ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3567/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 19

septembrie 2011 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.

12485/118/2011, reclamanții P.L. și M.A. au solicitat în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Rutieră Română - Inspectoratul Rutier Constanța anularea

Procesului-verbal de reținere a plăcuțelor de înmatriculare și a certificatului

de înmatriculare din data de 14 septembrie 2011.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că aspectele reținute în cuprinsul Procesului-verbal din

data de 14 septembrie 2011 prin care s-a dispus reținerea plăcuțelor de

înmatriculare și a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul V. cu

nr. de înmatriculare CT-AA-AAA nu corespund realității.

Pârâta Autoritatea

Rutieră Română, prin întâmpinarea depusă la data de 17 octombrie 2011, a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția inadmisibilității

acțiunii, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 2298 din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța, constatând întemeiată

excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că actul

administrativ contestat de reclamanți este emis de Autoritatea Rutieră Română -

Inspectoratul Rutier, instituție publică centrală cu personalitate juridică,

organism tehnic specializat privind transportul rutier, al Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, potrivit H.G. nr. 625/1998 privind

organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române.

În raport de faptul

că emitentul actului administrativ este Autoritatea Rutieră Română -

Inspectoratul Rutier, instituție publică centrală cu personalitate juridică,

precum și de dispozițiile art. 64 din O.U.G. nr. 109/2005 privind

transporturile rutiere și cele ale art. V din O.U.G. nr. 34/2010 coroborat cu

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., s-a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine

Curții de Apel Constanța.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 6 decembrie 2011 sub

nr. 1362/36/2011.

La termenul de

judecată din data de 11 ianuarie 2012, instanța a admis în principiu cererea de

intervenție accesorie formulată de către SC R.R.T. SRL în interesul

reclamanților.

Prin Sentința nr.

13/CA din 11 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei

plângerii prealabile, a respins acțiunea formulată de reclamanții P.L. și M.A.

ca inadmisibilă și a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie

formulată de SC R.R.T. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că fiind vorba de o condiție de

admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și având în vedere că

reclamanții nu au făcut dovada, conform dispozițiilor citate, parcurgerii

procedurii prealabile mai înainte de sesizarea instanței de judecată, acțiunea

acestora este inadmisibilă. De asemenea, s-a apreciat că față de soluția

preconizată, cererea de intervenție accesorie apare ca nefondată.

În opinia instanței

dezlegarea dată asupra excepției lipsei procedurii prealabile face inutilă

cercetarea celorlalte excepții invocate, precum și a fondului cauzei, astfel că

s-a considerat că nu se mai justifică analizarea excepției lipsei calității

procesuale active a reclamanților și nici a motivelor de nelegalitate invocate

de reclamanți.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs reclamanții P.L. și

M.A. și intervenienta SC R.R.T. SRL.

În conformitate cu

prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea

nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenții nu și-au îndeplinit această obligație legală

nici ulterior - deși au fost citați cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanții P.L. și M.A. și intervenienta SC R.R.T. SRL împotriva

Sentinței nr. 13/CA din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