CtEDO 22.02.2007 Auto

CASE OF STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH (No. 2) v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
22.02.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Art. 10
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH (No. 2) v. AUSTRIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Societatea reclamantă este proprietarul ziarului „Der Standard”. Regiunea Carinthia (Land Kärnten) este acționarul majoritar al Carinthian Electricity Corporation (Kärntner Elektrizitäts-Aktiengesellschaft – „KELAG”). La 16 iunie 1999, KELAG a invitat toți acționarii la ședința generală din 9 iulie 1999. Un punct de la ordinea de zi a fost concedierea și reelecția consiliului de supraveghere al societății (Aufsichtsrat). Pentru ședința Guvernului Regional Carinthian (Landesregierung) din 6 iulie 1999, dl Pfeifenberger, oficialul care se ocupă de chestiuni financiare în momentul material, a pregătit o propunere care a invitat Guvernul Regional să numească persoane specifice în consiliul de supraveghere al corporației. 10. El a retras această propunere înainte de ședință, deoarece, la cererea dlui Haider, guvernator regional (Landeshauptmann) din Carinthia, el a primit un aviz de expert juridic emis de dl Q. Potrivit acestui aviz, regiunea Carinthia nu a avut dreptul de a nominaliza membrii consiliului de supraveghere KELAG pe măsură ce membrii trebuiau ales. Reprezentantul regiunii Carinthia ar putea propune candidați și exercita dreptul de vot în ședința generală a KELAG, fără o decizie prealabilă a guvernului regional. 11. Dl Haider a informat în continuare dl Pfeifenberger că Departamentul juridic care se ocupă de chestiuni constituționale de la Biroul Guvernului Regional Carinthian a aprobat acest mod de procedură. Dl Haider a comis un aviz de experți de către Departamentul juridic, care a fost emis la 2 august 1999, a declarat că interpretarea dispozițiilor relevante nu a condus la un rezultat neechilibrat. 12. Între timp, dl Pfeifenberger – în ciuda protestului membrilor socialisti ai guvernului regional – a dat autorității dlui Haider să reprezinte regiunea Carinthia în ședința generală a KELAG. Dl Haider a reprezentat ulterior regiunea Carinthia la respectiva ședință generală din 9 iulie 1999 și a exercitat dreptul de vot fără a fi obținut anterior o decizie a guvernului regional. 13. La 14 iulie 1999, la cererea Partidului Social Democrat austriac („SPÖ”), dl S, profesor de drept al Universității Graz, a emis un aviz suplimentar de experți al anumitor șapte pagini cu privire la „nominarea membrilor consiliului de supraveghere al KELAG de către guvernatorul regional al Carinthiei”. 14. Acest aviz expert a ajuns la concluzia că alegerea Consiliului de supraveghere al KELAG de către guvernatorul regional fără o decizie anterioară a Guvernului regional nu a fost în conformitate cu dreptul constituțional federal, cu dreptul constituțional regional și cu Regulamentul de procedură al Guvernului regional. Avizul a menționat în cele din urmă posibilitatea impecarea membrilor Guvernului Regional în fața Curții Constituționale la votul majoritar al Parlamentului Regional (Landtag) în temeiul art. 142 din Constituția Federală (Bundes-Verfassungsgesetz) pentru încălcarea legii. Hotărârea Curții Constituționale în cadrul procedurii de impecare constă fie în exonerarea oficialului în cauză, fie într-o constatare împotriva acestuia, care implică concedierea persoanei de la birou. Posibilitatea ca Curții Constituționale să limiteze hotărârea în caz de încălcări minore la o concluzie că nu ar exista încălcarea legii în acest caz, deoarece impecarea trebuie depusă în temeiul articolului 142 § 2 lit d, care nu prevedea această alternativă. 15. La 16 iulie 1999, societatea reclamantă a publicat un articol pe pagina sa anterioară a „Der Standard” care a citit următoarele: „Haider a încălcat Constituția Conform unui aviz de experți comandat de SPÖ la Universitatea Graz, guvernatorul regional Jörg Haider a comis o „respirație de drept” atunci când a desemnat consiliul de supraveghere al KELAG. Tratamentul ÖVP [Partiul Poporului Austrian] nu dorește totuși să susțină un impeachment. Acesta invită Haider să corecteze deciziile KELAG privind personalul, pe care FPÖ [Partiul Libertății Austriane] refuză categoric: "Ne refuzăm să fie șantajate". 