ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7402/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2012 pe rolul acestei instanțe, revizuenții S.F., S.R., T.C., T.Ș., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. și V.C. prin Sindicatul Reparatorilor IRLU Caransebeș a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 999 din data de 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 2832/115/2011, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuenții arată că Dosarul nr. 2832/115/2011 (în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită) și Dosarele nr. 2827/115/2011, nr. 2828/115/2011, nr. 2829/115/2011, nr. 2830/115/2011, nr. 2831/115/2011, nr. 2833/115/2011 și nr. 2835/115/2011 s-au format prin disjungere la data de 16 iunie 2011 din Dosarul nr. 2118/115/2011* aflat pe rolul Tribunalului Cras-Severin, având ca obiect obligarea pârâtei SC I.R.L.U.

SA București la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 și 2010, a ajutorului de Paști și de Crăciun pentru anul 2009 și toți reclamanții din aceste dosare sunt membrii Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeș. Recurenții susțin că hotărârea atacată este contrară deciziilor pronunțate în aceste dosare, care au fost soluționate irevocabil de Curtea de Apel Timișoara prin admiterea recursului declarat de Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeș în Dosarele nr. 2833/115/2011 și nr. 2835/115/2011 și respingerea recursurilor pârâtei I.R.L.U.

SA București în celelalte dosare indicate și obligarea acesteia la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 și 2010, a ajutorului material de Paști și de Crăciun pentru anul 2009. Mai susțin recurenții că este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză între hotărârile pronunțate în aceste dosare, întrucât toate au avut ca obiect obligarea pârâtei la plata primei de Ziua Feroviarului pentru anii 2008, 2009 și 2010, a ajutorului material de Paști și de Crăciun pentru anul 2009 în temeiul prevederilor art. 62 din C.C.M. 2007-2008 încheiat la nivelul pârâtei și prelungit prin acte adiționale și în baza art. 71 din C.C.M. la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2008-2010.

Cu privire la condiția identității de părți între hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în aceste dosare, recurenții susțin că și această condiție este îndeplinită, având în vedere că în aceste cauze a avut calitatea de pârâtă SC I.R.L.U. SA București, iar calitatea de reclamanți au avut-o membrii Sindicatului Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeș, acțiunea inițială fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Caras-Severin la data de 17 mai 2010 și promovată de toți membrii de sindicat și apoi disjunsă și formate dosarel menționate, la data de 14 iunie 2011. Arată totodată, că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 recunoaște organizațiilor sindicale calitate procesuală activă, prevederi legale în vigoare la data soluționării cauzei în primă instanță și în recurs.

Examinând cererea de revizuire, în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., astfel cum statuează art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Litigiul soluționat irevocabil prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanții S.F., S.R., T.C., T.Ș., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. și V.C. în contradictoriu cu pârâta SC I.R.L.U. SA București, prin care s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata, către fiecare membru de sindicat, a primei de Ziua Feroviarului la nivelul valorii clasei I de salarizare pe anii 2008, 2009 și 2010, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a ajutorului material de Paști și de Crăciun pe anul 2009 la nivelul clasei i de salarizare actualizată cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2145 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Caras Severin s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S.F., S.R., T.C., T.Ș., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. și V.C. și a obligat pe pârâtă la plata către fiecare reclamant a sumelor reprezentând prima de Ziua Feroviarului pe anii 2008,2009 și 2010 la nivelul valorii clasei I de salarizare și a sumelor reprezentând ajutorul material de Paște și de Crăciun la nivelul valoni clasei I de salarizare pe anul 2009, sume actualizate cu rata inflației, numai în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant; a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 999 din 3 aprilie 2012 prin care Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. SA București împotriva sentinței civile nr. 2145 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Caras Severin și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a respins în totalitate acțiunea reclamanților. În motivarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut în esență că dreptul reclamanților la acțiunea pentru drepturile salariale reprezentând prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2007 și 2008 s-a prescris, nefiind respectat termenul legal imperativ de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii.

Curtea de Apel a constatat că deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 62 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, efectele acestui contract s-au produs doar până la data de 30 iulie 2008, un nou contract colectiv fiind încheiat la nivelul pârâtei abia în 11 iunie 2009, ceea ce înseamnă că pentru anul 2009 nu a existat vreo convenție între partenerii sociale din cadrul SC I.R.L.U. SA cu privire la drepturile pretinse de reclamanți ca primă de Ziua Feroviarului pe anul 2009 și ajutor de Paști pentru anul 2009. Totodată, în noul contract colectiv de muncă negociat și încheiat la nivel de societate la data de 11 iunie 2009 pentru anii 2009-2010, partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale prevăzute în art. 62 să se aplice abia cu 1 ianuarie 2010, pentru anul 2009 nemaifiind acordate.

Curtea a observat că instanța de fond în mod eronat a acordat reclamanților drepturi salariale aferente anului 2010, întrucât o asemenea cerere nu a fost formulată în cauză, încălcându-se dispozițiile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.

În finalul considerentelor, instanța a arătat că, în condițiile în care recurenta - pârâtă contestă calitatea de membră în asociația patronală care a semnat contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar, iar reclamanții susțin că le este aplicabil acest contract pe anii 2006-2010, aceștia trebuiau să facă dovada perioadei de valabilitate a contractului, precum și a faptului dacă societatea pârâtă este menționată sau nu în acest contract pentru a se putea conchide asupra efectelor acestuia potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 (în vigoare la data încheierii contractului.) Hotărârea astfel motivată de instanța de recurs este atacată pe calea cererii de revizuire, susținându-se, ca motiv de revizuire, cel prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Înalta Curte găsește cererea inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existenta unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți , făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ.

nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenții apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel Timișoara, în cadrul unor procese în care revizuenții nu au figurat în calitate de părți. Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc „între aceleași- părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenții să fi participat anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii. Hotărârile la care revizuenții fac referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei menționate reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.

Față de aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenti, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții S.F., S.R., T.C., T.Ș., T.F., T.D., T.T., T.I., V.G. și V.C. prin Sindicatul Reparatorilor I.R.L.U. Caransebeș împotriva deciziei nr. 999 din data de 3 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.