ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1767/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18

iunie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.R., cetățean moldovean, a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. obligarea acestuia la soluționarea cererii

sale de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtului să dispună, de

îndată, publicarea cererii de redobândire a cetățeniei române aprobată, în M.

Of., ca parte integrantă din Ordinul M.J.L.C. și totodată, să dispună în termen

de 30 de zile de la publicarea în Monitor, invitația la solemnitatea depunerii

jurământului de credință.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că s-a adresat, încă din anul 2005, Direcției

Cetățenie din cadrul M.J.L.C., solicitând redobândirea cetățeniei române în

temeiul Legii nr. 21/1991.

Începând cu toamna

anului 2008, s-a adresat autorității pârâte cu petiții prin care a solicitat

urgentarea soluționării dosarului său, dar nu a primit niciun răspuns.

Având în vedere că au

trecut 4 ani de la data depunerii primei cereri, reclamantul a apreciat că a

fost încălcat termenul rezonabil de soluționare a cererii sale, mai ales că

practica curții de apel stabilește că un termen rezonabil în soluționarea

cererii nu poate depăși 6 luni de la data depunerii cererii, iar prin O.U.G. nr

36/2009 se instituie un termen maxim de 5 luni înlăuntrul căruia trebuie

soluționate cererile privind redobândirea cetățeniei române.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că

cererea reclamantului a fost înaintată Comisiei pentru cetățenie în vederea

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 10

1

din Legea nr. 21/1991,

urmând a fi analizată la data de 16 octombrie 2009.

Prin sentința civilă nr.

3358 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității formulării

cererilor având ca obiect: obligarea pârâtului la publicarea cererii de

redobândire a cetățeniei române aprobată, în M. Of., ca parte integrantă din

Ordinul M.J.L.C., respectiv să dispună în termen de 30 de zile de la publicarea

în Monitor, invitația la solemnitatea depunerii jurământului de credință; a

admis în parte acțiunea formulată de reclamant; a obligat pârâtul la soluționarea

cererii de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și a respins ca premature celelalte cereri.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că termenul de 4 ani care a trecut

de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române nu poate fi

considerat rezonabil, chiar și în condițiile în care legea cetățeniei române nu

prevedea la data formulării prezentei cereri un termen în care pârâtul să

analizeze aceste cereri.

De altfel, și

termenul de 5 luni prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 după

modificările dispuse prin O.U.G. nr. 36/2009 a fost depășit.

În plus, instanța de

fond a apreciat că potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei,

ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, fiecare stat

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

A mai apreciat că

dificultățile organizatorice invocate de pârât nu pot fi imputabile reclamantei

și nu pot constitui o justificare pentru depășirea termenului rezonabil de

soluționare a cererii.

Împotriva sentinței

civile nr. 3358 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul M.J.L.C., care a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În motivarea cererii

de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., recurentul a criticat soluția instanței de fond, arătând că soluționarea

cererilor de acordare/redobândire a cetățeniei române este un atribut asupra

căruia statul român dispune exclusiv în condițiile expres menționate în Legea nr.

21/1991 așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 171/2009, iar

instanța de judecată nu poate condiționa termenul în care trebuie soluționate.

Mai mult, în speță nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece

intimatul-reclamant nu se poate considera vătămat într-un drept sau un interes

legitim de către pârâtă, în condițiile în care nu a fost emis niciun act

administrativ menit să-i producă o vătămare.

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Judecătorul fondului

a pronunțat soluția în acord cu situația de fapt dovedită în cauză și cu

prevederile legale incidente în materie, aspect care reiese cu evidență din considerentele

sentinței în discuție.

Critica de

nelegalitate ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9) este

nefondată.

Instanța de control

judiciar precizează că obiectul acțiunii în contencios administrativ este

reglementat de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată,

care prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel

care se consideră vătămat într-un drept sau interes juridic al său prin nesoluționarea

în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, concepte

definite prin art. 2 lit. h) și i) din aceeași Lege ca fiind, faptul de a nu

răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii,

dacă prin lege nu se prevede alt termen și, respectiv, exprimarea explicită, cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Excesul de putere pe

care este grefat pe refuzul nejustificat este definit, la rândul său, prin art.

2 lit. n), ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice

prin încălcarea competențelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor

și libertăților cetățenilor.

În speța dedusă

judecății, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în

luna februarie 2005, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a

fost soluționată într-un termen rezonabil s-a adresat instanței de contencios

administrativ la data de 18 iunie 2009.

Prin urmare, demersul

judiciar al reclamantului este îndreptățit, acesta fiind vătămat în dreptul său,

prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei

române adresată acum 4 ani autorității pârâte.

Critica de

nelegalitate ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4), de

asemenea, este nefondată.

Într-adevăr, Legea nr.

21/1991 a cetățeniei române (modificată și completată) stabilește o procedură

complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererii de acordare

sau redobândire a cetățeniei române, care presupune un interval de timp mai

îndelungat.

Deși la data

promovării acțiunii în justiție, Legea nr. 21/1991 nu prevedea un termen limită

în cadrul căruia procedura de acordare sau redobândire a cetățeniei române

trebuia finalizată, cum s-a întâmplat prin modificarea adusă acestei legi prin

O.U.G. nr. 36/2009 (publicată în M. Of. nr. 259 din 21 aprilie 2009), în mod

evident o cerere având un asemenea obiect se impunea a fi rezolvată într-un

termen rezonabil prin raportare la data formulării ei.

Obligația statului

român de a face astfel încât să examineze cererile de acest fel își are izvorul

în art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România

prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.

Or, în cauză,

reclamantul s-a adresat Direcției cetățenie din cadrul autorității pârâte, încă

din anul 2005, iar în toamna anului 2008 a formulat cereri de urgentare a

soluționării dosarului de cetățenie, fără a primi însă vreun răspuns.

În acest context

factual, și acceptând chiar și faptul că numărul cererilor de redobândire a

cetățeniei este foarte mare, împrejurarea că cererea reclamantului nu a fost

soluționată într-un interval de 4 ani, echivalează în mod vădit cu o

nerezolvare într-un termen rezonabil, astfel că în mod legal Curtea de Apel

București, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis

acțiunea și a obligat pârâtul să procedeze la soluționarea cererii de

redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și nu există în speță motive de ordine publică

care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1

teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

Având în

vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri

de reorganizare în cadrul administrației publice centrale prin care s-a dispus

înființarea Ministerului Justiției, prin reorganizarea M.J.L.C., hotărârea

judecătorească ce va fi pronunțată privește Ministerul Justiției, care s-a

substituit, ope legis, în toate drepturile și obligațiile decurgând din

litigiile aferente activității acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3358 din 20

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 09 aprilie 2010.