ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4616/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A. SA

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală București, ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata în favoarea societății a

sumei de 24.297.635 RON, cu titlu de despăgubiri cauzate prin lipsirea

societății reclamante fără drept de folosință a sumei de 33.470.910 RON, în

perioada 06 septembrie 2007 - 06 octombrie 2009, urmare a emiterii și punerii

în executare a Deciziei nelegale cu nr. 65 din 07 aprilie 2005 emisă de

Consiliul Concurenței, calculate prin aplicarea simetrică a nivelului dobânzii

pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, constând în impozite, taxe,

contribuții și alte sume reprezentând venituri bugetare.

Recurenta a arătat că

la data de 7 aprilie 2005 Consiliul Concurenței a emis Decizia nr. 65 din 07

aprilie 2005 prin care a reținut că facilitățile fiscale în sumă totală de

28.064.380,6604 RON acordate SC A. SA ar fi constituit ajutoare de stat ilegale

în înțelesul art. 31 din Legea nr. 143/1999 și pe cale de consecință a dispus

recuperarea lor de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice care în baza

titlului executoriu nr. 14 din 13 ianuarie 2006 emis de Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili Arad a dispus recuperarea de la SC A. SA a sumei totale de

33.470.910 RON.

Prin Decizia civilă

nr. 3270 din 11 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

Dosarul nr. 1977/2/2008, s-a dispus în mod irevocabil anularea Deciziei nr. 65

din 7 aprilie 2005, reținându-se că facilitățile fiscale acordate SC A. SA nu

au constituit în fapt ajutoare de stat.

Reclamanta a mai

arătat că suma de 33.470.910 RON i-a fost restituită abia la data de 03

septembrie 2009, societatea reclamantă fiind lipsită de folosința acestei sume,

aproximativ 2 ani, astfel că pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare,

pârâtul datorează societății reclamante suma totală de 24.297.635 RON cu titlu

de dobânzi.

Prin Sentința civilă

nr. 202 din 20 martie 2012 Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea astfel cum

a fost precizată și formulată de reclamanta SC A. SA Arad împotriva pârâtei

Agenția Națională de Administrare Fiscală și, pe cale de consecință, a

obligat-o pe aceasta la plata sumei de 24.297.635 RON față de reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală a emis titlul executoriu nr. 14 din 13 ianuarie 2006 prin

care a dispus recuperarea sumei de 33.470.910 RON de la reclamantă, în temeiul

deciziei emisă de Consiliul Concurenței și reclamanta a achitat debitul

respectiv la data de 06 septembrie 2007. După pronunțarea Deciziei nr. 3270 din

11 iunie 2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâtul a restituit

reclamantei suma încasată, la data de 06 octombrie 2009.

Întrucât suma de

33.470.910 RON a fost reținută de pârâtă, în mod necuvenit, așa cum a statuat

Înalta Curte de Casație și Justiție, pe perioada 06 septembrie 2007 - 06

octombrie 2009, reclamanta a solicitat acesteia dobânda legală aferentă sumei

pentru intervalul sus-menționat, prin Adresa nr. 1193 din 04 februarie 2010.

Pentru stabilirea

întinderii despăgubirilor solicitate de reclamantă, s-a dispus efectuarea unei

expertize contabile care, din verificarea actelor dosarului, a stabilit că

reclamanta a fost lipsită fără drept de folosința sumei de 33.470.910 RON

pentru perioada 07 septembrie 2007 - 02 septembrie 2009, iar valoarea dobânzilor

legale datorate conform art. 117 lit. d), art. 124 și art. 120 alin. (7) C.

proc. fisc. este de 24.297.635 RON.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a

legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât în mod greșit s-a admis

acțiunea și s-a dispus obligarea la plata sumei de 24.297.635 RON, iar pentru a

hotărî astfel s-a avut în vedere exclusiv raportul de expertiză efectuat în

cauză.

