ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2010

Asupra cererii de

revizuire de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Decizia nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost admis recursul formulat de D.A.D.R. Mehedinți împotriva

sentinței nr. 1363 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și, în

consecință, a fost modificată sentința atacată în sensul că a fost respinsă

acțiunea reclamantului D.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea recursului declarat a

reținut că

dreptul

la salariu al funcționarilor publici este reglementat în Secțiunea I din Cap. 5

intitulat „Drepturi și îndatoriri” din Legea nr. 188/1999, dar potrivit art. 31

alin. (3), salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind

stabilirea sistemului unitar de salarizare.

Instanța a constatat

că prin stabilirea unui cuantum procentual de câte 25% pentru fiecare dintre

cele două suplimente salariale, fără ca acest cuantum să fi fost stabilit

printr-o reglementare legală, instanța ar interveni în domeniul constituțional

al puterii legislative, căreia nu i se poate substitui în cauza de față, căci

și-ar depăși propriile competențe, limitate constituțional la aplicarea legii

pozitive.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul, criticând decizia

pronunțată ca netemeinică și nelegală și invocând ca temei al revizuirii

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, revizuentul a

considerat că între sentința pronunțată de instanța de fond și decizia

pronunțată în recurs, în același dosar, există contradicții.

Înalta Curte sesizată

cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat că este

inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și

procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii.

Codul de procedură

civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328),

cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Înalta Curte reține

că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În cauza de față, nu

există contrarietate de hotărâri între hotărârea instanței de fond și hotărârea

pronunțată în aceeași cauză, în calea de atac formulată, întrucât s-a pronunțat

o singură hotărâre definitivă și irevocabilă., nefiind vorba de existența a

două hotărâri contradictorii, cerință obligatorie a textului legal invocat ca

temei al cererii de față.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu întrunește cerințele minime de

admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei

atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de

revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale.

Văzând și

dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire

formulată de D.M. împotriva sentinței nr. 4282 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.