ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 iunie 2012, SC V. SRL Șcheia a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate împotriva Sentinței nr. 171 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava de către Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a învederat că, după pronunțarea deciziei atacate a descoperit noi înscrisuri care nu au putut fi înfățișate anterior și care invalidează raționamentul instanței de recurs.

Astfel, referitor la susținerea privind încălcarea autorizației de antrepozit de producție alcool etilic prin neefectuarea producției de alcool sanitar în cadrul antrepozitului, revizuenta a invocat existența unor înscrisuri noi din care rezultă că societatea comercială a respectat autorizația de antrepozit fiscal, efectuând integral operațiunile de denaturare alcool etilic și producție de alcool sanitar ce au fost aprobate și supravegheate de către Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a Județului Suceava. De altfel, a mai arătat revizuenta, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că denaturarea s-a realizat complet prin folosirea salicilatului de etil în antrepozitul fiscal, iar adăugarea albastrului de metilen respectă rețeta de producere alcool sanitar.

Sub acest aspect, s-au invocat ca fiind înscrisuri noi listele de inventar, situația operațiunilor desfășurate în antrepozit și situația autorizațiilor de utilizator final, acte ce confirmă aprobarea lunară din partea autorităților vamale pentru întreaga perioadă decembrie 2007 - aprilie 2008 a modului de producere a alcoolului sanitar din alcoolul etilic denaturat cu salicilat de etil. Reclamanta a mai învederat, referitor la mențiunea din decizia atacată în sensul că pentru 39.000 l alcool etilic nu s-a respectat procentul minim de salicilat de etil că, astfel cum rezultă din înscrisul nou prezentat, întocmit de Centrul Național pentru Încercarea și Expertizarea Produselor - Larex - la 5 decembrie 2012, în urma analizării probelor prelevate tot la 13 decembrie 2007, procentul de salicilat de etil utilizat a fost cel prevăzut de normele în vigoare, de 0,602 kg la 1.000 litri de produs.

Cât privește analiza efectuată de Laboratorul Vamal Central - L.V.C. - însușită de instanța de recurs - revizuenta a precizat că este eronată concluzia acelui raport, care nu a ținut cont de timpul necesar omogenizării produsului. Prin întâmpinările depuse Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și, respectiv, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași au solicitat respingerea cererii de revizuire, înscrisurile noi prezentate neîndeplinind cerințele impuse de prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale invocate, Curtea va constata netemeinicia cererii de revizuire, urmând a o respinge ca atare.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă, după pronunțare, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Prin urmare, textul de lege prevede expres că nu orice înscrisuri pot justifica o cerere de revizuire, ci numai acelea care au fost descoperite după darea hotărârii sau nu au putut fi înfățișate la judecată, fiind reținute de partea potrivnică, ele existând la data judecății. În speță, revizuenta a invocat drept înscrisuri noi o serie de acte din propria gestiune - liste de inventar, situații -, pe care nu a înțeles să le depună în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fără însă a face dovada imposibilității prezentării lor în timpul judecării cauzei.

Astfel, ignorarea acestor înscrisuri care se găseau în contabilitatea revizuentei nu constituie o împrejurare de necunoaștere a existenței actelor, mai presus de voința părții, asimilabilă forței majore, pentru a fi întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Cât privește raportul de încercări efectuat de Larex la data de 5 decembrie 2012, nici acest act nu poate justifica admiterea cererii de revizuire, neexistând la data când a fost pronunțată hotărârea atacată, 8 mai 2012, și neîntrunind, în raport de probele administrate în dosar, nici condiția de înscris doveditor, pentru a fi considerat determinant și de natură a fi condus prin el însuși la o altă soluție decât cea pronunțată în recurs.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a se putea retracta hotărârea irevocabilă pe calea revizuirii reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC V. SRL Șcheia prin administrator judiciar A.I. IPURL împotriva Deciziei nr. 2249 din 8 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013. Procesat de GGC - AZ