ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1329/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 15 martie 2005,
reclamanta SC R. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Partidul Social
Democrat, evacuarea pârâtului din spațiul pus la dispoziție de reclamantă
conform contractului de cesiune, prelungit prin actul adițional din 6 octombrie
2003 și aflat în locația din sectorul 1, București.
În motivarea cererii, s-a arătat că Partidul
Social Democrat a luat în folosință spațiul menționat de la SC R. SA, conform contractului
de cesiune nr. X1. Contractul de cesiune a fost prelungit prin actul adițional
din 6 octombrie 2003 pentru un an de zile. Valabilitatea acestuia a expirat la data
de 6 octombrie 2004, neprimindu-se anterior nicio solicitare de prelungire a termenului
de valabilitate. De asemenea, deși în timpul valabilității contractului s-au inițiat
negocierile de cumpărare a activului, acestea nu s-au concretizat în semnarea contractului
de vânzare-cumpărare înainte de expirarea valabilității contractului.
A mai precizat reclamanta că pârâta nu
mai deține niciun titlu asupra imobilului în cauză, deoarece contractul de asociere
a expirat.
În drept, au fost invocate dispozițiile
art. 1436 C. civ., contractul de cesiune nr. X1 prelungit prin actul adițional
din 6 octombrie 2003 până la data de 6 octombrie 2004.
Pârâtul Partidul Social Democrat a depus
la data de 5 mai 2005 întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea
acțiunii ca efect al relocațiunii tacite, iar cu titlu reconvențional a solicitat
ca prin hotărârea ce va pronunța: să fie obligată reclamanta să prelungească durata
contractului de asociere din 11 octombrie 1993 până la recuperarea cheltuielilor
suportate pentru punerea în stare de funcționalitate a imobilului situat în București,
sector 1; să se constate dreptul de retenție al Partidului Social Democrat asupra
imobilului litigios până la recuperarea sumelor de 25.541.211.640 ROL și, respectiv,
48.108.440,393 ROL reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru punerea
în stare de funcționalitate și modernizare a imobilului, cu obligarea reclamantei
la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile
art. 115, art. 119 C. proc. civ., contractul de asociere din 11 octombrie 1993 și
contractul din 12 august 2002, art. 969, art. 970, art. 1437, art. 1452, art. 1730
C. civ.
Reclamanta SC R. SA a depus cerere modificatoare
la data de 8 iunie 2005, prin care a solicitat instanței să constate încetarea contractului
de asociere din 11 octombrie 1993 și pe cale de consecință și a contractului de
cesiune nr. X1, ca efect al contractul de asociere care prevede că prelungirea contractului
se face numai prin acordul scris al părților, anual și să fie obligată pârâta la
plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului pe perioada cuprinsă
între data expirării contractului 6 octombrie 2004 și 6 iunie 2005 și în continuare
până la data eliberării efective a spațiului, despăgubire evaluată la suma de 280.000
euro.
La data de 8 iunie 2005 reclamanta a depus
răspuns la întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea
cererii privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului ca fiind neîntemeiată.
La data de 1 septembrie 2005 pârâta a depus
întâmpinare la cererea preeizatoare și acțiunea formulata de reclamantă invocând
excepția tardivității cererii de precizare a acțiunii productive față de prevederile
art. 132 și art. 134 C. proc. civ., excepția netimbrării cererii intitulate „precizare
la acțiune”, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din 21 iunie 2006 pârâtul a
depus cerere precizatoare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat ca prin
hotărârea ce se va pronunța, să se constate prelungit de drept contractul de asociere
din 11 octombrie 1993 până la recuperarea cheltuielilor suportate pentru punerea
în stare de funcționalitate a imobilului situat în București, sector 1, conform
art. 5 din contract, să fie obligată reclamanta să încheie contract de închiriere
pentru imobilul sus arătat în condițiile art. 11 din contractul de asociere din
11 octombrie 1993, să se constate dreptul de retenție al Partidului Social Democrat
asupra imobilului situat în București, sector 1 până la recuperarea sumelor de 25.541.211.640
ROL și respectiv 48.108.440.393 ROL reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate
pentru punerea în stare de funcționalitate a imobilului și să fie obligată reclamanta
la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 20 septembrie 2006 reclamanta
a formulat întâmpinare la cererea precizatoare a cererii reeonvenționale, prin care
a invocat tardivitatea acestei cereri, având în vedere că aceasta a fost depusă
cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Pe fond, reclamanta a solicitat
respingerea cererilor formulate de pârâtul reclamant ca neîntemeiate.
