ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SC S.D. SRL a chemat în judecată Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Satu Mare, solicitând anularea deciziei nr. 136 din 30 iunie 2011 și obligarea pârâtelor la reautorizarea locației situate în județul Maramureș, sat B., oraș T.M.

Ulterior, reclamanta și-a completat cererea, solicitând și anularea deciziei nr. 229 din 20 decembrie 2011 de respingere a contestației formulate împotriva hotărârii comisiei de autorizare prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 15 decembrie 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că la data de 19 mai 2011, în baza autorizației de utilizator final, a solicitat pentru 26 mai 2011 aprobarea denaturării cantității de 5900 l alcool etilic în vederea producerii de soluție Bioambient, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș amânând nemotivat desfășurarea operațiunii.

S-a mai arătat că, deși societatea a înștiințat autoritatea vamală că datorită urgenței reprezentate de necesitatea onorării contractelor de furnizare de produse alcoolice denaturate, operațiunea de denaturare va avea loc la 31 mai 2011, conformându-se astfel cerințelor impuse prin normele metodologice fiscale, s-a dispus în mod nelegal revocarea autorizației de antrepozit fiscal, prin aceeași deciziei nr. 136 din 30 iunie 2011 fiind considerată ca lipsită de obiect cererea de reautorizare a punctului de lucru, din satul B. La data de 23 februarie 2012 s-a depus la dosar declarația administratorului judiciar al societății reclamante, aflate în procedura de insolvență, Cabinet Individual de Insolvență C.L., de însușire a acțiunii.

Prin cererea formulată la data de 4 aprilie 2012 reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate, prin încheierea din 15 mai 2012 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, admițând cererea și dispunând suspendarea executării deciziilor nr. 136/2011 și nr. 229/2011 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 236 din 2 iulie 2012 prin care a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, la data de 31 mai 2011, reclamanta a procedat la denaturarea cantității de 5900 l alcool etilic fără supravegherea autorității vamale teritoriale, încălcând prevederile pct. 111 alin. (7) Titlul VII din H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a C. fisc. Instanța a considerat că pasivitatea organului vamal în a-și exprima poziția cu privire la desfășurarea operațiunii de denaturare nu poate fi apreciată ca aprobare tacită, cu atât mai mult cu cât din corespondența Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș rezultă că amânarea operațiunii era justificată de nedeterminarea soldului disponibil pe autorizația de utilizator final deținută de societate. Referitor la petitul privind reautorizarea, instanța a constatat că prin decizia nr. 229 din 20 decembrie 2011 s-a dispus reautorizarea antrepozitului fiscal de producție băuturi alcoolice. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC S.D.

SRL, cale de atac însușită ulterior de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.L. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a reținut în mod greșit legalitatea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, în condițiile în care societatea a procedat la denaturarea alcoolului etilic, având aprobarea tacită a autorității vamale exprimată prin adresa din 26 mai 2011 în care nu a formulat o soluție a cererii adresate privind programarea operațiunii, prin aprobare sau respingere. De altfel, a mai arătat reclamanta, s-a revenit la organul vamal, prin transmiterea soldului disponibil conform autorizației de utilizator final și ulterior, prin comunicarea datei de desfășurare a operațiunii de denaturare a 5900 l alcool etilic, respectându-se astfel prevederile pct. 111 alin. (7) și (9) din H.G.

nr. 44/2004. S-a mai învederat că, la data desfășurării operațiunii, normele legale prevedeau posibilitatea ca denaturarea să aibă loc fără prezența reprezentanților autorității vamale, cu obligația, îndeplinită, ca societatea să rețină produsele pentru verificare timp de 48 de ore. Reclamanta a criticat și respingerea capătului de cerere privind reautorizarea locului situat în satul B. ca antrepozit de producție alcool etilic, materie primă și alcool denaturat. Această cerere, a menționat reclamanta, nu poate fi considerată că a rămas fără obiect, prin decizia nr. 229 din 20 octombrie 2011 reautorizându-se antrepozitul fiscal de producție de băuturi alcoolice și nu cel de producție alcool etilic materie primă și alcool denaturat.

În faza recursului, urmare a prevederilor O.U.G. nr. 74/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Cluj-Napoca s-au subrogat în drepturile și obligațiile autorităților vamale pârâte, dobândind calitatea de intimate, în care sens au și depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va consta că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect legalitatea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal emisă societății la 15 decembrie 2003, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile alin. (7) al pct. 111 Titlul VII din normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, în forma în vigoare în iulie 2010, potrivit cărora denaturarea alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite fiscale de producție alcool etilic, materie primă, autorizate pentru această operațiune, sub supravegherea autorității vamale teritoriale. În cauză, reclamanta a solicitat la 19 mai 2011 aprobarea denaturării cantității de 5900 l alcool etilic rafinat 96% pentru 26 mai 2011, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Maramureș comunicându-i cu adresa din 26 mai 2011 că nu s-a reușit să se determine soldul disponibil pe autorizația de utilizator final, motiv pentru care „operațiunea se va efectua la o dată care va fi comunicată ulterior”. Reclamanta a procedat totuși la denaturarea alcoolului etilic, în lipsa reprezentanților organelor vamale, susținând că răspunsul comunicat de autoritatea vamală echivalează cu o aprobare tacită a desfășurării operațiunii.

Această apărare a reclamantei, învederată și în motivele de recurs, nu are temei legal, în raport de prevederile exprese ale art. 206 24 alin. (6) C. fisc., potrivit cărora procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidența dispozițiilor legale privind procedura aprobării tacite. Așadar, astfel cum a reținut instanța de fond, la data propusă pentru denaturare, reclamanta nu a respectat obligațiile și procedurile legale în vigoare pentru a declanșa operațiunea, măsura dispusă de organele vamale fiind astfel întemeiată, neavând relevanță împrejurarea că, după realizarea denaturării, societatea ar fi reținut 48 de ore produsele pentru un eventual control.

Referitor la critica privind respingerea de către autoritatea vamală a cererii de reautorizare a societății ca antrepozitar fiscal de producție alcool etilic, materie primă și alcool etilic denaturat, soluția menținută de instanța de fond apare ca întemeiată, în condițiile în care măsura anulării autorizației pentru locația a cărei reautorizare se solicită a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale în materie. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.D. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C.L. împotriva sentinței nr. 236/CA-PI din 2 iulie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.