16. Articolul a continuat la pagina 8 sub aceeași liniuță cu subtitrarea: „Opinia expertă a profesorului de la Graz acuză guvernatorul regional dezorientare deliberată”. Acesta a declarat după cum urmează: „Governatorul regional carintian, Jörg Haider, acționând pe cont propriu atunci când numesc membrii consiliului de supraveghere al KELAG, a comis în mod clar o "respirație a legilor și a Constituției”. Aceaceasta este concluzia atinsă de A.S [denumirea în totalitate], profesor la Universitatea Graz, în avizul său expert în materie constituțională, care a fost comandat de către SPÖ Carinthian. Haider, acționând pe propria sa autoritate, a încălcat Regulamentul de procedură al Guvernului Carinthian și a încălcat astfel legea și Constituția. Avizul expertului menționează ca un factor agravant pe care Haider l-a „înșelat în mod deliberat guvernul regional și a ignorat Constituția Regională și Regulamentul de procedură al Guvernului regional”. Prin urmare, potrivit avizului expert, este posibilă instituirea unor proceduri de impecare împotriva lui Haider. În cazul în care Curtea Constituțională a condamnat Haider, ar fi amenințat cu concedierea de la birou. Liderul SPÖ Helmut Manzenreiter a dat dlui Haider un ultimatum: fie consiliul de supraveghere ar trebui să fie desemnat de către guvernul regional în ansamblul său sau ar trebui să existe un acord tripartit privind transformarea Kelag într-o companie holding. În caz contrar, SPÖ va iniția proceduri de impecare împotriva dlui Haider înainte de alegerile Adunării Naționale. Dl Manzenreiter solicită, de asemenea, ÖVP să nu "cuprindă" încălcarea legii dlui Haider. În Parlamentul Regional, FPÖ a reacționat vehemente la raport. Liderul grupului parlamentar al FPÖ, Martin Strutz, a anunțat că un al doilea aviz va fi comis. Dl Haider însuși nu și-a putut ascunde anxietatea și s-a înclinat în mod relaxat doar când liderul grupului parlamentar al ÖVP, Klaus Wutte, a arătat clar că ÖVP nu va susține impeachmentul său. Deși ÖVP intenționează să aștepte concluziile unui aviz expert "independente", dl Wutte a indicat totuși strategia partidului: "Nu pedeapsa, ci rectificarea încălcării legii lui Haider". În acest sens, amândoi și-a epuizat colegul său Georg Wurmitzer și a confirmat punctul de vedere că există o "coaliție tacită" între ÖVP și FPÖ.' 17. Acest articol a fost urmat de un text suplimentar într-o cutie mică întitulată „Constituția este deasupra legii corporațiilor” (Verfassung steht über Aktienrecht). Acest text explică că dl Pfeifenberger a pregătit un act de guvern (Regierungsakt) pe care dl Haider l-a retras totuși ca fiind un „error”. Avizul expert a constatat că această conduită constituie o înșelăciune deliberată a Guvernului Regional. Articolul a afirmat în continuare că expertul A.S. nu a acceptat trimiterea dlui Haider la dreptul corporației. 18. La 29 iulie 1999, dl Haider a instituit o procedură de confiscare (Einziehung) a articolului și publicarea hotărârii în temeiul articolului 33 din Legea media (Mediengesetz) cu Curtea Regională St. Pölten (Landesgericht). 19. La 12 decembrie 2000, Curtea Regională a constatat că articolul în cauză, declarând că dl Haider a înșelat în mod deliberat guvernul regional și a acționat în încălcarea Regulamentului de procedură al Guvernului Carinthian și a Constituției Regionale, a îndeplinit elementele infracțiunii de difamă (üble Nachrede) în temeiul articolului 111 din Codul Penal (Strafgesetzbuch). Prin urmare, aceasta a ordonat societății reclamante să ignore declarațiile neprevăzute în chestiunile care încă urmează să fie difuzate și publicarea hotărârii în temeiul articolelor 33 și 34 din Legea privind media. În plus, aceasta a ordonat societății reclamante să plătească costurile avocatului dlui Haider. 20. În procesul judecător, instanța a auzit avocatul companiei solicitante, dl Haider și dl Pfeifenberger. Acesta a respins cererea companiei solicitante de a auzi toți ceilalți membri ai Guvernului Regional ca fiind irelevante pentru procedurile în cauză. 