Prin încheierea din 18 octombrie 2006 instanța
a admis excepția tardivității precizării acțiunii principale și excepția tardivității
precizării cererii reconvenționale. În aceste condiții, instanța a rămas învestită
doar cu cererile formulate inițial de părți.
Prin sentința civilă nr. 14054 din 29 decembrie
2010 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins ca nefondate, cererea
principală formulată de reclamanta SC R. SA și cererea reconvenționala formulată
de pârâtul Partidul Social Democrat
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul
a reținut că, prin contractul de asociere din 11 octombrie 1993, reclamanta SC
R. SA și R.A. R.O. s-au asociat în vederea punerii în stare de funcționalitate și
exploatării clădirii din str. I.I., proprietatea SC R. SA.
Conform art. 2 din contract, clădirea,
la acea dată în stare de nefuncționalitate, se prelua de R.A. R.O. în stadiul fizic
existent, urmând ca în temeiul art. 3 din contract la 3 luni de la încheierea procesului
verbal de predare primire R.A. R.O. să înceapă plățile către SC R. SA conform
art. 10 din contract. Potrivit art. 4, contractul s-a încheiat pe o durată de 10
ani de la data semnării lui, părțile convenind ca acesta poate fi prelungit numai
prin acordul scris al părților anual. Conform art. 5 în cazul în care în perioada
celor 10 ani de asociere, asociații nu-și recuperează cheltuielile suportate pentru
punerea în stare de funcționalitate a clădirii, durata asocierii se va prelungi
până la recuperarea tuturor cheltuielilor, conform art. 4. În temeiul art. 6 din
contract, R.A. R.O. a dobândit dreptul de exclusivitate la cumpărare pe toată perioada
contractului de asociere, conform legislației în vigoare, aceasta având dreptul
de folosire în exclusivitate a spațiului. Aportul părților potrivit contractului
de asociere s-a constituit din: a) valoarea clădirii, reevaluată, la nivelul sumei
de 140.000.000 ROL, această valoare urmând a fi expertizată definitiv prin I.P.C.M.G.
București și b) valoarea lucrărilor de punere în stare de funcționalitate a clădirii,
suportată de R.A. R.O. estimată la suma de 740.000.000 ROL potrivit studiului de
fezabilitate.
La data de 18 octombrie 1993, reclamanta
a predat R.A. R.O. imobilul ce formează obiectul contractului de asociere. În cuprinsul
procesului-verbal de predare-primire întocmit cu această ocazie s-a reținut că imobilul
este într-o stare avansată de degradare. R.A. R.O. a executat o parte din lucrările
necesare pentru aducerea imobilului în stare de funcționare .
Prin contractul încheiat la data de 9
august 2002 R.A. R.O. a cesionat beneficiul contractului de asociere din 11
octombrie 1993 și actul adițional la acesta către Partidul Social Democrat care
urmează a plăti către R.A. R.O., în temeiul acestui contract și în baza inventarului
bunurilor evaluate la data de 31 iulie 2002, contravaloarea bunurilor proprietatea
regiei aflate în str. I.I., sector 1. Prin contract, pârâtul s-a obligat să preia
toate drepturile R.A. R.O. izvorâte din contract, să se subroge în toate obligațiile
R.A. R.O., ce au același izvor obligațional, angajându-se față de SC R. SA să îndeplinească
toate obligațiile prevăzute în sarcina R.A. R.O., conform contractului de asociere
din 11 octombrie 1993 și a actului adițional nr. 1 la acesta.
Pârâtul s-a obligat să despăgubească R.A.
