ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la 11 octombrie 2010, reclamanții B.V. și B.S. au

formulat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin primar, Consiliul

local Agigea și Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

S.A., contestație împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 a Comisiei de

analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor

expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică

"Varianta de ocolire a municipiului Constanța", sub aspectul

stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea,

județul Constanța, parcela X, în suprafață de 6.511 mp, precum și obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că despăgubirea a fost stabilită la un nivel mai mic

decât valoarea reală a terenului, respectiv la 16 euro/mp, în loc de 69

euro/mp, cu cât se vinde un asemenea teren în mod obișnuit.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 24 noiembrie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A., a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată,

arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaționale

de evaluare și reflectă valoarea acestuia. De asemenea, pârâtul a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comuna Agigea, prin

primar și Consiliul local Agigea.

Prin încheierea din

22 martie 2011, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul local Agigea,

pentru motivele arătate în această încheiere, având în vedere că acești pârâți

sunt străini de raportul juridic dedus judecății, calitatea de expropriator

revenind Statului Român.

Ca urmare a admiterii

acestei excepții, instanța de fond a respins cererea formulată în

contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul local

Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Prin cerere

înregistrată la 30 octombrie 2012, expertul B.D. a solicitat plata onorariului

de expert stabilit prin încheierea din 22 martie 2012.

Reclamanții, prin

concluzii orale, au solicitat respingerea acestei cereri, arătând că onorariul

acestui expert este în sarcina pârâtului.

Tribunalul Constanța,

prin Sentința civilă nr. 6.049 din 13 noiembrie 2012, a respins cererea

reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin

primar, și Consiliul local al comunei Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România, ca neîntemeiată, și a obligat pe reclamanții B.V. și B.S. să plătească

Biroului de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Dolj, în contul expertului

B.D., onorariul de expert de 900 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru exproprierea terenului

în suprafață de 6.511 mp, situat în parcela X s-au acordat despăgubiri în sumă

de 440.039 RON, sumă care a fost contestată de către reclamanții B.V. și B.S.

În cauză, la

solicitarea reclamanților, s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară prin

care s-a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de 1.019.000 RON, conform

opiniei experților B.C. și B.D.Z., care au luat în considerare un preț de 36,57

euro, comparativ cu expertul B.D. care a precizat că, deși acest teren a fost

extravilan agricol la data exproprierii, ulterior, fiind transformat în

intravilan, acesta și-a păstrat categoria de agricol și nu curți construcții

cum ar fi fost necesar în vederea obținerii unei autorizații de construire. În acest

context, nu este normal ca acest teren să fie evaluat ca și intravilan curți și

construcții cu utilități, și drumuri de acces.

Instanța de fond nu

și-a însușit punctul de vedere al celor doi experți, cu motivarea că din

probele administrate în cauză nu rezultă că terenul ar fi căpătat destinația de

curți și construcții, el fiind, în realitate, la data exproprierii, un teren

arabil.

Împrejurarea că între

întocmirea raportului de expertiză și emiterea hotărârii de stabilire a

despăgubirilor terenul a trecut în intravilan nu schimbă valoarea acestuia,

care a rămas un teren arabil supus exproprierii pentru cauză de utilitate

publică.

Așa fiind, s-a

conchis că singura evaluare efectuată corect este aceea efectuată în cadrul

procedurii de expropriere, care a ținut cont de destinația arabilă a terenului,

fapt pentru care instanța a înlăturat evaluarea făcută de experții B.C. și

B.D.Z.

Curtea de Apel

Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 27/C din 18 martie 2013, a respins

apelul declarat de apelanții reclamanți B.V. și B.S., ca nefondat, reținând, în

esență, următoarele:

Apelanții reclamanți

au criticat sentința apelată cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite

prin exproprierea terenului în suprafață de 6.511 mp, situat în Agigea, parcela

X, în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Varianta de

ocolire a municipiului Constanța".

Potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, aplicabil, potrivit art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 184/2004, "Despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de

aceștia".

Prin urmare,

legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este

formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului

și/sau unor terți de măsura exproprierii.

În ceea ce privește

valoarea reală a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care

se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data

întocmirii raportului de evaluare.

Valoarea de piață a

imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate

caracterizările bunului, prin raportare la amplasamentul acestuia din urmă.