Se mai arată că

reclamanta-intimată nu este îndreptățită să solicite dobânzi pentru perioada 6

septembrie 2007 - 6 octombrie 2009, având în vedere reglementările legislative

în materie, prevederi ce se coroborează cu dispozițiile art. 70 C. proc. fisc.,

unde se reglementează faptul că "(1) Cererile depuse de către contribuabil

potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de

45 zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care pentru soluționarea

cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luare deciziei,

acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data

primirii informațiilor solicitate".

Față de

reglementările de mai sus, rezultă că termenul de 45 de zile prevăzut pentru

soluționarea cererilor contribuabililor se prelungește cu perioada cuprinsă

între data solicitării de informații suplimentare relevante și cea a primirii

informațiilor solicitate.

În speța de față,

este vorba de perioada scursă între data de 15 iunie 2009, dată la care a fost

depusă cererea prin care s-a solicitat restituirea sumelor și data de 3

septembrie 2009, dată la care s-a efectuat restituirea efectivă a sumelor

solicitate.

Termenul de

soluționare de 45 de zile a fost întrerupt prin adresa din 14 iulie 2009

adresată Serviciului de coordonare și monitorizare a colectării veniturilor

bugetare prin care s-a solicitat sprijinul în obținerea fondului necesar

compensării deoarece ajutorul de stat nu reprezintă venit și obligație la

bugetul de stat.

La data de 28 august

2009, s-a primit răspunsul la această solicitare, astfel încât perioada

cuprinsă între data de 14 iulie 2009 - 28 august 2009 nu intră în calculul

termenului de 45 de zile de soluționare a cererii reclamantei.

Față de cele de mai

sus, la un calcul simplu, se observă faptul că cererea a fost soluționată în

termen de 35 zile, adică cu respectarea termenului prevăzut de art. 70 C. proc.

fisc.

Prin adresa din 5 mai

2010, A.F.P.C.M. Arad răspunde solicitării reclamantei-intimate, în sensul că

organul fiscal a pus în executare întocmai dispozitivul hotărârii judecătorești

reprezentat de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3270 din 11

iunie 2009.

Recurenta mai arată

că nici în motivare și nici în dispozitiv nu s-au regăsit sume care să

reprezinte alte dobânzi (majorări de întârziere), astfel că nu avea cum să

procedeze la acordarea acestora.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul acțiunii

introductive de instanță îl constituie plata sumei de 24.297.635 RON cu titlu

de despăgubiri, respectiv dobândă datorată de recurenta-pârâtă pentru lipsirea

fără drept de folosința sumei de 33.470.910 RON de către intimata-reclamantă SC

A. SA, în perioada 6 septembrie 2007 - 6 octombrie 2009.

În raport de obiectul

acțiunii, prima jurisdicție a stabilit cadrul legal aplicabil prin prisma

căruia a analizat cauza ca fiind dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin.

(1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu referire la dispozițiile art. 998 C.

civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Curtea, având în

vedere obiectul acțiunii precum și dispozițiile legal aplicabile în raport de

acesta, constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că

recurenta-pârâtă datorează cu titlu de "dobândă" suma de 24.297.635

RON, ca urmare a anulării Deciziei nr. 65/2005 emisă de Consiliul Concurenței.

Sub acest aspect

Curtea reține următoarele:

- Prin Decizia

Consiliului Concurenței nr. 65/2005 ajutoarele de stat pentru restructurarea

acordată SC A. SA Arad în baza H.G. nr. 874/2000 au fost declarate ilegale.

- Cu O.P. nr. 1 din 6

noiembrie 2007 a fost achitată suma de 33.470.850 RON reprezentând venituri din

ajutoare de stat recuperate pentru SC A. SA, sumă care a fost înregistrată în

contul de "venituri din ajutoare de stat recuperate".

- SC A. SA a formulat

acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr.

65/2005 emisă de Consiliul Concurenței.

- După un prim ciclu

procesual derulat la Curtea de Apel București și finalizat prin Sentința civilă

nr. 2068/2008, în urma recursului formulat, prin Decizia civilă nr. 3270 din 11

iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a dispus irevocabil anularea Deciziei nr. 65/2005 a

Consiliului Concurenței.