R.O. prin plata către aceasta a sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea investițiilor
în activul care face obiectul contractului de asociere și bunurilor proprietatea
acesteia existente în imobilul din str. I.I., precum și a taxei pe valoarea adăugată
aferentă. La rândul său, reclamanta a fost de acord cu subrogarea pârâtului în locui
R.A. R.O., înțelegând să se asocieze cu pârâtul în vederea continuării raporturilor
juridice și cu respectarea tuturor clauzelor prevăzute în contractul de asociere
din 11 octombrie 1993 și în actul adițional la acest contract de asociere, reclamanta
recunoscându-i pârâtului toate drepturile stipulate în contractul de asociere ca
beneficiar al contractului.
Părțile au convenit prin art. 4 din contractul
de cesiune că în cazul în care nu vor putea aduce la îndeplinire prevederile
art. 5 din contractul de asociere din 11 octombrie 1993 și actul adițional de la
acesta, se vor aplica prevederile art. 109 pct. 3 din H.G. nr. 577/2002. Părțile
au convenit că această prevedere nu împiedică reclamanta la aplicarea prevederilor
art. 109 pct. 3 din H.G. nr. 577/2002 în favoarea pârâtului, în interiorul termenului
de asociere prevăzut la art. 4 din contractul de asociere din 11 octombrie 1993.
Conform art. 6 din contract, pârâtul s-a subrogat în drepturile și obligațiile R.A.
R.O., devenind parte în contractul de asociere din 11 octombrie 1993, în conformitate
cu scopul și activitățile sale specifice prevăzute de art. 37 din Legea nr. 27/1996.
Prin contract (art. 7) pârâtul s-a obligat
să achite către R.A. R.O. contravaloarea investițiilor și dotărilor efectuate de
aceasta la imobilul din str. I.I., în sumă de 19.195.5S7.912 ROL, prevăzute în anexa
nr. 1 precum și a bunurilor existente în sediul clădirii nominalizate în Anexa
nr. 2 la contract, ce sunt în sumă de 2.267.553.941 ROL la care se adaugă TVA în
sumă de 4.077.996.952 ROL, conform inventarului bunurilor evaluate la 31 iulie 2002
prevăzut în Anexele nr. 1 și nr. 2 la contract, părțile convenind că pârâtul va
deveni proprietarul bunurilor prevăzute în Anexele nr. 1 și nr. 2 după achitarea
integrală a contravalorii acestora și a TVA-ului aferent. Prin art. 8 din contract,
pârâtul s-a obligat să achite suma de 25.541.138.805,07 ROL prevăzute la art. 7
în termen de 30 de zile de la data semnării contractului pe bază de factură emisă
de R.A. R.O., la care se anexează procesul-verbal de predare-primire.
Prin actul adițional la contractul din
12-13 august 2002 părțile au convenit înlocuirea Anexei nr. 2 la contract cu anexa
la actul adițional și modificarea dispozițiilor art. 7 și art. 8 din contract. Astfel
art. 7 a fost modificat în sensul că pârâtul s-a obligat să achite către R.A.
R.O. contravaloarea investițiilor și dotărilor efectuate de aceasta la imobilul
din str. I.I., în sumă de 19.195.587.912 ROL prevăzute în Anexa nr. 1, precum și
a bunurilor existente în sediul clădirii nominalizate în Anexa nr. 2, rectificată
la contract, ce sunt în sumă de 2.267.615.147 ROL, la care se adaugă TVA în sumă
de 4.078.008.581,21 ROL, conform inventarului bunurilor evaluate la 31 iulie 2002
prevăzut în Anexele nr. 1 și nr. 2 rectificate la contract, pârâtul devenind proprietarului
bunurilor prevăzute în Anexele nr. 1 și nr. 2 rectificate după achitarea integrală
a contravalorii acestora și a TVA-ului aferent.
