ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost admis recursul formulat de D.A.D.R. Mehedinți împotriva sentinței nr. 1363 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și, în consecință, a fost modificată sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantului D.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului declarat a reținut că dreptul la salariu al funcționarilor publici este reglementat în Secțiunea I din Cap. 5 intitulat „Drepturi și îndatoriri” din Legea nr. 188/1999, dar potrivit art. 31 alin. (3), salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Instanța a constatat că prin stabilirea unui cuantum procentual de câte 25% pentru fiecare dintre cele două suplimente salariale, fără ca acest cuantum să fi fost stabilit printr-o reglementare legală, instanța ar interveni în domeniul constituțional al puterii legislative, căreia nu i se poate substitui în cauza de față, căci și-ar depăși propriile competențe, limitate constituțional la aplicarea legii pozitive. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând decizia pronunțată ca netemeinică și nelegală și invocând ca temei al revizuirii dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, revizuentul a considerat că între sentința pronunțată de instanța de fond și decizia pronunțată în recurs, în același dosar, există contradicții.
Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În cauza de față, nu există contrarietate de hotărâri între hotărârea instanței de fond și hotărârea pronunțată în aceeași cauză, în calea de atac formulată, întrucât s-a pronunțat o singură hotărâre definitivă și irevocabilă., nefiind vorba de existența a două hotărâri contradictorii, cerință obligatorie a textului legal invocat ca temei al cererii de față. Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc.
civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de D.M. împotriva sentinței nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.