ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2010

Obiectul acțiunii. În Dosarul nr. 3.330/100/2009 al Tribunalului Maramureș, H.E.Z., în contradictoriu cu Biroul Român de Metrologie Legală, a invocat excepția de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 precum și a oricăror adrese emise de pârât prin care acesta interpretează prevederile pct. 3.1.1 lit. b) și c) din Anexa la Norma de Metrologie Legală „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, norme publicate în M. Of. nr. 1.102 din 17 decembrie 2005, în sensul că aceste prevederi se aplică numai în cadrul măsurătorilor efectuate de către B.R.M.L. cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor și nu se aplică și cu prilejul funcționării propriu-zise a acestora.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării excepției. În motivarea excepției, H.E.Z. a arătat că prin adresa menționată, pârâtul a interpretat prevederile legale menționate anterior în sensul că erorile indicate se aplică numai în cadrul măsurătorilor efectuate cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor și că aceste erori nu s-ar aplica în funcționarea propriu-zisă a aparatelor. Susține recurentul că potrivit Recomandării Internaționale emisă de O.I.M.L. din 1990 și denumită (Echipament radar pentru măsurarea vitezei vehiculelor), erorile se aplică numai cu prilejul verificărilor și nu și în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor. A mai arătat recurentul că din cuprinsul Ordinului din 23 noiembrie 2005 emis de către pârât, nu rezultă că erorile s-ar aplica doar cu prilejul verificării metrologice a cinemometrelor, astfel încât interpretarea contrară ar presupune adăugarea la lege.

Apărările formulate de pârâtul B.R.M.L. Pârâtul B.R.M.L. a invocat excepția inadmisibilității, motivat de faptul că adresa față de care s-a ridicat excepția de nelegalitate nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi considerată un act administrativ unilateral, cu caracter individual. 3. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3.045 din data de 30 septembrie 2009, Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Cluj, în considerarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința nr. 40 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 emisă de pârâtul B.R.M.L., excepție formulată de reclamantul H.E.Z.

Motivele de fapt și de drept care an stat la baza formării convingerii instanței. Reclamantul H.E.Z. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 8 octombrie 2008 pentru depășirea vitezei legale. Prin sentința nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8397/182/2008 al Judecătoriei Baia Mare s-a respins plângerea formulată ca neîntemeiată împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 8397/182/2008 la Tribunalului Maramureș. Cu prilejul soluționării recursului, reclamantul-recurent a invocat excepția de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 emisă de către pârâtul B.R.M.L. București. Cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul B.R.M.L. București, Curtea a reținut că adresa față de care s-a ridicat excepția nu întrunește trăsăturile esențiale și specifice unui act administrativ. S-a mai reținut că adresa atacată reprezintă o probă în cadrul litigiului având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale.

Recursul declarat de H.E.Z. împotriva sentinței nr. 40 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră greșită aprecierea instanței de fond, deoarece adresa din 6 aprilie 2009 a produs consecința înlăturării de către instanța de fond a apărărilor formulate în Dosarul nr. 8397/182/2008. Acest fapt rezultă din conținutul sentinței civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8397/182/2008, în cuprinsul căreia se arată la alin. (2), fila 4 că „instanța reține, într-adevăr art. 3 din Norma de Metrologie Legală Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) prevede că se aplică anumite marje de toleranță aparatelor radar, dar aceste marje de toleranță sunt avute în vedere de către B.R.M.L. în momentul în care verifică aparatul radar așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 din norme cu art. 5”. Adresa din 6 aprilie 2009 încalcă Legea nr. 24/2000 care prevede la art. 67 alin. (1) că intervențiile legislative pentru clasificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziției al cărei sens trebuie clarificat.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât B.R.M.L. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. Prin adresa contestată, intimatul și-a exprimat punctul de vedere referitor la cele solicitate de recurent în legătură cu erorile de măsurare ale cinemometrelor și încadrarea lor în limitele erorilor maxim tolerate. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată și completă, excepția de nelegalitate poate fi invocată numai în ceea ce privește actele administrative unilaterale. 3. Actul administrativ unilateral este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, ca fiind acel act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a acesteia, care să naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Actul administrativ produce prin el însuși efecte juridice. Adresa din 6 aprilie 2009 nu prezintă caracteristicile unui act administrativ. Înscrisul reprezintă o opinie a unei autorități publice în legătură cu o cerere formulată chiar de către recurent și nu realizează o interpretare legală a actului normativ, pentru a fi aplicate prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/ 2000. 5. Din cuprinsul sentinței civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare nu rezultă că instanța a înlăturat apărările recurentului în favoarea opiniei din adresa din 2009. Din cuprinsul aceleiași sentințe rezultă că însăși instanța a interpretat prevederile legale în sensul că marja de toleranță este avută în vedere de B.R.M.L. în momentul în care verifică aparatul radar, conform prevederilor art. 3 și 5 din Normă. 6. Chiar și în ipoteza în care adresa din 2009 ar fi stat la baza formării convingerii instanței de judecată, acest fapt nu imprimă opiniei exprimate de B.R.M.L. caracteristicile unui act administrativ unilateral, deoarece înscrisul reprezintă o probă în cadrul unui litigiu, ce se evaluează conform procedurii civile. 7. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.