Conform art. 8 din contract astfel cum
a fost modificat, pârâtul s-a obligat să achite suma de 25.541.211.640,21 ROL prevăzute
la art. 7 în termen de 30 de zile de la data semnării prezentului contract pe bază
de factură emisă de R.A. R.O. la care se anexează procesul-verbal de predare primire,
predarea primirea bunurilor prevăzute în Anexele nr. 1 și nr. 2 rectificate urmând
a se face în termen de 5 zile de la semnarea contractului pe bază de
proces-verbal de predare primire.
Conform actului adițional la contractul
de asociere din 11 octombrie 1993, redefinit prin contractul din 12-13 august 2002
încheiat între părțile din prezenta cauză, acestea au convenit prelungirea termenului
de valabilitate al contractului de asociere cu un an, începând cu data de 6
octombrie 2003.
Astfel, prin contractul de cesiune, semnat
și de reclamantă, aceasta recunoaște împrejurarea că R.A. R.O. a executat lucrări
pentru aducerea în stare de folosință a imobilului în valoare de 19.195.587.912
ROL fără TVA și mai recunoaște, de asemenea, că recuperarea sumei învestite de R.A.
R.O. nu s-a realizat în întregime. Anexa nr. 1 la contract cuprinde toate lucrările
efectuate de R.A. R.O., aflate în evidența acesteia la data încheierii contractului
de cesiune și a căror contravaloare nu fusese recuperată, suma totală nerecuperată
fiind de 22.842.749 ROL (cu TVA). Prin contractul de cesiune reclamanta a fost de
acord, de asemenea, cu subrogarea pârâtului în locul R.A. R.O., înțelegând să se
asocieze cu pârâtul în vederea continuării raporturilor juridice și cu respectarea
tuturor clauzelor prevăzute în contractul de asociere din 11 octombrie 1993 și în
actul adițional nr. 1 la acest contract de asociere, reclamanta recunoscându-i pârâtului
toate drepturile stipulate în contractul de asociere ca beneficiar al contractului.
Pârâtul, având acordul scris al reclamantei, exprimat prin adresa din 24
octombrie 2002, a efectuat noi lucrări de investiții, pe lângă cele preluate de
la R.A. R.O.
Conform raportului de expertiză tehnică
specialitatea construcții coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, lucrările de
investiții realizate de pârât, față de obiectul acestora, au vizat tot punerea în
stare de funcționalitate a imobilului. Lucrările, ce au vizat consolidarea imobilului,
compartimentarea, înlocuirea tâmplăriei interioare, centrala termică, instalațiile
sanitare, instalațiile electrice interioare, sisteme de detecție incendiu și efracție,
instalații electrice, au fost efectuate în perioada 2002-2004, în baza unui proiect
întocmit de SC I.C. SRL, având acordul reclamantei. Expertul în construcții a apreciat
că noile lucrări efectuate de pârât au fost necesare, întrucât R.A. R.O. efectuate
lucrări minime de punere în stare de funcționalitate a imobilului, iar în perioada
de exploatare a acestuia de către R.A. R.O. imobilul suferise deteriorări. Potrivit
raportului de expertiză contabilă, valoarea investițiilor realizate de pârât este
de 5.366.624,91 RON, valoarea chiriilor plătite de pârât reclamantei este de 230.571,29
RON din care reclamanta a returnat pârâtei suma de 51.711,54 RON, acceptând doar
suma de 178.859 RON, ce reprezintă chiria pentru perioada 1 septembrie 2002-1
martie 2005, expertul stabilind că pârâtul a recuperat o cotă de 3,33 % din investiția
efectuată.
Tribunalul reține că și în situația în
care dacă nu s-ar avea în vedere nicio investiție realizată de pârât și s-ar aprecia
că imobilul a fost pus în stare de funcționalitate exclusiv prin investițiile realizate
de R.A. R.O., în valoare de 22.842.749 ROL (cu TVA), valoare recunoscută și acceptată
de reclamantă prin semnarea contractului de cesiune alături de R.A. R.O. și Partidul
Social Democrat, având în vedere cotele de participare ale părților, nivelul chiriei
stabilite prin contractul de asociere și chiria încasată de reclamantă, rezultă
cu evidență faptul că pârâtul nu a recuperat decât o mică parte din suma plătită
R.A. R.O., în drepturile căreia s-a subrogat prin contractul de cesiune încheiat.
În aceste condiții au fost reținute ca
aplicabile dispozițiile art. 5 din contract, prin care părțile au convenit că, în
cazul în care în perioada celor 10 ani de asociere asociații nu-și recuperează cheltuielile
pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii, durata asocierii se va prelungi
până la recuperarea tuturor cheltuielilor, conform art. 4. Din interpretarea coroborată
a dispozițiilor art. 4 și art. 5 din contractul de asociere, rezultă că părțile
s-au obligat să prelungească anual durata contractului, până la recuperarea cheltuielilor
pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii. Pe parcursul derulării contractului
de asociere, astfel cum a fost modificat prin contractul de cesiune, față de prevederile
art. 6 din contractul de asociere din 11 octombrie 1993, ce prevedeau dreptul pârâtului
de exclusivitate la cumpărare pe toată perioada contractului de asociere, între
părți s-au purtat negocieri în vederea cumpărării de către pârât a spațiului în
litigiu. Negocierile au continuat în cursul soluționării prezentei cauze, aceasta
suferind mai multe suspendări la cererea comună a părților, care au continuat negocierile
pentru cumpărarea imobilului. Negocierile nu au fost finalizate prin încheierea
unui act translativ de proprietate. După împlinirea termenului prevăzut în contractul
de asociere, pârâtul a continuat să ocupe și să folosească imobilul, plătind în
continuare reclamantei cota convenită contractual, reclamanta acceptând plata acestei.
De altfel, în perioada anterioară împlinirii termenului și după împlinirea acestuia,
părțile purtau negocieri cu privire la transferul dreptului de proprietate în favoarea
pârâtului. Deși cheltuielile pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii
nu au fost recuperate de către pârât, reclamanta a refuzat încheierea unui nou act
adițional prin care să prelungească durata contractului, invocând libertatea contractuală.
Argumentele reclamantei în acest sens nu
au fost însă reținute, întrucât, aceasta s-a obligat prin contract să prelungească
anual durata contractului, până la recuperarea cheltuielilor pentru punerea în stare
de funcționalitate a clădirii. O interpretare a clauzelor în sensul solicitat de
reclamantă ar lipsi de efecte dispozițiile art. 5 din contract, întrucât, dacă s-ar
interpreta că este la latitudinea reclamantei exprimarea consimțământului pentru
prelungirea duratei contractului, chiar dacă cheltuielile pârâtului nu au fost recuperate,
includerea art. 5 ar fi fost inutilă, părțile având posibilitatea prelungirii contractului,
indiferent de circumstanțe, în condițiile prevăzute de art. 4. Ori, conform
art. 978 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul de a produce
efecte juridice.
Nici susținerile părților legate de încetarea
contractului în temeiul art. 1436 C. civ. (reclamanta), respectiv tacita relocațiune,
prevăzută de art. 1437 și art. 1452 C. civ. nu au fost reținute, întrucât părțile
nu au încheiat un contract de locațiune în condițiile art. 1410 și urm. C. civ.,
ci un contract de asociere, Contractul dintre părți s-a prelungit în condițiile
prevăzute de art. 5, iar reclamanta nu își poate invoca propria culpă, respectiv
refuzul încheierii unui act adițional, în condițiile stabilite prin art. 4, art.
5 din contract, deși condițiile convenite de părți sunt îndeplinite, pentru a solicita
evacuarea din spațiul situat în București, sector 1.
Nu au fost reținute nici susținerile reclamantei
în sensul aplicabilității art. 12 din Memorandumul de înțelegere din 1
septembrie 1993, întrucât acest act nu este opozabil pârâtului. Acesta s-a subrogat
în drepturile R.A. R.O. doar în ceea ce privește contractul de asociere.
În ceea ce privește cererea reconvențională
formulată de pârât, instanța a reținut că prelungirea duratei contractului de asociere
s-a produs în condițiile stabilite de părți prin contract, astfel încât reclamanta
nu mai poate fi obligată, încă o dată, la prelungirea contractului și nici nu se
impune în aceste condiții instituirea unui drept de retenție, în sensul solicitat
de pârât.
În baza considerentelor de fapt și de drept
reținute, instanța a respins, ca nefondate, atât cererea principală, cât și cererea
reconvențională.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel ambele părți, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 135 din 8 aprilie
2013 a Curții de Apei București, secția a V-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul
declarat de SC R. SA. și s-a admis apelul declarat de Partidul Social Democrat,
împotriva sentinței civile nr. 14054 din 29 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 9540/3/2005.
S- a dispus schimbarea în parte a sentinței
atacată în sensul că, a obligată reclamanta SC R. SA să respecte dispozițiile contractului
de asociere, în sensul prelungirii duratei acestuia până la recuperarea sumei de
4.558.550 RON (2.274.275 RON + 2.284.275 RON) reprezentând cheltuielile efectuate
de Partidul Social Democrat cu punerea în stare de funcționalitate a imobilului
situat în București, sector 1. A fost constatat un drept de retenție în ceea ce
privește suma de 4.558.550 RON, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței
atacate.
În pronunțarea soluției, curtea de apel
verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a reținut
că, în mod corect, Tribunalul București a respins cererea de evacuare a Partidului
Social Democrat din imobilul situat în București, sectorul 1, deoarece „o interpretare
a clauzelor în sensul solicitat de reclamantă ar lipsi de efecte dispozițiile
art. 5 din contract, întrucât, dacă s-ar interpreta că este la latitudinea reclamantei
exprimarea consimțământului pentru prelungirea duratei contractului, chiar dacă
cheltuielile pârâtului nu au fost recuperate, includerea art. 5 ar fi fost inutilă,
părțile având posibilitatea prelungirii contractului, indiferent de circumstanțe,
în condițiile prevăzute de art. 4. Or, conform art. 978 C. civ., clauzele contractuale
trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice”. Apelanta-reclamantă
nu a facut nicio mențiune cu privire la faptul că Partidul Social Democrat a efectuat
cheltuieli pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii ce face obiectul
litigiului susținând doar că aceste cheltuieli sunt voluptuarii,
În vederea reabilitării imobilului situat
în București, sectorul 1, reclamanta a încheiat cu R.A. R.O. contractul de asociere
din 11 octombrie 1993, iar ulterior a semnat și cu Partidul Social Democrat contractul
din 12 august 2002 prin care acesta s-a subrogat în drepturile și obligațiile regiei,
fiind efectuate investiții într-o clădire pe care proprietara SC R. SA o lăsase
în stare de degradare, astfel încât imobilul a fost reamenajat din cămin de nefamiliști,
într-o clădire de birouri. Prin contractul de asociere din 11 octombrie 1993 se
precizează de către apelanta-reclamantă în art. 11 că „la suprafața construita de
3280 mp se stabilește un nivel de chirie de 2,3 dolari SUA/mp/lună, respectiv 7.544
dolari SUA, astfel că părților Ie revin următoarele cote proporționale: 17% SC
R. SA, 1.282 dolari SUA/lună și 83% R.A. R.O., 6.262 dolari SUA/lună”. De asemenea,
la art. 15 din același contract de asociere, apelanta-reclamantă a menționat că
„în cazul în care R.A. R.O. va subînchiria o parte din clădire către persoane fizice
române sau străine, SC R. SA are dreptul de a numi un expert contabil care să constate
semestrial veniturile nete realizate din exploatarea clădirii și plățile către asociat,
proporțional cu cota de participare.” De altfel, apelanta-reciamantă, în cererea
introductivă la instanță a indicat ca temei de drept prevederile art. 1436 C. civ.,
potrivit cărora „locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine
cu trecerea termenului, flră să fie trebuința de o prealabilă înștiințare.”
Au fost avute în vedere dispozițiile de
art. 977 C. civ., potrivit cărora „interpretarea contractelor se face după intenția
comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor”, dar și cele ale
art. 979 C. civ., „termenii susceptibili de două înțelesuri se interpretează în
înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului”, astfel că în mod corect
s-a reținut de instanța de fond că există un contract de asociere care nu a fost
denunțat.
S-a reținut că apelanta-reclamantă nu a
combătut în niciun fel sentința prin care se menționează: „contractul dintre părți
s-a prelungit în condițiile prevăzute de art. 5, iar reclamanta nu își poate invoca
propria culpă, respectiv refuzul încheierii unui act adiționai, în condițiile stabilite
prin art. 4 și art. 5 din contract (...)”. Pe cale de consecință, Curtea a reținut
cazul prevăzut de art. 5 din contractul de asociere încheiat între părți, potrivit
cu care „în cazul ea în perioada celor 10 ani de asociere, asociații nu-și recuperează
cheltuielile suportate pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii, durata
asocierii se va prelungi până ia recuperarea tuturor cheltuielilor, conform
art. 4”. Cum pârâta nu și-a recuperat cheltuielile pentru punerea în stare de funcționalitate
a clădirii, în mod corect instanța de fond a respins cererea de evacuare a pârâtei
din imobilul în litigiu, drept pentru care apelul declarat de SC R. SA a fost respins,
ca nefondat.
Curtea a apreciat întemeiat apelul declarat
de pârâtul Partidul Social Democrat și a schimbat în parte sentința atacată în sensul
că a admis cererea reconvențională și a obligat SC R. SA să respecte dispozițiile
contractului de asociere din 11 octombrie 1993 în sensul prelungirii duratei contractului
până la recuperarea sumei de 4.558.550 ROL reprezentând cheltuielile efectuate de
Partidul Social Democrat. S-a reținut că expertizele efectuate în cauză demonstrează
ca lucrările de intervenție finalizate în 1994 de către R.A. R.O. au avut ca scop
utilizarea clădirii cu funcțiunea de clădire de birouri, aceasta fiind cerința utilizatorului
de la acea perioada (R.A. R.O.). Clădirea a funcționat astfel, până în 2002. La
acea dată uzura clădirii era normală referitor la vechimea lucrărilor realizate.
După execuția lucrărilor de intervenție de către R.A. R.O., în anul 2002, la data
cesiunii contractului de asociere clădirea respecta criteriile de performanța corelate
cu destinația clădirii de la acea perioadă și anume clădire de birouri. Ulterior,
lucrările de intervenție realizate de către Partidul Social Democrat în perioada
2002-2004 au avut ca referință proiectul amenajare sediu birouri Partidul Social
Democrat. Proiectul a fost elaborat pe baza unor noi cerințe ale utilizatorului
corelate cu noua utilitate și funcțiune a clădirii, clădire sediu de partid. Aceste
noi cerințe au avut în vedere: necesitatea unor spatii utile mai mari în anumite
zone ale clădirii, creșterea nivelului de siguranța al clădirii ca urmare a modificării
categoriei și clasei de importanță a clădirii, creșterea performanței seismice a
clădirii, modificarea instalațiilor sanitare, termice și electrice. Lucrările au
fost finalizate în decembrie 2004. Ca atare, s-a reținut că Partidul Social Democrat
a respectat criteriiie de performanță corelate cu destinația clădirii de la acea
perioadă și anume clădire sediu de partid.
Contractul de asociere în participațiune
s-a încheiat pe o durată de 10 ani de la data semnării lui cu posibilitatea prelungirii
prin acordul scris al părților (art. 4). Potrivit art. 5, în cazul în care în perioada
celor 10 ani de asociere, asociații nu-și recuperează cheltuielile suportate pentru
punerea în stare de funcționalitate a clădirii, durata asocierii se va prelungi
până la recuperarea tuturor cheltuielilor. Făcând abstracție de prevederile art.
5 și art. 6 din contractul de asociere din 1993 și de acordul pe care SC R. SA l-a
dat pârâtei pentru efectuarea lucrărilor de investiții și modernizare, Partidul
Social Democrat s-a văzut în situația de a nu-și putea recupera cheltuielile suportate
pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii.
Prin contractul de cesiune semnat de reclamantă,
aceasta recunoaște împrejurarea că R.A. R.O. a executat lucrările pentru aducerea
în stare de folosință a imobilului și că recuperarea sumei investite de R.A.
