ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul acțiunii.
În Dosarul nr. 3.330/100/2009 al Tribunalului
Maramureș, H.E.Z., în contradictoriu cu Biroul Român de Metrologie Legală, a
invocat excepția de nelegalitate a adresei din 6 aprilie 2009 precum și a
oricăror adrese emise de pârât prin care acesta interpretează prevederile pct. 3.1.1
lit. b) și c) din Anexa la Norma de Metrologie Legală „aparate pentru măsurarea
vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, norme publicate în M.
Of. nr. 1.102 din 17 decembrie 2005, în sensul că aceste prevederi se aplică
numai în cadrul măsurătorilor efectuate de către B.R.M.L. cu prilejul
verificării metrologice a cinemometrelor și nu se aplică și cu prilejul
funcționării propriu-zise a acestora.
Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formulării excepției.
În motivarea
excepției, H.E.Z. a arătat că prin adresa menționată, pârâtul a interpretat
prevederile legale menționate anterior în sensul că erorile indicate se aplică
numai în cadrul măsurătorilor efectuate cu prilejul verificării metrologice a
cinemometrelor și că aceste erori nu s-ar aplica în funcționarea propriu-zisă a
aparatelor.
Susține recurentul că
potrivit Recomandării Internaționale emisă de O.I.M.L. din 1990 și denumită
(Echipament radar pentru măsurarea vitezei vehiculelor), erorile se aplică
numai cu prilejul verificărilor și nu și în funcționarea propriu-zisă a
cinemometrelor.
A mai arătat
recurentul că din cuprinsul Ordinului din 23 noiembrie 2005 emis de către
pârât, nu rezultă că erorile s-ar aplica doar cu prilejul verificării
metrologice a cinemometrelor, astfel încât interpretarea contrară ar presupune
adăugarea la lege.
Apărările
formulate de pârâtul B.R.M.L.
Pârâtul B.R.M.L. a
invocat excepția inadmisibilității, motivat de faptul că adresa față de care
s-a ridicat excepția de nelegalitate nu îndeplinește condițiile legale pentru a
putea fi considerată un act administrativ unilateral, cu caracter individual.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.
3.045 din data de 30 septembrie 2009, Tribunalul Maramureș a declinat
competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de
Apel Cluj, în considerarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 40
din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a adresei din 6
aprilie 2009 emisă de pârâtul B.R.M.L., excepție formulată de reclamantul H.E.Z.
Motivele de fapt
și de drept care an stat la baza formării convingerii instanței.
Reclamantul H.E.Z. a
fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și
sancționare a contravențiilor din 8 octombrie 2008 pentru depășirea vitezei
legale.
Prin sentința nr. 738
din 6 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 8397/182/2008 al Judecătoriei
Baia Mare s-a respins plângerea formulată ca neîntemeiată împotriva acestei
hotărâri, reclamantul a declarat recurs, cauza fiind înregistrată sub nr. 8397/182/2008
la Tribunalului Maramureș.
Cu prilejul soluționării
recursului, reclamantul-recurent a invocat excepția de nelegalitate a adresei
din 6 aprilie 2009 emisă de către pârâtul B.R.M.L. București.
Cu privire la
excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul B.R.M.L.
București, Curtea a reținut că adresa față de care s-a ridicat excepția nu
întrunește trăsăturile esențiale și specifice unui act administrativ.
S-a mai reținut că
adresa atacată reprezintă o probă în cadrul litigiului având ca obiect
soluționarea plângerii contravenționale.
Recursul declarat
de H.E.Z. împotriva sentinței nr. 40 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Motive de recurs
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul consideră
greșită aprecierea instanței de fond, deoarece adresa din 6 aprilie 2009 a
produs consecința înlăturării de către instanța de fond a apărărilor formulate
în Dosarul nr. 8397/182/2008.
Acest fapt rezultă
din conținutul sentinței civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunțată în Dosarul
nr. 8397/182/2008, în cuprinsul căreia se arată la alin. (2), fila 4 că
„instanța reține, într-adevăr art. 3 din Norma de Metrologie Legală Aparate
pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) prevede
că se aplică anumite marje de toleranță aparatelor radar, dar aceste marje de
toleranță sunt avute în vedere de către B.R.M.L. în momentul în care verifică
aparatul radar așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 din norme
cu art. 5”.
Adresa din 6 aprilie 2009
încalcă Legea nr. 24/2000 care prevede la art. 67 alin. (1) că intervențiile
legislative pentru clasificarea sensului unor norme legale se realizează
printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin
dispoziții interpretative cuprinse într-un nou act normativ sau prin
modificarea dispoziției al cărei sens trebuie clarificat.
Întâmpinarea
formulată de intimatul-pârât B.R.M.L.
Intimatul solicită
respingerea recursului ca nefondat.
Prin adresa
contestată, intimatul și-a exprimat punctul de vedere referitor la cele
solicitate de recurent în legătură cu erorile de măsurare ale cinemometrelor și
încadrarea lor în limitele erorilor maxim tolerate.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
nefondat.
Potrivit art. 4
din Legea nr. 554/2004 modificată și completă, excepția de nelegalitate poate
fi invocată numai în ceea ce privește actele administrative unilaterale.
Actul
administrativ unilateral este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, ca fiind acel act emis de o
autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau executării în concret a acesteia, care să naștere,
modifică sau stinge raporturi juridice.
Actul administrativ
produce prin el însuși efecte juridice.
Adresa din 6 aprilie 2009
nu prezintă caracteristicile unui act administrativ.
Înscrisul reprezintă
o opinie a unei autorități publice în legătură cu o cerere formulată chiar de
către recurent și nu realizează o interpretare legală a actului normativ,
pentru a fi aplicate prevederile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/ 2000.
Din cuprinsul sentinței
civile nr. 738 din 6 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Baia Mare nu rezultă
că instanța a înlăturat apărările recurentului în favoarea opiniei din adresa din
2009.
Din cuprinsul
aceleiași sentințe rezultă că însăși instanța a interpretat prevederile legale
în sensul că marja de toleranță este avută în vedere de B.R.M.L. în momentul în
care verifică aparatul radar, conform prevederilor art. 3 și 5 din Normă.
Chiar și în
ipoteza în care adresa din 2009 ar fi stat la baza formării convingerii
instanței de judecată, acest fapt nu imprimă opiniei exprimate de B.R.M.L.
caracteristicile unui act administrativ unilateral, deoarece înscrisul
reprezintă o probă în cadrul unui litigiu, ce se evaluează conform procedurii
civile.
Față de acestea,
nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și
completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de H.E.Z. împotriva sentinței nr. 40 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 iunie 2010.