține informațiile tehnice necesare pentru a permite evaluarea condițiilor de brevetabilitate a invenției. În același timp, instanța ar fi trebuit să procedeze ea însăși la examinarea celor două condiții invocate prin cererea introductivă, respectiv noutatea invenției și existența unei activități inventive desfășurate de către pârât pentru realizarea lucrării ce constituie obiectul invenției brevetate.

Atribuțiile specialistului la care s-a apelat în cauză prin încuviințarea expertizei sunt legate de clarificarea aspectelor de fapt referitoare la caracteristicile tehnice ale produselor comparate, însă rezolvarea problemelor de drept ridicate în speță – condițiile de brevetabilitate - sunt de competența instanței de judecată, care are obligația de a evalua validitatea brevetului, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data depozitului reglementar). Faptul că expertul judiciar a formulat o concluzie în privința celor două cerințe de brevetabilitate în discuție nu este suficient în sine pentru ca instanța să-și însușească această opinie, fără a proceda ea însăși la examinarea condițiilor legale și a demonstra întrunirea ori neîntrunirea lor.

Deși obiectivele expertizei de specialitate au fost formulate impropriu în sensul stabilirii chiar de către expert a îndeplinirii condițiilor de brevetabilitate, este evident că i s-a solicitat expertului înfățișarea datelor tehnice relevante care să permită formularea unei concluzii pe aspectul întrunirii cerințelor de validitate a brevetului, iar instanța trebuie să se preocupe de integrarea constatărilor expertului pe aspectele de fapt într-un raționament juridic apt a reflecta propria apreciere asupra validității actului contestat, fără a fi ținută de opinia expertului asupra problemei de drept.

Din considerentele deciziei de apel, nu se relevă examinarea conținutului raportului de expertiză, cu atât mai puțin cercetarea celor două condiții de brevetabilitate, întrucât instanța trebuie să se asigure că explicațiile tehnice furnizate de expert sunt pertinente și lămuritoare din perspectiva finalității determinării caracterului de noutate al invenției și a activității inventive. Instanța ar fi trebuit să fie clarificată în privința alcătuirii constructive a produselor comparate, a rolului funcțional al fiecărui element constitutiv, a relațiilor constructive, funcționale și de poziție dintre acestea, în fiecare caz în parte, așadar și a modului de funcționare a fiecărui produs, precum și în privința efectelor tehnice ale invenției și a diferențelor dintre produse.

Nu mai puțin, instanța trebuia să fie lămurită în ceea ce privește percepția specialistului în domeniu asupra caracterului evident al invenției în raport cu stadiul tehnicii. Pe baza datelor tehnice furnizate de expert, instanța trebuia să expună situația de fapt și motivele pentru care consideră că sunt întrunite cerințele de validitate a brevetului. Astfel, în speță, din perspectiva noutății, instanța trebuia să indice existența vreunei diferențe în privința cel puțin a unei caracteristici esențiale față de soluția tehnică din documentele invocate de către reclamantă, atât pentru ansamblul protejat prin revendicarea nr. 1, cât și pentru componentele acestuia, protejate prin revendicările nr. 2 – 5, în conformitate cu Regula 37 A alin. (9) din H.G.

nr. 499/2003 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991, verificând, în același timp, dacă aceste elemente sunt evidențiate în mod clar de către expert. Ar fi trebuit să se arate, în special, dacă mecanismul de siguranță (componenta B din invenția în litigiu) și mecanismul de reglare a poziției picioarelor (componenta H), care lipsesc din ambele brevete anterioare invocate pentru revendicarea nr. 1 (AA și BB) constituie asemenea caracteristici esențiale.

În ceea ce privește activitatea inventivă, instanța, pornind de la alcătuirea constructivă a ansamblului, rolul și legătura dintre elementele constitutive, precum și modul concret de funcționare a ansamblului, trebuia să releve problema tehnică pe care invenția în discuție o rezolvă și să stabilească dacă invenția, privită ca un tot, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data cererii de brevet, în raport de documentele invocate ca făcând parte din stadiul tehnicii, în conformitate cu Regula 37 B din același Regulament.

Instanța trebuia să cerceteze, astfel, dacă expertul a analizat invenția în mod unitar, nu neapărat prin raportare distinctă la documentele invocate de către reclamantă, ci și în sistem mozaic, dacă se apreciază că toate sunt relevante în analiza comparativă, întrucât activitatea inventivă, spre deosebire de condiția noutății, presupune aptitudinea persoanei de specialitate în domeniu de a fi ajuns la invenția revendicată, prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii.

Instanța ar trebui să fie lămurită în privința rațiunilor pentru care expertul a ales una sau alta dintre metodele de analiză și să înțeleagă motivul pentru care, de exemplu, absența – indicată de către expert – a mecanismului de siguranță din brevetul AA (indicat drept prioritate cu referire la revendicarea nr. 1) ar putea fi suplinită prin frâna de siguranță ce a făcut obiectul brevetului HH (indicat drept prioritate cu referire la revendicarea nr. 5), în sensul dacă aceasta din urmă reprezenta un dispozitiv din stadiul tehnicii ce ar fi fost evident pentru un specialist în domeniu ca fiind posibil de angrenat în ansamblul constructiv ce alcătuiește invenția în litigiu, cu funcții echivalente mecanismului de siguranță folosit în invenția pârâtului.

Din această perspectivă, instanța ar fi trebuit să examineze, pe baza informațiilor expertului, după identificarea problemei tehnice pe care invenția o rezolvă, dacă această soluție era evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu prin folosirea mijloacelor cuprinse în stadiul tehnicii, respectiv dacă este întrunită vreuna dintre situațiile amplu enumerate în Regula 37, care ar împiedica reținerea unui aport inventiv prin brevetul a cărui validitate este contestată în cauză.

Astfel, s-ar fi putut analiza dacă funcțiile pe care le îndeplinesc elementele constitutive diferit utilizate și asamblate în invenția în litigiu sunt echivalente celor din invențiile anterioare (mijloacele fiind echivalente), dacă invenția constă într-o simplă juxtapunere ori asociere de dispozitive cunoscute în stadiul tehnicii etc. O atenție particulară ar fi trebuit acordată funcțiilor pe care le îndeplinesc stabilizatorul de menținere a poziției verticale a scaunului și mecanismul de siguranță, urmărindu-se dacă aceste elemente sunt de natură a conduce la efecte tehnice diferite de cele cunoscute în stadiul tehnicii.

Această analiză ar fi trebuit să se regăsească în considerentele deciziei de apel, reflectând situația de fapt stabilită de către instanță și argumentele pentru care a fost menținută soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a brevetului de invenție, ceea ce ceea ce nu s-a întâmplat, motivarea deciziei neconținând niciunul dintre elementele analizei arătate anterior. Nu s-ar putea reține faptul că reclamanta, prin motivele de apel, nu ar fi înfățișat critici concrete referitoare la conținutul raportului de expertiză, cât timp în motivarea căii de atac s-a făcut referire la absența unei probleme tehnice pe care invenția o rezolvă și au fost contestate elementele de noutate reținute de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pentru acordarea brevetului.

Este adevărat că motivele de apel sunt prolixe, însă acest fapt nu impune aplicarea unei sancțiuni părții prin neanalizarea raportului de expertiză, în absența unei exigențe de încadrare a motivelor de apel în situații de nelegalitate ori de netemeinicie strict prevăzute de legiuitor, iar din dezvoltarea motivelor de apel rezultă intenția părții de a supune controlului judiciar aprecierile primei instanțe referitoare la cele două condiții de brevetabilitate, prin prisma conținutului raportului de expertiză. De altfel, o asemenea analiză s-ar fi impus chiar dacă apelul nu ar fi fost motivat, față de dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei sentinței în raport de susținerile și apărările formulate în fața primei instanțe.

Pe de altă parte, prin motivele de apel au fost formulate critici la adresa hotărârii primei instanțe în sensul că aceasta a preluat integral concluziile expertizei, fără o analiză proprie a condițiilor de brevetabilitate, context în care instanța de apel ar fi trebuit să verifice dacă sentința conține o asemenea analiză și să suplinească argumentarea din sentință pe acest aspect, astfel încât din considerente să rezulte cu claritate situația de fapt și de drept din cauză. În absența unor asemenea considerente, astfel cum s-a arătat anterior, sunt fondate susținerile recurentei–reclamante în sensul că decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pe aspectul condițiilor de brevetabilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., potrivit cărora „hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Ca atare, nu vor fi examinate criticile referitoare la respingerea de către instanța de apel a solicitării reclamantei privind efectuarea, în faza apelului, a unei noi expertize în specialitatea proprietate intelectuală sau a unei contraexpertize, și nici cele relative la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv constatarea nulității contractului de cesiune încheiat la data de 28 iulie 2005 între A.T.N., în calitate de cedent și I.G., în calitate de cesionar, având ca obiect cesiunea brevetului de invenție RR. În aplicarea art. 304 pct. 5 cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și îl va admite ca atare, constatând că insuficiența argumentării deciziei de apel echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce împiedică exercitarea controlului de legalitate de către această instanță. Drept urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel, u rmând ca, în cadrul rejudecării apelului, instanța să examineze dacă raportul de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță furnizează toate explicațiile și informațiile tehnice necesare dezlegării problemelor de drept cu a căror soluționare a fost învestită prin cererea de chemare în judecată și să arate motivat dacă sunt sau nu întrunite cele două condiții de brevetabilitate.

De asemenea, în funcție de modul de soluționare a apelului în ceea ce privește cererea de anulare a brevetului de invenție, se va analiza, dacă este cazul, motivele de apel referitoare la nulitatea contractului de cesiune încheiat la data de 28 iulie 2005, prin prisma cauzelor de nulitate invocate prin cererea introductivă, respectiv în considerarea nevalabilității brevetului de invenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul SC H. SRL împotriva deciziei nr. 265A din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2012.