ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2013

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14 iunie

2012, SC V. SRL Șcheia a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis recursurile declarate împotriva Sentinței nr. 171 din 14

aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava de către Autoritatea Națională a Vămilor

și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a modificat hotărârea atacată,

în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a

învederat că, după pronunțarea deciziei atacate a descoperit noi înscrisuri

care nu au putut fi înfățișate anterior și care invalidează raționamentul

instanței de recurs.

Astfel, referitor la

susținerea privind încălcarea autorizației de antrepozit de producție alcool

etilic prin neefectuarea producției de alcool sanitar în cadrul antrepozitului,

revizuenta a invocat existența unor înscrisuri noi din care rezultă că societatea

comercială a respectat autorizația de antrepozit fiscal, efectuând integral

operațiunile de denaturare alcool etilic și producție de alcool sanitar ce au

fost aprobate și supravegheate de către Direcția pentru Accize și Operațiuni

Vamale a Județului Suceava.

De altfel, a mai

arătat revizuenta, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că denaturarea

s-a realizat complet prin folosirea salicilatului de etil în antrepozitul

fiscal, iar adăugarea albastrului de metilen respectă rețeta de producere

alcool sanitar.

Sub acest aspect,

s-au invocat ca fiind înscrisuri noi listele de inventar, situația

operațiunilor desfășurate în antrepozit și situația autorizațiilor de

utilizator final, acte ce confirmă aprobarea lunară din partea autorităților

vamale pentru întreaga perioadă decembrie 2007 - aprilie 2008 a modului de

producere a alcoolului sanitar din alcoolul etilic denaturat cu salicilat de

etil.

Reclamanta a mai

învederat, referitor la mențiunea din decizia atacată în sensul că pentru

39.000 l alcool etilic nu s-a respectat procentul minim de salicilat de etil

că, astfel cum rezultă din înscrisul nou prezentat, întocmit de Centrul

Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor - Larex - la 5 decembrie

2012, în urma analizării probelor prelevate tot la 13 decembrie 2007, procentul

de salicilat de etil utilizat a fost cel prevăzut de normele în vigoare, de

0,602 kg la 1.000 litri de produs.

Cât privește analiza

efectuată de Laboratorul Vamal Central - L.V.C. - însușită de instanța de

recurs - revizuenta a precizat că este eronată concluzia acelui raport, care nu

a ținut cont de timpul necesar omogenizării produsului.

Prin întâmpinările

depuse Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Suceava și, respectiv, prin Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Iași au solicitat respingerea cererii de revizuire,

înscrisurile noi prezentate neîndeplinind cerințele impuse de prevederile art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând actele

dosarului în raport de dispozițiile legale invocate, Curtea va constata

netemeinicia cererii de revizuire, urmând a o respinge ca atare.

Astfel, potrivit art.

322 pct. 5 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de instanța de

recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă, după pronunțare, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, textul

de lege prevede expres că nu orice înscrisuri pot justifica o cerere de

revizuire, ci numai acelea care au fost descoperite după darea hotărârii sau nu

au putut fi înfățișate la judecată, fiind reținute de partea potrivnică, ele

existând la data judecății.

În speță, revizuenta

a invocat drept înscrisuri noi o serie de acte din propria gestiune - liste de

inventar, situații -, pe care nu a înțeles să le depună în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată, fără însă a face dovada imposibilității

prezentării lor în timpul judecării cauzei.

Astfel, ignorarea acestor

înscrisuri care se găseau în contabilitatea revizuentei nu constituie o

împrejurare de necunoaștere a existenței actelor, mai presus de voința părții,

asimilabilă forței majore, pentru a fi întrunite condițiile de admisibilitate a

cererii de revizuire, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cât privește raportul

de încercări efectuat de Larex la data de 5 decembrie 2012, nici acest act nu

poate justifica admiterea cererii de revizuire, neexistând la data când a fost

pronunțată hotărârea atacată, 8 mai 2012, și neîntrunind, în raport de probele

administrate în dosar, nici condiția de înscris doveditor, pentru a fi

considerat determinant și de natură a fi condus prin el însuși la o altă

soluție decât cea pronunțată în recurs.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile

pentru a se putea retracta hotărârea irevocabilă pe calea revizuirii

reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge

cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de SC V. SRL Șcheia prin administrator judiciar A.I. IPURL

împotriva Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