- Ca urmare a

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimata-reclamantă SC A. SA

Arad a solicitat recurentei-pârâte prin adresa din 15 iunie 2009 (la 4 zile

după pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție) compensarea

obligațiilor neachitate de SC A. SA, ceea de s-a și realizat la 3 septembrie

2009, suma compensată fiind de 2.245.297 RON.

- Ulterior cererii de

compensare, prin adresa din 31 iulie 2009, intimata-reclamantă SC A. SA a

solicitat și restituirea sumei achitate ca urmare a Deciziei nr. 65/205 emisă

de Consiliul Concurenței, deciziei ce apoi a fost anulată prin decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Această cerere de

restituire a sumei de 33.470.910 RON ce fusese achitată în baza deciziei

anulate, a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 117 lit.

"a" și "f" din C. proc. fisc., deoarece titlul executoriu,

respectiv Decizia Consiliului Concurenței nr. 65/2005 fusese anulată în condițiile

mai sus arătate.

- La 3 octombrie

2009, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală București a

efectuat restituirea sumei de 31.225.613 RON, sumă ce a rezultat după

compensarea solicitată și care a operat pentru suma de 2.245.297 RON.

Rezultă așadar cu

evidență din cele mai sus reținute, că în urma pronunțării deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nr.

3270 din 11 iunie 2009 prin care s-a dispus irevocabil anularea Deciziei nr.

65/2005 emisă de Consiliul Concurenței, decizie ce a constituit titlu

executoriu pentru plata sumei de 33.470.910 RON, recurenta-pârâtă a restituit

această sumă la cererea intimatei-reclamante în temeiul art. 117 lit. a) și f)

C. proc. fisc.

Cât privește cererea

intimatei-reclamante de acordare a unor dobânzi pentru suma restituită, aceasta

este nefondată, în condițiile în care suma deja restituită are un regim special

reglementat de dispozițiile Codului de procedură fiscală (art. 116, art. 117,

art. 70), iar dobânzile cuvenite cu privire la astfel de sume sunt reglementate

în mod expres de prevederile Cap. II din OPANAF nr. 1899/2004 privind procedura

de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și la acordarea

dobânzilor cuvenite pentru sumele restituite.

Or, sub acest aspect,

Curtea reține că prin adresa din 5 mai 2010 AFPCM Arad a făcut cunoscut

intimatei-reclamante că organul fiscal (recurenta-pârâtă) a pus în executare

întocmai dispozitivul hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție prin restituirea

la data de 3 septembrie 2009 a sumei solicitate, plata unor dobânzi nefiind

prevăzută și nici solicitată organului fiscal.

Așa fiind, în mod

greșit judecătorul fondului reține că plata "dobânzii" solicitată în

instanță are drept bază legală răspunderea civilă delictuală (art. 998 C. civ.)

deoarece pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite

cumulativ 3 condiții: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, legătura de

cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Ori, în cauza dedusă

judecății nu se poate reține existența unei fapte ilicite, Decizia nr. 65/2005

a Consiliului Concurenței în baza căreia a fost reținută suma de 33.470.910 RON

bucurându-se de prezumția de legalitate până la momentul anulării ei. Tot

astfel nu se poate reține existența vreunui prejudiciu, de vreme ce după

anularea Deciziei nr. 65/2005 la scurt timp și după parcurgerea procedurilor

specifice și legale de restituire a unor astfel de sume, suma plătită în baza

deciziei anulate a fost restituită integral.

Altfel spus, plata

sumei de 24.297.635 RON cu titlu de dobândă pentru suma de 33.470.910 RON,

restituită în condițiile Codului de procedură fiscală (art. 117) dată fiind

natura juridică a acestei sume, nu reprezintă și nu poate constitui

"despăgubire" în sensul dispozițiilor art. 18(3) din Legea nr.

554/2004.

În consecință în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312(2) C. proc.

civ. recursul va fi admis și sentința modificată în sensul respingerii acțiunii

formulate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței

civile nr. 202 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC A. SA Arad, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN