CASE OF AHMED v. SWEDEN

A treia secțiune CAUZĂ DE AHMED/SWEDEN (Depunerea nr. 9886/05) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 22 februarie 2007 FINAL 22/05/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Ahmed c. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Cameră compusă din: B.M.

Președintele Zupančič Hedigan dna Fura-Sandström dna Gyulumyan Myjer dna Ziemele dna Berro-Lefèvre, judecători și grefierul secțiunii Quesada, deliberat în privat la 1 februarie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 9886/05) împotriva Regatului Suediei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național somalian, dl Mohammed Ibrahim Ahmed („reclamantul”), la 15 martie 2005. Reclamantul, care a fost acordată asistență juridică, a fost reprezentat de dl J. Tamm, avocat care practică la Stockholm. Guvernul suedez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. H. Ehrenkrona, Ministerul Afacerilor Externe.

Reclamantul a susținut că expulzia sa în Somalia sau Kenya ar implica o încălcare a articolului 3 din Convenție. La 24 martie 2005, președintele secțiunii a doua a hotărât să aplice art. 39 din Regulamentul Curții, indicând Guvernului că este de dorit în interesul părților și de conduita corectă a procedurii de nu expulzare a reclamantului în așteptarea hotărârii Curții. Prin decizia din 16 mai 2006, Curtea (Secțiunea a doua) a declarat cererea admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus observații cu privire la fondul (art. 59 § 1). La 19 ianuarie 2007, cazul a fost transferat la a treia secțiune (art. 52 § 1). FACTELE Reclamantul s-a născut în 1972. La 9 februarie 1993 a sosit în Suedia și, în ziua următoare, a solicitat azil.

În esență, el a susținut că s-a născut și crescut în Somalia și că, atunci când satul său a fost atacat de armată, a fost forțat să fugă în Kenya și de acolo a continuat în Suedia. El a călătorit folosind un pașaport kenian pe care l-a distrus la sosirea în Suedia. În aprilie 1993, reclamantul a suferit o examinare medicală care a arătat că a fost infectat cu virusul HIV și a început imediat tratamentul la spitalul Huddinge. 10. La 27 octombrie 1994, Consiliul de Immigrație (Invandrarverket ) a respins cererea de azil, dar i-a acordat un permis de reședință permanentă pentru motive umanitare datorită situației grave de securitate în marile părți ale Somaliei. 11. La 29 decembrie 1995, Curtea de District (tingsrätten ) din Södertälje a condamnat reclamantul pentru tentativă de crimă și l-a condamnat la cinci ani de închisoare și expulzie pe timp de viață din Suedia.

Hotărârea a câștigat forța juridică. 12. La 11 martie 1999, el a fost eliberat în mod condițional din închisoare și, la 1 iulie 1999, Guvernul i-a acordat un permis de ședere temporar până la 1 ianuarie 2000, care a fost ulterior prelungit până la 21 februarie 2002. 13. Cu toate acestea, la 10 iunie 2002, Curtea de District din Karlstad a condamnat reclamantul de baterie și agresiune, a încercat să agreeze bateria și agresiune, făcând amenințări ilegale și amenințand un funcționar public. El a fost condamnat la patru ani de închisoare. Curtea de District a remarcat că există deja o ordonanță de expulzare în vigoare împotriva lui, motiv pentru care a respins cererea procurorului în ceea ce privește această chestiune.

Hotărârea a fost susținută după apelul Curții de Apel ( hovrätten ) pentru Suedia de Vest și, la 10 septembrie 2002, Curtea Supremă ( Högsta domstolen ) a refuzat să accepte recursul. 14. La 23 august 2004, reclamantul a fost eliberat condițional din închisoare. Cu toate acestea, la 20 august 2004, Guvernul a decis să rămână expulzată până când nu a examinat o cerere de către el, depusă la 27 iulie 2004, pentru a revoca ordinul de expulzare și să-i acorde un permis de reședință. 15. După ce a solicitat și a primit informații de la Consiliul de Migrație (Migrațieverket) ), Ambasada Suedeză din Nairobi și Médecins sans Frontières (MSF) în Belgia despre originea reclamantului și disponibilitatea de tratament și medicamente pentru persoanele infectate cu virusul HIV în Kenya și Somalia, guvernul, la 24 februarie 2005, a hotărât să nu anuleze ordinul de expulsie și a respins cererea reclamantului de permis de reședință.

De asemenea, guvernul a exprimat opinia că reclamantul provine din Kenya. 16. La 22 martie 2005, poliția de frontieră responsabilă pentru executarea expulzării reclamantului l-a informat că intenționează să-l expulze în Somalia, nu în Kenya. 17. La 24 martie 2005, după indicația Curții în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, Guvernul a rămas executat ordinul de expulzare până la anunțul ulterior. 18. La 6 aprilie 2005, reclamantul a făcut o nouă cerere guvernului de a revoca ordinul de expulzare și de a-i acorda un permis de reședință. El a susținut că el este din Somalia și că nu are rude apropiate în Kenya. În plus, având în vedere că el nu are resurse economice, el nu ar putea beneficia de îngrijirea care există în Kenya.

El a subliniat, de asemenea, că nu va supraviețui foarte mult timp dacă tratamentul său a fost întrerupt de când infecția sa HIV a devenit foarte rezistentă și el a fost dependent de medicamente foarte specifice. 19. La 26 octombrie 2006, Guvernul a respins cererea de revocare a ordinului de expulzare, dar i-a acordat un permis de ședere temporar, valabil până la 31 decembrie 2008, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului. Curtea reiterează că reclamantul s-a plâns că expulzia sa în Somalia sau în Kenya ar constitui o încălcare a articolului 3 din Convenție, deoarece tratamentul medical specific și medicamentele necesare de infecția sa cu HIV nu erau disponibile în aceste țări. Cu toate acestea, Curtea constată că, la 26 octombrie 2006, Guvernul a acordat reclamantului un permis de ședere temporară în Suedia până la 31 decembrie 2008 și că reclamantul a declarat că, pe această bază, nu intenționează să își continue cererea în fața Curții.

21. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și a protocolelor sale, nu necesită continuarea cazului în temeiul articolului 37 § 1 din amenda 22. În consecință, aplicarea articolului 39 ar trebui întreruptă și cazul ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să elimine aplicarea din lista sa de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 februarie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič

THIRD SECTION

CASE OF AHMED v. SWEDEN (Application no. 9886/05) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 22 February 2007 FINAL 22/05/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Ahmed v. Sweden, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr J. Hedigan , Mrs E. Fura-Sandström , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer , Mrs I. Ziemele , Mrs I. Berro-Lefèvre, judges , and Mr S. Quesada , Section Registrar , Having deliberated in private on 1 February 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 22 February 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Registrar President