ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 septembrie 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 12485/118/2011, reclamanții P.L. și M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier Constanța anularea Procesului-verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare din data de 14 septembrie 2011. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că aspectele reținute în cuprinsul Procesului-verbal din data de 14 septembrie 2011 prin care s-a dispus reținerea plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul V. cu nr. de înmatriculare CT-AA-AAA nu corespund realității.

Pârâta Autoritatea Rutieră Română, prin întâmpinarea depusă la data de 17 octombrie 2011, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin Sentința civilă nr. 2298 din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța, constatând întemeiată excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că actul administrativ contestat de reclamanți este emis de Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier, instituție publică centrală cu personalitate juridică, organism tehnic specializat privind transportul rutier, al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, potrivit H.G.

nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române. În raport de faptul că emitentul actului administrativ este Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier, instituție publică centrală cu personalitate juridică, precum și de dispozițiile art. 64 din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere și cele ale art. V din O.U.G. nr. 34/2010 coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 6 decembrie 2011 sub nr. 1362/36/2011. La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2012, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către SC R.R.T.

SRL în interesul reclamanților. Prin Sentința nr. 13/CA din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei plângerii prealabile, a respins acțiunea formulată de reclamanții P.L. și M.A. ca inadmisibilă și a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de SC R.R.T. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că fiind vorba de o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, conform dispozițiilor citate, parcurgerii procedurii prealabile mai înainte de sesizarea instanței de judecată, acțiunea acestora este inadmisibilă. De asemenea, s-a apreciat că față de soluția preconizată, cererea de intervenție accesorie apare ca nefondată.

În opinia instanței dezlegarea dată asupra excepției lipsei procedurii prealabile face inutilă cercetarea celorlalte excepții invocate, precum și a fondului cauzei, astfel că s-a considerat că nu se mai justifică analizarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și nici a motivelor de nelegalitate invocate de reclamanți. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs reclamanții P.L. și M.A. și intervenienta SC R.R.T. SRL. În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenții nu și-au îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși au fost citați cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanții P.L. și M.A. și intervenienta SC R.R.T. SRL împotriva Sentinței nr. 13/CA din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013. Procesat de GGC - AZ