ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4091/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta SC

B.F.S.A. SRL, prin administrator și asociat unic B.F. a chemat în judecată pe

pârâtele SC V.A. SRL și SC A.D. SRL solicitând obligarea în solidar a acestora

la plata sumei de 48.330,16 euro plus T.V.A., cu titlu de pretenții

contractuale și a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în calitate de

agent comercial a încheiat cu pârâta SC A.D. SRL la 2 ianuarie 2007 un contract

de prestări servicii de agent comercial denumit „Convenția de dezvoltare și

prestări comerciale", în baza căruia reclamanta a preluat atribuțiile ce

vizează reprezentarea și dezvoltarea produselor societății pârâte SC V.A. SRL

în România.

În februarie 2007, reclamantul B.F. a

înființat societatea SC B.F.S.A. SRL, în care avea calitatea de administrator

și asociat unic și a avut ca obiect de activitate, în perioada februarie 2007 -

martie 2009, prestări de servicii comerciale în favoarea societății - pârâte SC

V.A. SRL, atât direct, cât și în calitate de acționar majoritar la societatea

SC A.D. SRL.

Când s-a înființat societatea SC B.F.S.A.

SRL, reclamantul a cesionat societății contractul și în baza acestuia SC B.F.S.A.

SRL a asigurat clientela atât societății - pârâte SC V.A. SRL, cât și SC O.P.

SRL, prețul plătit de către SC V.A. SRL pentru remunerarea serviciilor prestate

fiind de 4.000 euro, plus T.V.A. pe lună. Contractul a fost încheiat pe o

perioadă de 24 de luni, până la 31 decembrie 2008, însă părțile și-au continuat

executarea obligațiilor contractuale și după expirarea acestui termen, în

sensul că, reclamantul a adus clienți, prin SC B.F.S.A. SRL, transmițând în

continuare comenzile către pârâta SC V.A. SRL, iar aceasta a achitat

contravaloarea lor.

La 27 martie 2009, SC B.F.S.A. SRL, la

care B.F este asociat și administrator, a primit notificare din partea pârâtei

SC V.A. SRL, cu intenția de a nu mai prelungi contractul de prestări servicii.

Până la data de 27 martie 2009,

reclamanta și-a îndeplinit obligațiile comerciale conform contractului și pârâta

avea obligația să-i plătească suma totală de 48.330,16 euro plus T.V.A.

Prin sentința nr. 1387/ C din 22

septembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeș a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC B.F.S.A. SRL.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut următoarele:

Excepția nulității contractului

prestări servicii din 10 februarie 2007, tradus în limba română și semnat de

părțile contractante, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că părțile

și-au dat consimțământul la încheierea acestui act și cauza actului este reală,

licită și morală, așa cum sunt reglementate de art. 966 C. civ.

S-a reținut că excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC A.D. SRL este întemeiată, pârâta

neavând calitate procesuală pasivă, întrucât relațiile deduse judecății nu o

privesc și nu există niciun raport juridic între reclamantă și pârâtă, astfel

că nu există un temei de drept prin care s-ar putea atrage o răspundere

solidară, împreună cu cealaltă pârâtă.

S-a mai reținut că serviciile prestate

de reclamantă au fost facturate și încasate în totalitate pe perioada 20

februarie 2007 - martie 2009, în sumă de 542.290,77 lei, reprezentând comision

de 4.000 euro lunar și cheltuieli decontate, toate facturile fiind acceptate la

plată și achitate. O concluzie a raportului de expertiză este și aceea că,

între reclamantă și pârâta SC A.D. SRL nu au avut loc relații comerciale

concretizate prin factură și decontări de sume de bani, deoarece aceasta nu a

beneficiat de servicii sau prestări de servicii din partea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel reclamanta SC B.F.S.A. SRL - prin administrator B.F. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, anularea sentinței

atacate cu reținerea spre rejudecare a cauzei; în subsidiar, admiterea

apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, admiterea

excepției nulității contractului semnat în limba română, respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive a SC A.D. SRL, pe capătul de cerere privind

plata comisionului variabil aferent anului 2007, iar pe fond obligarea

pârâtelor la plata sumelor datorate.