21. Curtea ia în considerare declarațiile conform căreia dl Haider a încălcat Constituția, a înșelat în mod deliberat guvernul regional și a acționat în încălcarea legii ca declarații de fapt pentru care societatea reclamantă nu a furnizat suficiente dovezi. Curtea a remarcat că, în special, nimic nu a indicat că dl Haider a înșelat în mod deliberat Guvernul regional care, în sine, constituie un motiv suficient pentru confiscarea ordonată. Faptul că dl Haider a acționat sau nu în încălcarea Constituției este o chestiune care trebuia să fie hotărâtă de Curtea Constituțională. 22. Compania reclamantă a apelat împotriva acestei hotărâri. La 3 decembrie 2001, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht), având opinia expertă a dlui S. înainte de aceasta ca dovadă, a respins apelul reclamantului. Acesta a remarcat că avizul expert trebuie considerat ca o evaluare juridică admisibilă a faptelor necontestate. Cu toate acestea, articolul în cauză nu a reprodus pur și simplu avizul dat de expert, ci l-a folosit pentru un atac independent împotriva reputației dlui Haider. Curtea a remarcat în acest sens că articolul nu a plasat avizul expert în contextul său, și anume cel al unei litigii juridice, ci l-a prezentat ca un verdict irevocabil asupra dlui Haider. Curtea se referă în special la formularea pozițiilor articolului. În plus, articolul nu a publicat nici o observație a dlui Haider și nu a menționat existența avizului emis de celălalt expert Q. În plus, articolul conține declarații care nu sunt susținute de avizul expert, și anume că dl Haider a înșelat în mod deliberat guvernul regional și trimiterea la posibilul impeachment al dlui Haider. Curtea a remarcat în acest sens că avizul expert a menționat doar posibilitatea abstractă de impecare a unui membru al Guvernului Regional care, în opinia majorității membrilor Parlamentului Regional, a încălcat legea. Curtea a remarcat, în cele din urmă, că ordinul Curții Regionale de a respinge declarațiile impugnate nu a înlocuit, ci a completat o ordonanță de confiscare a problemelor relevante. Această hotărâre a fost îndreptatătă pe consilierul societății reclamante la 21 ianuarie 2002. 24. La 4 decembrie 2001, dl Haider a introdus proceduri de injuncție în temeiul articolului 1330 din Codul Civil (Bürgerliches Gesetzbuch) împotriva societății reclamante. 25. La 19 iunie 2002, Curtea Comercială de la Viena (Handelsgericht), care se referă la hotărârile instanțelor în cadrul procedurii în temeiul legii privind media, a acordat injuncția și a ordonat reclamantului să revoce declarațiile că dl Haider, numind membrii consiliului de supraveghere al KELAG, a înșelat în mod deliberat guvernul regional și a acționat în încălcarea regulamentului de procedură al Guvernului regional și a Constituției regionale. 26. Curtea a respins argumentul societății reclamante că nu a putut fi responsabilă pentru deficiența articolului în cauză, deoarece articolul respectiv a fost scris de un jurnalist care nu a fost instruit în drept. Jurnalistul se bazase pe comunicatele de presă elaborate de Partidul Socialist care rezuma avizul expertului în mod incorect. Curtea a constatat că societatea reclamantă nu a respectat obligația sa de a diligența jurnalistică, deoarece nu a consultat avizul expertului disponibil. 27. La 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht) a respins recursul societății reclamante. Această decizie a fost înaintată de avocatul societății reclamante la 4 decembrie 2002. 