ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2497/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1.

Circumstanțele

cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și

fiscal, la data de 28 decembrie 2012, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată

pe pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - A.R.R., solicitând obligarea

pârâtului la eliberarea fotocopiilor de pe toate actele solicitate și comunicarea

răspunsului punctual la solicitările reclamantei.

București

Prin sentința

nr. 1190 din 19 februarie 2014 Tribunalul București a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată vizează

un pretins refuz nejustificat și că este îndreptată

Împotriva autorității

centrale (A.R.R. București), situație în care devin aplicabile dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

de Apel București

Prin sentința

civilă nr. 1294 din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București a fost admisă excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare

a litigiului în favoarea Tribunalului București. Constatându-se un conflict negativ

de competență, a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei privește obligarea pârâtei

A.R.R. la comunicarea informațiilor și copiilor de pe înscrisurile solicitate prin

adresele din 18 septembrie 2012, 10 octombrie 2012 și respectiv 22 octombrie 2012,

fiind invocate ca temei legal dispozițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

În ședința publică

din data de 23 aprile 2014 apărătorul reclamantei a precizat că acțiunea este întemeiată

și pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes

public.

Curtea a apreciat

că temeiul juridic invocat de reclamant nu leagă instanța, întrucât în exercițiul

rolului ei activ, poate să dea acțiunii calificarea juridică exactă, după ce acest

aspect a fost pus în prealabil în discuția contradictorie a părților.

Examinând adresele

menționate, depuse la dosarul format pe rolul Tribunalului București, instanța reține

că reclamanta a solicitat pârâtei să îi comunice o serie de informații privind „licențele

de execuție" eliberate pentru vehiculul cu nr. de înmatriculare Q1., precum

și copii ale acestor „licențe" și ale actelor care au stat la baza emiterii

lor.

În raport de conținutul

cererii de chemare în judecată instanța a apreciat că sunt incidente cauzei dispozițiile

Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, reclamanta

susținând în esență că prin modalitatea de soluționare a cererilor sale de comunicare

a informațiilor, care rezultă din activitatea autorității pârâte și a copiilor de

pe actele solicitate, a fost vătămată în drepturile sale.

II.

Decizia Înaltei Curți

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București se va rezolva

în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta

SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor- A.R.R. în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce urmează.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl

reprezintă obligarea pârâtei A.R.R. la comunicarea informațiilor și copiilor de

pe înscrisurile solicitate prin adresele din 18 septembrie 2012, 10 octombrie 2012

și respectiv 22 octombrie 2012.

Văzând dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 544/2001 în conformitate cu care „(1) Orice persoană are dreptul

să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile

prezentei legi, informațiile de interes public; (2) Autoritățile și instituțiile

publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile

de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informațiilor

de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică

la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită

autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public;

c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită

primirea răspunsului", precum și dispozițiile art. 9 alin. (1) din același

act normativ în conformitate cu care „În cazul în care solicitarea de informații

implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția

publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile

legii", Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie

dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes

public.

Față de obiectul

solicitării formulate de reclamant către pârât, Înalta Curte reține că în cauză

sunt incidente prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informațiile de interes public, potrivit cărora „în cazul în care o persoana

se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate

face plângere la, secția de contencios administrativ, a tribunalului în a cărei

rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității

ori al instituției publice", motiv pentru care Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului București, secția contencios

administrativ și fiscal.

Având în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care

formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C. SRL și pârâtul Ministerul Transporturilor-

A.R.R., în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 mai 2014.