ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4506/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială

înregistrată la data de 20 octombrie 2011, reclamanta SC C.A.O. SA a solicitat,

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună de urgență suspendarea

executării procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanței bugetare, încheiat la data de 30 septembrie 2011, până la soluționarea

definitivă a cererii de suspendare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 581 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin care s-a solicitat

suspendarea actului administrativ pe calea ordonanței președințiale.

Prin sentința nr. 247/CA/2011din

28 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială,

invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială

formulată de reclamanta SC C.A.O. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, Oficiul de Plăți și Contractare Phare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că o cerere de ordonanță

președințială este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ, cât timp

prin dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată

o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.

S-a reținut astfel de

către instanță că solicitarea de suspendare a executării procesului-verbal pe calea

ordonanței președințiale este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare

a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură

judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru

fondul pricinii, act normativ cu caracter special care derogă de la norma generală

și face inaplicabile în materia contenciosului administrativ prevederile care reglementează

procedura ordonanței președințiale.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC C.A.O. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat reclamanta reiterează motivele invocate în sprijinul pretențiilor formulate

prin cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului și desființarea

sentinței atacate, ca fiind netemeinică.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată

că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere

având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanței bugetare, încheiat la data de 30 septembrie 2011, până

la soluționarea definitivă a cererii de suspendare, arătând că sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ.

În raport de obiectul

cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte reține că în mod judicios

prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii,

invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și art.

15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu

prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 C. proc. civ.

În acest sens, practica

constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este

inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare

a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu

caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004),

ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu

a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează

cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul

raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele

vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

Dar, în condițiile în

care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte,

și persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura

suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiași act administrativ

pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței președințiale, reglementate de C.

proc. civ., nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă

cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Este adevărat că în cuprinsul

cererii de chemare în judecată reclamanta a menționat și dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, dar simpla referire generică la aceste dispoziții legale, fără

a se proceda la indicarea temeiurilor de fapt și a dovezilor privind îndeplinirea

celor două condiții expres și cumulativ prevăzute de aceste dispoziții pentru suspendarea

executării unui act administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și

a pagubei iminente, nu poate acoperi carența procedurală a acțiunii astfel promovate,

carență ce nu poate fi acoperită nici de către instanța de judecată în virtutea

rolului său activ, având în vedere că principiul rolului activ al instanței nu poate

fi extins până la a permite o substituire a acesteia în rolul procesual al părților

litigante.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.A.O. SA împotriva sentinței nr. 247/CA/2011 din 28 noiembrie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.