Prin Decizia nr. 58/ AC din 30

octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în complet de divergență, cu majoritate a respins

apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut următoarele:

Convenția în limba franceză, invocată

ca temei contractual al acțiunii a fost încheiată între B.F., în calitate de

agent comercial, ca persoană fizică și SC V.A. SRL, în calitate de beneficiar,

persoană juridică.

Se susține că odată cu înființarea SC

B.F.S.A. SRL, în luna februarie 2007, numitul B.F. a cesionat acestei societăți

contractul de mai sus, respectiv convenția în limba franceză, relațiile

comerciale dintre reclamantă și pârâte desfășurându-se în baza convenției

respective.

Reclamanta nu face dovada cesiunii

contractului, astfel că nu are legitimare procesuală activă în formularea

prezentei acțiuni.

Pârâtele susțin că în fapt, convenția

menționată de reclamantă ca temei al acțiunii sale nu a produs niciodată efecte

juridice între părți, fiind înlocuită, încă din ianuarie 2007, de un nou

„Contract de prestări servicii", prin care s-a anulat vechea convenție și

s-a dat un nou sens înțelegerii părților, acest aspect rezultând, atât din

modul de desfășurare al relațiilor dintre părți, ulterior încheierii noului

contract, cât și din art. 17 pct. 1 din contract, în care se menționează în mod

expres înlocuirea oricărei convenții scrise sau orale existente între părți,

anterioare semnării noului contract.

Instanța a constatat că acest nou

contract s-a încheiat între reclamanta SC B.F.S.A. SRL, în calitate de

prestator, și pârâta SC V.A. SRL.

Este adevărat că la art. 17.1. s-a

prevăzut: „Acest contract înlocuiește toate contractele anterioare scrise sau

orale dintre părți, cu privire la subiectul lui și părțile constitutive,

împreună cu documentele la care se face referire în acest contract", dar

contractul nu înlocuiește și convenția inițială în limba franceză, care a fost

încheiată între alte părți, astfel că ambele contracte au rămas în vigoare.

Este de prisos să se analizeze în baza

cărui contract s-au desfășurat relațiile comerciale dintre părțile din litigiu,

atâta timp cât acțiunea a fost formulată de reclamanta SC B.F.S.A. SRL, care nu

a fost parte în prima convenție, încheiată în limba franceză, cea invocată

drept cauză a prezentei acțiuni și nici nu s-a dovedit cesiunea contractului de

către B.F., către reclamantă, astfel că aceasta nu are legitimarea procesuală

activă în formularea acțiunii.

Fată de această concluzie devine

inutilă analiza celorlalte critici referitoare la fondul raporturilor

obligaționale dintre părți precum și la nulitatea celei de-a doua convenții,

cea la care au participat două persoane juridice și care are caracter autonom.

Aceasta nu a fost în măsură să modifice sau să desființeze contractul inițial

dintre persoana fizică B.F. și SC V.A. SRL și nu constituie temei al

pretențiilor deduse judecății.

împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC B.F.S.A. SRL, criticând-o sub următoarele motive de

nelegalitate:

Hotărârea este dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Concluzia instanței conform căreia

reclamanta nu a făcut dovada cesiunii nu are niciun suport legal,. Nu se impune

dovedirea printr-un înscris a cesiunii unui contract, iar, pe de altă parte,

reclamanta a făcut dovada cesiunii și acceptării tacite a acestei cesiuni de

către pârâta SC V.A. SRL.

Prima factură emisă la 28 februarie

2007 acoperă primele trei luni de contract, deși contractul în limba română ar

fi intrat în vigoare doar la 8 martie 2012, confirmând astfel că plățile se fac

în baza Convenției în limba franceză, unde se prevede la art. 3 că intrarea în

vigoare a contractului are loc la 1 ianuarie 2007.