În speță, la

propunerea reclamanților, a fost încuviințată proba cu expertiză având ca

obiective: să se identifice imobilului teren și stabilirea exactă a suprafeței

expropriate; să se stabilească valoarea despăgubirilor care se compune din

valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarilor; să se

stabilească valoarea despăgubirilor la data exproprierii, experții urmând să

țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

pe raza comunei Agigea.

În urma efectuării

raportului de expertiză, experții B.C. și B.D.Z. au stabilit o valoare pentru

terenul expropriat de 1.019.000 RON, având în vedere un preț de 36,57 euro/mp.

La stabilirea acestei

valori cei doi experți au utilizat metoda comparației cu terenuri cu destinație

rezidențială, precum și metoda extracției, cu precizarea că această metodă are

în vedere ipoteza că pe terenul în litigiu se vor construi 5 blocuri de locuit.

Expertul cu opinie

separată, B.D., a stabilit că terenul are destinație agricolă și că este foarte

probabil că s-ar putea construi un complex locativ, având în vedere situarea

terenului de-a lungul lizierei pădurii din imediata apropiere a DN 39 și

deschiderea de doar 25 m.

De asemenea, a mai

reținut că terenul în litigiu a fost trecut în intravilan ulterior declanșării

procedurii de expropriere.

Din raportul de

expertiză întocmit de cei trei experți rezultă că toți au avut în vedere metoda

comparației, utilizând în acest scop anunțuri imobiliare.

În mod întemeiat,

instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză avându-se în

vedere faptul că la data întocmirii raportului de evaluare de către

expropriator terenul în litigiu era situat în extravilan, având destinația de

teren agricol, care a fost evaluat la suma de 440.039 RON, sumă însușită și de

către Tribunalul Constanța.

De altfel, destinația

agricolă a terenului rezultă din certificatul de urbanism cu nr. 5 din 25

ianuarie 2010 eliberat de Primăria comunei Agigea, din cuprinsul căruia rezultă

că terenul se află în intravilan, dar destinația sa este agricol.

Destinația

"curți construcții" este admisă numai în baza unui plan urbanistic

zonal avizat și aprobat conform legislației în vigoare, plan urbanistic ce nu a

fost depus de către apelanți, cu alte cuvinte "nu există", schița

depusă la dosar de către aceștia neechivalând cu planul urbanistic care trebuie

avizat conform legislației în vigoare.

Or, cei doi experți

în mod greșit au reținut că terenul în litigiu ar fi căpătat destinația de

curți și construcții și l-au evaluat conform acestei destinații, deși, în

realitate, la data exproprierii, ca și în prezent, acesta este teren agricol.

Prin urmare, singura

evaluare corectă a fost cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului care a

avut în vedere destinația arabilă a terenului, precum și prețul zonei (oferte

de vânzare terenuri extravilane).

Nefondate au fost

apreciate criticile apelanților cu privire la faptul că prețul zonei este de 69

euro/mp, având în vedere destinația terenului, "agricol" și nu

intravilan.

Față de cele expuse,

s-a concluzionat că evaluarea reținută de către instanța de fond și anume cea

stabilită de comisie, este cea corectă, întrucât a respectat întocmai aplicarea

în speță a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că soluția dată

este legală și temeinică.

Privitor la obligarea

reclamanților la plata onorariului de expert în sumă de 900 de RON către

expertul B.D., Curtea a reținut că, potrivit art. 170 C. proc. civ., "Când

s-a încuviințat o expertiză, partea care a propus-o este obligată ca, în termen

de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru

plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței".

Prin încheierea din

23 martie 2011, la cererea apelanților, s-a admis proba cu expertiză tehnică

imobiliară, punându-le în vedere ca în termen de 5 zile de la încuviințare să

facă dovada achitării onorariului fixat, sub sancțiunea decăderii din dreptul

de a mai administra proba, astfel cum prevăd dispozițiile art. 170 alin. (3) C.

proc. civ.

Conform dispozițiilor

legale mai sus menționate, apelanții trebuiau să achite onorariul de expert în

sumă de 900 de RON, întrucât expertiza a fost încuviințată la cererea acestora,

astfel cum a dispus instanța de fond, iar achitarea onorariului de expertiză către

expert B.D. cade în sarcina lor.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs recurenții- reclamanți B.V. și B.S., care, indicând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate au arătat

următoarele:

Decizia recurată este

nelegală, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca

despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte

drepturi reale.

În cazul exproprierii

parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de

valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de

prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală

reducere numai a daunelor.

Ca urmare, având în

vedere dispozițiile legale mai sus menționate, despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat

proprietarului.

Or, în speță, în mod

greșit au reținut instanțele de fond și de apel că singura evaluare corectă

este cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului, pentru că la calcularea

cuantumului despăgubirilor aceasta trebuia să țină seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în comuna Agigea, precum și de

daunele aduse proprietarului.

Mai mult,comisia

trebuia să țină seama și de dovezile pe care proprietarii le-au prezentat în

acest sens, cât și de faptul că, din iulie 2009, terenul nu mai era situat în

extravilan.

De asemenea, la

stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu s-a ținut cont că terenul expropriat

se afla într-o zona comercială (magazinul D. și mall S.); că terenul

proprietatea reclamanților a fost fărâmițat în 3 loturi, lotul expropriat fiind

la mijloc, iar lotul X1 în suprafața de 819 mp, economic nu mai poate fi

valorificat conform zonei care este comercială, și că s-a întocmit documentație

pentru obținerea certificatului de urbanism pentru construirea unui complex

imobiliar cu apartamente cuprinzând 5 blocuri, iar Primăria Agigea a acceptat

parțial proiectul în sensul că a fost de acord ca aceste blocuri sa fie

construite, dar nu pe terenul care urmează a fi expropriat (conform adresei nr.

7466 din 21 iunie 2010 aflată la dosar).

Comisia de evaluare

nu a ținut cont nici de prejudiciul produs prin fărâmițarea terenului

proprietatea reclamanților care a fost împărțit în 3 loturi, fiind expropriat

lotul din mijloc, și nici de faptul că pârâtul nu a făcut obiecțiuni la modul

de calcul efectuat de cei doi experți, respectiv ing. B.C. și ing. B.D.Z.

S-a mai arătat, că

vecinii care au fost expropriați odată cu reclamanții au primit pentru

terenurile expropriate de același fel (teren arabil) sume între 58 euro/mp și

69 euro/mp, iar aceștia au primit numai 16 euro/mp.

S-a conchis, că

despăgubirea acordată de comisie reclamanților, în cuantum de 440.039 RON, este

foarte mică comparativ cu valoarea reală a imobilului expropriat.

Referitor la

obligarea reclamanților la plata onorariului de expert în suma de 900 RON către

B.D., au arătat că în mod greșit au fost obligați la aceasta plată pentru că

acest expert a fost numit de pârâți.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată următoarele:

Potrivit art. 314 C.

proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului

pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin

stabilite".

Față de aceste

dispoziții legale, pentru ca instanța de recurs să exercite asupra unei

hotărâri judecătorești controlul judiciar în limitele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data

pronunțării deciziei recurate, trebuia ca situația de fapt să fie pe deplin

stabilită de către instanțele de fond și apel.

În speță, reclamanții

au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 emisă de

Comisia de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra

imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică

"varianta de ocolire a municipiului Constanța", sub aspectul

stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea,

județul Constanța, parcela X, în suprafață de 6.511 mp.

Potrivit art. 9 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 198/2004 "expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6

alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de

zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a

cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii (...)" și

"Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se

soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii (...)".

Prin urmare, acțiunea

formulată în condițiile acestui text de lege, de către expropriatul nemulțumit

de cuantumul despăgubirii, se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Totodată, se constată

că, în materia exproprierii, Legea nr. 33/1994(r) privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, reprezintă cadrul normativ general, în timp ce

Legea nr. 198/2004 are un caracter special în raport cu Legea nr. 33/1994.

Folosind sintagma

"în ceea ce privește stabilirea despăgubirii" în situația acțiunilor

formulate în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, așa cum

este situația în speță, legiuitorul a dorit ca, în acest domeniu, controlul

jurisdicțional să se facă doar în privința stabilirii cuantumului despăgubirii.

Prin prezentul

recurs, recurenții-reclamanți au criticat hotărârile instanțelor de fond și de

apel sub aspectul determinării cuantumului despăgubirii, astfel că acestora li

se va răspunde prin următoarele considerente:

Recurenții-reclamanți

a susținut că singura expertiză legală este cea întocmită de experți B.C. și

B.D.Z., la al căror mod de calcul al despăgubirilor pârâtul nu a formulat

obiecțiuni; că hotărârile pronunțate în fond și apel au fost date cu încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără să se țină seama că

despăgubirea ce li se cuvine pentru terenul în litigiu se compune din valoarea

reală a imobilului expropriat și din prejudiciu cauzat proprietarului; că s-a

omologat varianta întocmită de expertul desemnat de pârât la comisia de

evaluare, care nu a ținut seama de prețul cu care se vând imobilele de același

fel în localitatea Agigea, precum și de daunele aduse proprietarului.

Potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Folosind sintagma

"imobile de același fel", legiuitorul a avut în vedere imobile

similare, în ceea ce privește destinația și amplasamentul, cu cel expropriat.

Or, în prezenta

cauză, se constată că instanțele de fond și de apel și-au întemeiat soluțiile

pronunțate atât pe raportul de expertiză efectuat în cadrul comisiei de

evaluare, cât și în faza de judecată a fondului de către expertul desemnat de

pârât, fără să se stabilească pe deplin situația de fapt cu privire la

caracteristicile terenului în litigiu, respectiv, amplasamentul și destinația

acestuia la momentul exproprierii.

Astfel, cu privire la

caracteristicile terenului în litigiu, instanțele de fond și apel au reținut că

la data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator în cadrul

comisiei de evaluare terenul în litigiu era situat în extravilan, având

destinația de teren agricol, fiind evaluat la suma de 440.039 RON.

Însă, în raportul de

expertiză întocmit în primă instanță de expertul B.C., s-a reținut că terenul

este situat în intravilan, conform hotărârii Consiliului local Agigea nr. 151

din 3 iulie 2009, care nu este depusă la dosar și care este anterioară emiterii

hotărârii contestate, nr. 42 din 15 iunie 2010, cât și datei la care s-a efectuat

raportul de expertiză de către expropriator, în luna august 2009, în cadrul

comisiei de evaluare.

De asemenea, potrivit

certificatului de urbanism nr. 5 din 25 ianuarie 2010 emis de Primăria comunei

Agigea, anterior deciziei contestate, caracteristicile terenului în litigiu

constau în aceea că este situat în intravilan, are destinația agricol și

destinații admise: curți construcții, numai în baza unui plan urbanistic zonal.

Atât prin apelul

declarat de reclamanți, cât și prin recursul declarat de aceștia, s-a susținut

că terenul în litigiu era situat în intravilan la data exproprierii, într-o

zonă comercială, fără ca instanțele să clarifice aceste aspecte.

Prin urmare, deși

existau neconcordanțe cu privire la amplasamentul și destinația terenului în litigiu

la data exproprierii, instanțele de fond și apel nu au administrat probatoriul

necesar în vederea lămuririi pe deplin a acestor aspecte.

Pe de altă parte,

potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experții, cât și instanța au

obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În cauză, se constată

că s-a efectuat un raport de expertiză în primă instanță, care, în toate

variantele, nu a respectat criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din

Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor

ofertele de preț din anunțuri de publicitate și nu prețurile cu care se vând

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză, iar instanța de apel a respins cererea

reclamanților de efectuare a unei noi expertize prin care să se stabilească

cuantumul despăgubirilor pentru terenul în litigiu, prin încheierea din 25

februarie 2013, fără nicio motivare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit semnificația

sintagmei "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" după

cum urmează: preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice

de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori

prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet

și din anunțurile de mică publicitate.

În această situație,

urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin

situația de fapt a cauzei pendinte cu privire la caracteristicile terenului în

litigiu, respectiv la amplasamentul și destinația acestuia, și că raportul de

expertiză judiciară întocmit la prima instanță de către comisia de experți a

nesocotit cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele și

concluziile experților fiind nefundamentate, și, drept consecință, de

neacceptat.

Pentru stabilirea

valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se

constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Față de cele expuse,

se constată că sunt fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a

despăgubirilor în prezenta cauză din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea

nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a principiului rolului activ al

judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., iar

instanța, fără să mai analizeze celelalte critici formulate de reclamanți ce

vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 304 (9) C. proc.

civ., art. 314 și art. 312 (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de

reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea

apelului declarat de reclamanți, la aceeași curte de apel.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va trebui să dispună efectuarea unui nou raport

de expertiză, în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994,

ținând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit

efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de

vânzare-cumpărare urmând ca, în funcție de situația de fapt stabilită în baza

probatoriului administrat, să facă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții B.V. și B.S. împotriva Deciziei nr. 27/C din 18 martie

2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV