ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4091/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC B.F.S.A. SRL, prin administrator și asociat unic B.F. a chemat în judecată pe pârâtele SC V.A. SRL și SC A.D. SRL solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 48.330,16 euro plus T.V.A., cu titlu de pretenții contractuale și a cheltuielilor de judecată. Reclamanta a arătat că în calitate de agent comercial a încheiat cu pârâta SC A.D. SRL la 2 ianuarie 2007 un contract de prestări servicii de agent comercial denumit „Convenția de dezvoltare și prestări comerciale", în baza căruia reclamanta a preluat atribuțiile ce vizează reprezentarea și dezvoltarea produselor societății pârâte SC V.A.

SRL în România. În februarie 2007, reclamantul B.F. a înființat societatea SC B.F.S.A. SRL, în care avea calitatea de administrator și asociat unic și a avut ca obiect de activitate, în perioada februarie 2007 - martie 2009, prestări de servicii comerciale în favoarea societății - pârâte SC V.A. SRL, atât direct, cât și în calitate de acționar majoritar la societatea SC A.D. SRL. Când s-a înființat societatea SC B.F.S.A. SRL, reclamantul a cesionat societății contractul și în baza acestuia SC B.F.S.A. SRL a asigurat clientela atât societății - pârâte SC V.A. SRL, cât și SC O.P. SRL, prețul plătit de către SC V.A. SRL pentru remunerarea serviciilor prestate fiind de 4.000 euro, plus T.V.A. pe lună.

Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 24 de luni, până la 31 decembrie 2008, însă părțile și-au continuat executarea obligațiilor contractuale și după expirarea acestui termen, în sensul că, reclamantul a adus clienți, prin SC B.F.S.A. SRL, transmițând în continuare comenzile către pârâta SC V.A. SRL, iar aceasta a achitat contravaloarea lor. La 27 martie 2009, SC B.F.S.A. SRL, la care B.F este asociat și administrator, a primit notificare din partea pârâtei SC V.A. SRL, cu intenția de a nu mai prelungi contractul de prestări servicii. Până la data de 27 martie 2009, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile comerciale conform contractului și pârâta avea obligația să-i plătească suma totală de 48.330,16 euro plus T.V.A.

Prin sentința nr. 1387/ C din 22 septembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B.F.S.A. SRL. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: Excepția nulității contractului prestări servicii din 10 februarie 2007, tradus în limba română și semnat de părțile contractante, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că părțile și-au dat consimțământul la încheierea acestui act și cauza actului este reală, licită și morală, așa cum sunt reglementate de art. 966 C. civ. S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.D. SRL este întemeiată, pârâta neavând calitate procesuală pasivă, întrucât relațiile deduse judecății nu o privesc și nu există niciun raport juridic între reclamantă și pârâtă, astfel că nu există un temei de drept prin care s-ar putea atrage o răspundere solidară, împreună cu cealaltă pârâtă.

S-a mai reținut că serviciile prestate de reclamantă au fost facturate și încasate în totalitate pe perioada 20 februarie 2007 - martie 2009, în sumă de 542.290,77 lei, reprezentând comision de 4.000 euro lunar și cheltuieli decontate, toate facturile fiind acceptate la plată și achitate. O concluzie a raportului de expertiză este și aceea că, între reclamantă și pârâta SC A.D. SRL nu au avut loc relații comerciale concretizate prin factură și decontări de sume de bani, deoarece aceasta nu a beneficiat de servicii sau prestări de servicii din partea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC B.F.S.A. SRL - prin administrator B.F.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, anularea sentinței atacate cu reținerea spre rejudecare a cauzei; în subsidiar, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, admiterea excepției nulității contractului semnat în limba română, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC A.D. SRL, pe capătul de cerere privind plata comisionului variabil aferent anului 2007, iar pe fond obligarea pârâtelor la plata sumelor datorate. Prin Decizia nr. 58/ AC din 30 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în complet de divergență, cu majoritate a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele: Convenția în limba franceză, invocată ca temei contractual al acțiunii a fost încheiată între B.F., în calitate de agent comercial, ca persoană fizică și SC V.A. SRL, în calitate de beneficiar, persoană juridică. Se susține că odată cu înființarea SC B.F.S.A. SRL, în luna februarie 2007, numitul B.F. a cesionat acestei societăți contractul de mai sus, respectiv convenția în limba franceză, relațiile comerciale dintre reclamantă și pârâte desfășurându-se în baza convenției respective. Reclamanta nu face dovada cesiunii contractului, astfel că nu are legitimare procesuală activă în formularea prezentei acțiuni.

Pârâtele susțin că în fapt, convenția menționată de reclamantă ca temei al acțiunii sale nu a produs niciodată efecte juridice între părți, fiind înlocuită, încă din ianuarie 2007, de un nou „Contract de prestări servicii", prin care s-a anulat vechea convenție și s-a dat un nou sens înțelegerii părților, acest aspect rezultând, atât din modul de desfășurare al relațiilor dintre părți, ulterior încheierii noului contract, cât și din art. 17 pct. 1 din contract, în care se menționează în mod expres înlocuirea oricărei convenții scrise sau orale existente între părți, anterioare semnării noului contract. Instanța a constatat că acest nou contract s-a încheiat între reclamanta SC B.F.S.A. SRL, în calitate de prestator, și pârâta SC V.A.