Excepția de nelegalitate a

contractului în limba română este întemeiată.

Motivul invocării acestei excepții a

fost că reclamantul, necunoscător al limbii române a fost indus în eroare să

semneze contractul în limba română, explicându-i-se că este doar o traducere a

convenției în limba franceză, necesară pentru autoritățile fiscale.

Convenția în limba franceză a fost

singurul document în baza căruia s-au desfășurat relațiile comerciale dintre

părți.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC A.D. SRL este neîntemeiată.

Deși pârâta SC A.D. SRL nu a fost

parte la contractul în limba franceză, aceasta a beneficiat direct de

serviciile prestate de reclamant.

Pârâta SC V.A. SRL are calitatea de

acționar majoritar al pârâtei SC A.D. SRL iar cifra de afaceri a fost împărțită

de către cele două pârâte conform bilanțului oficial înregistrat în R.E.C.O.N.

Se solicită respingerea excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.D. SRL și pe fond admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar s-au depus înscrisuri.

Intimatele pârâte au depus concluzii

scrise, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul, prin prisma

motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Între părți au existat două raporturi

juridice distincte - unul în baza contractului în limba franceză, între

persoana fizică B.F. și pârâta SC V.A. SRL și unul în baza contractului în

limba română între SC B.F.S.A. SRL și pârâta SC V.A. SRL.

În cauză, reclamantă este SC B.F.S.A.

SRL și nu persoana fizică Benoit Fonsale.

Contractul în limba franceză a fost

încheiat între persoana fizică B.F. și SC V.A. SRL Așa fiind, acesta nu poate

constitui temei juridic pentru atragerea răspunderii pârâtei SC A.D. SRL fată

de SC B.F.S.A. SRL.

Contractul în limba franceză prevede

la art. 10: „Prezentul contract este încheiat intuitu personae și în mod

absolut nu este transmisibil".

Instanța de apel a reținut în mod

corect faptul că nu există nicio dovadă a cesiunii contractului de la Benoit

Fonsale către SC B.F.S.A. SRL.

Pârâta SC V.A. SRL a achitat sume de

bani către SC B.F.S.A. SRL în baza contractului în limba română.

În ceea ce privește excepția de

nelegalitate a contractului în limba română, Înalta Curte reține că au fost

invocate drept motive de nulitate dolul și cauza ilicită.

Dolul ca viciu de consimțământ este

sancționat cu nulitatea relativă a actului juridic civil.

Față de momentul semnării

contractului, respectiv 8 martie 2007 și având în vedere dispozițiile art. 9

din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acțiune al recurentei reclamante

este prescris, termenul de prescripție începând să curgă de la data la care

reclamanta a semnat acest contract. Recurenta nu a administrat probe prin care

să dovedească în ce anume au constat manoperele dolosive.

Pârâta SC A.D. SRL nu are calitate

procesuală pasivă în cauză deoarece nu există niciun raport juridic între reclamanta

- recurentă și această pârâtă sau între B.F. și această pârâtă.

Așadar, nu există niciun temei juridic

pentru a se atrage răspunderea solidară a SC A.D. SRL alături de pârâta SC V.A.

SRL.

Curtea de Apel a reținut în mod corect

faptul că este de prisos să se analizeze în baza cărui contract s-au desfășurat

relațiile comerciale dintre părțile în litigiu, atâta timp cât acțiunea a fost

formulată de reclamanta SC B.F.S.A. SRL, care nu a fost parte în prima

convenție, încheiată în limba franceză, cea invocată drept cauză a acțiunii și

nici nu s-a dovedit cesiunea contractului de către B.F., către reclamantă.

A devenit așadar inutilă analiza

criticilor referitoare la fondul raporturilor obligaționale dintre părți.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că în cauză nu există motive de neiegalitate care să impună

casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe cale de consecință, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC B.F.S.A. SRL Pitești împotriva Deciziei nr. 58/ AC din 30

octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 noiembrie 2013.