28. Secțiunea 6 din Legea media prevede răspunderea strictă a editorului în cazurile de difamare; victima poate astfel să ceară daune de la el. În acest context, „defamarea” a fost definită la art. 111 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), după cum urmează: „1. Oricine care, astfel încât să poată fi observat de o a treia persoană, atribuie altor caracteristici disprețuitoare sau sentimente sau îl acuză de comportament contrar onorării sau moralității și, astfel încât să-l facă disprețuitor sau să-l reducă în apreciere publică, este responsabil pentru închisoarea de cel puțin șase luni sau o amendă ... Oricine comite această infracțiune într-un document tipărit, prin radiodifuziune sau în alt mod, astfel încât difamarea să fie accesibilă unei secțiuni largi ale publicului, este responsabilă de închisoarea nu mai mare de un an sau de o amendă ... Persoana care face declarația nu este pedepsită dacă se dovedește că este adevărată. În cazul infracțiunii definite la alineatul (1), el nu este, de asemenea, responsabil dacă sunt stabilite circumstanțe care i-au dat motive suficiente pentru a crede că declarația a fost adevărată.” 29. Secțiunea 33 § 2 din Legea privind media se menționează după cum urmează: „Forfeitura este ordonată în proceduri separate la cererea procurorului public sau a oricărui alt om care are dreptul să prezinte reclamații în cazul în care o publicație în mass-media îndeplinește definiția obiectivă a unei infracțiuni și în cazul în care urmărirea penală a unei persoane anume nu poate fi asigurată sau în cazul în care condamnarea unei astfel de persoane este imposibilă din motive de excludere a pedepsei, nu a fost solicitată sau a fost retrasă o astfel de cerere. În cazul în care nu se poate impune pedeapsa în cazul în care infractorul a dovedit adevărul, apărarea adevărului este, de asemenea, disponibilă proprietarului (publisher) produsului media în cauză fiind partea interesată ...”. 30. Secțiunea 34 din Legea media se referă la publicarea unei hotărâri (Urteilsveröffentlichung). Prezenta decizie prevede, printre altele, că o hotărâre penală privind o infracțiune de presă are, la cererea urmăririi, de a ordona publicarea părților respective ale hotărârii care sunt necesare pentru a informa publicul despre infracțiune și condamnarea. La cererea procurorului, publicarea unei hotărâri trebuie ordonată în proceduri separate, în cazul în care declarațiile care intrăn în definiția obiectivă a unei infracțiuni au fost făcute în mass-media și nu este posibilă urmărirea unei persoane specifice. 31. Secțiunea 1330 din Codul Civil (Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch) prevede următoarele: „1. Oricine, din cauza difamării, a suferit daune sau pierdere de profit, poate pretinde compensare. Același lucru se aplică dacă cineva difuzează fapte, care periclitează reputația, câștigărea sau viața de viață, a căror falsitate a fost cunoscută sau trebuie să fi fost cunoscută de el. În acest caz există, de asemenea, dreptul de a cere o revocare și publicare a acesteia...”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-29
0,96
STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH v. AUSTRIA
srat ). For the meeting of the Carinthian Regional Government ( Landesregierung ) of 6 July 1999, Mr Pfeifenberger, the official dealing with financial matters at the material time, prepared a motion inviting the Regional Government to nomi
CtEDO 2017-06-01
0,92
CASE OF J.M. AND OTHERS v. AUSTRIA
srat), which appoints the board’s members and participates in special commercial transactions specified by the law. The supervisory body itself is appointed by the Regional Government of Carinthia and is composed of representatives of the p
CtEDO 2017-11-23
0,92
CASE OF STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH v. AUSTRIA
6. The applicant company, a limited liability company based in Vienna, owns and publishes the daily newspaper Der Standard and the online news portal derstandard.at. 7. The Carinthian Regional Hospital Operating Company (Landeskrankenanstal
CtEDO 2003-01-16
0,92
VERLAGSGRUPPE NEWS GMBH v. AUSTRIA
The applicant is the Verlagsgruppe News Gesellschaft mbH, a limited liability company with its seat in Tulln (Austria). It is represented before the Court by Mr G. Zanger, a lawyer practising in Vienna. The facts of the case, as submitted b
CtEDO 2015-12-16
0,91
STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH v. AUSTRIA and 1 other application
Communicated on 16 December 2015 FOURTH SECTION Applications nos 19068/13 and 73322/13 STANDARD VERLAGSGESELLSCHAFT MBH against Austria lodged on 13 March 2013 and 14 November 2013 respectively STATEMENT OF FACTS Initially, the first applic
Sursă