SRL. Este adevărat că la art. 17.1. s-a prevăzut: „Acest contract înlocuiește toate contractele anterioare scrise sau orale dintre părți, cu privire la subiectul lui și părțile constitutive, împreună cu documentele la care se face referire în acest contract", dar contractul nu înlocuiește și convenția inițială în limba franceză, care a fost încheiată între alte părți, astfel că ambele contracte au rămas în vigoare. Este de prisos să se analizeze în baza cărui contract s-au desfășurat relațiile comerciale dintre părțile din litigiu, atâta timp cât acțiunea a fost formulată de reclamanta SC B.F.S.A. SRL, care nu a fost parte în prima convenție, încheiată în limba franceză, cea invocată drept cauză a prezentei acțiuni și nici nu s-a dovedit cesiunea contractului de către B.F., către reclamantă, astfel că aceasta nu are legitimarea procesuală activă în formularea acțiunii.

Fată de această concluzie devine inutilă analiza celorlalte critici referitoare la fondul raporturilor obligaționale dintre părți precum și la nulitatea celei de-a doua convenții, cea la care au participat două persoane juridice și care are caracter autonom. Aceasta nu a fost în măsură să modifice sau să desființeze contractul inițial dintre persoana fizică B.F. și SC V.A. SRL și nu constituie temei al pretențiilor deduse judecății. împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B.F.S.A. SRL, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Concluzia instanței conform căreia reclamanta nu a făcut dovada cesiunii nu are niciun suport legal,.

Nu se impune dovedirea printr-un înscris a cesiunii unui contract, iar, pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada cesiunii și acceptării tacite a acestei cesiuni de către pârâta SC V.A. SRL. Prima factură emisă la 28 februarie 2007 acoperă primele trei luni de contract, deși contractul în limba română ar fi intrat în vigoare doar la 8 martie 2012, confirmând astfel că plățile se fac în baza Convenției în limba franceză, unde se prevede la art. 3 că intrarea în vigoare a contractului are loc la 1 ianuarie 2007. Excepția de nelegalitate a contractului în limba română este întemeiată. Motivul invocării acestei excepții a fost că reclamantul, necunoscător al limbii române a fost indus în eroare să semneze contractul în limba română, explicându-i-se că este doar o traducere a convenției în limba franceză, necesară pentru autoritățile fiscale.

Convenția în limba franceză a fost singurul document în baza căruia s-au desfășurat relațiile comerciale dintre părți. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.D. SRL este neîntemeiată. Deși pârâta SC A.D. SRL nu a fost parte la contractul în limba franceză, aceasta a beneficiat direct de serviciile prestate de reclamant. Pârâta SC V.A. SRL are calitatea de acționar majoritar al pârâtei SC A.D. SRL iar cifra de afaceri a fost împărțită de către cele două pârâte conform bilanțului oficial înregistrat în R.E.C.O.N. Se solicită respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.D. SRL și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. La dosar s-au depus înscrisuri.

Intimatele pârâte au depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Între părți au existat două raporturi juridice distincte - unul în baza contractului în limba franceză, între persoana fizică B.F. și pârâta SC V.A. SRL și unul în baza contractului în limba română între SC B.F.S.A. SRL și pârâta SC V.A. SRL. În cauză, reclamantă este SC B.F.S.A. SRL și nu persoana fizică Benoit Fonsale. Contractul în limba franceză a fost încheiat între persoana fizică B.F. și SC V.A. SRL Așa fiind, acesta nu poate constitui temei juridic pentru atragerea răspunderii pârâtei SC A.D.

SRL fată de SC B.F.S.A. SRL. Contractul în limba franceză prevede la art. 10: „Prezentul contract este încheiat intuitu personae și în mod absolut nu este transmisibil". Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că nu există nicio dovadă a cesiunii contractului de la Benoit Fonsale către SC B.F.S.A. SRL. Pârâta SC V.A. SRL a achitat sume de bani către SC B.F.S.A. SRL în baza contractului în limba română. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a contractului în limba română, Înalta Curte reține că au fost invocate drept motive de nulitate dolul și cauza ilicită. Dolul ca viciu de consimțământ este sancționat cu nulitatea relativă a actului juridic civil. Față de momentul semnării contractului, respectiv 8 martie 2007 și având în vedere dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acțiune al recurentei reclamante este prescris, termenul de prescripție începând să curgă de la data la care reclamanta a semnat acest contract.

Recurenta nu a administrat probe prin care să dovedească în ce anume au constat manoperele dolosive. Pârâta SC A.D. SRL nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece nu există niciun raport juridic între reclamanta - recurentă și această pârâtă sau între B.F. și această pârâtă. Așadar, nu există niciun temei juridic pentru a se atrage răspunderea solidară a SC A.D. SRL alături de pârâta SC V.A. SRL. Curtea de Apel a reținut în mod corect faptul că este de prisos să se analizeze în baza cărui contract s-au desfășurat relațiile comerciale dintre părțile în litigiu, atâta timp cât acțiunea a fost formulată de reclamanta SC B.F.S.A. SRL, care nu a fost parte în prima convenție, încheiată în limba franceză, cea invocată drept cauză a acțiunii și nici nu s-a dovedit cesiunea contractului de către B.F., către reclamantă.

A devenit așadar inutilă analiza criticilor referitoare la fondul raporturilor obligaționale dintre părți. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de neiegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.F.S.A. SRL Pitești împotriva Deciziei nr. 58/ AC din 30 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.