R.O. nu s-a realizat în întregime. Prin același contract de cesiune reclamanta a
fost de acord cu subrogarea Partidului Social Democrat în locul R.A. R.O., înțelegând
să se asocieze cu pârâtul în vederea continuării raporturilor juridice și cu respectarea
tuturor clauzelor prevăzute în contractul de asociere din 11 octombrie 1993. Cu
adresa din 24 octombrie 2002 SC R. SA , în calitate de proprietar, și în temeiul
art. 9 Iit. f) din contractul de asociere din 1993 și al prevederilor contractului
din 2002 reclamantul și-a dat acordul Partidului Social Democrat pentru efectuarea
lucrărilor de investiții și modernizare. În aceste condiții Partidul Social Democrat
a efectuat lucrări de modernizare la imobil în perioada 2002-2004 în sumă de 2.284.275
RON conform expertizei, iar valoarea chiriilor plătite de pârâtă reclamantei a fost
de 230.571,29 RON, din care reclamanta a retumat pârâtei suma de 51.711,54 RON,
acceptând doar suma de 178.859 RON, ce reprezintă chiria pentru perioada 1
septembrie 2002-31 martie 2005. Expertiza de la fond a stabilit că pârâtul a recuperat
o cotă de 3,33% din investiția efectuată, valoarea chiriilor nefiind contestate
de nici o parte prin apelurile declarate.
S-a concluzionat că pârâta Partidul Social
Democrat nu și-a recuperat cheltuielile efectuate cu punerea în stare de funcționalitate
a imobilului situat în București, sector 1, deși pentru efectuarea acestor lucrări
acesta a avut acordul scris al reclamantei, motiv pentru care Curtea va schimba
în parte sentința atacată în sensul că va admite cererea reconvențională și va obliga
SC R. SA să prelungească durata contractului de asociere până la recuperarea cheltuielilor
utile și necesare efectuate de Partidul Social Democrat în cuantum de 4.558.550
RON. La aceste cheltuieli Curtea a înlăturat din caicul cheltuielile voluptorii
în cuantum de 269.846 RON reprezentând dotări pentru birouri.
În ceea ce privește dreptul de reîenție,
Curtea a reținut că Partidul Social Democrat a efectuat cheltuielile de investiție
la imobil în sumă de 4.558.550 RON din care 2.274,275 RON reprezintă investiții
preluate de la R.A. R.O. și 2.284.275 RON investiții executate efectiv de pârâtă
în perioada septembrie 2002-noiembrie 2004, astfel încât pentru considerentele reținute,
în conformitate cu art. 297 C. proc. civ., curtea de apel a respins, ca nefondat,
apelul reclamantei și a admis apelul formulat de pârâta reconvenîentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
reclamanta SC R. SA.
criticând hotărârea atacată din perspectiva dispozițiilor
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta a criticat
soluția instanței de apel în ceea ce privește obligarea societății la respectarea
dispozițiilor contractului de asociere, în sensul prelungirii acestuia până la recuperarea
de către Partidul Social Democrat a sumei de 4.558.550 RON reprezentând cheltuieli
efectuate de acesta cu punerea în stare de funcționalitate a imobilului aparținând
SC R. SA. Apreciază ca fiind eronată și lipsită de temei legal interpretarea dată
art. 4 și art. 5 din contractul de asociere din 1993. În dezvoltarea acestui motiv
arată că, în mod greșit instanța de apel a reținut că părțile s-au obligat să încheie
acte adiționale de prelungire până la recuperarea investițiilor făcute, lipsind
astfel de eficacitate art. 4 și art. 5 din contract care stipulează în mod expres
ca prelungirea se face prin numai prin semnarea unui act adițional la contract,
ceea ce implica acordul ambelor părți, condiție care nu a fost îndeplinită. Apreciază
eronata și afirmația instanței de apel, care, făcând aplicarea art. 977 și art.
979 C. civ., reține că nu a fost denunțat contractul de asociere întrucât art. 4
din contract este clar și nu iasă loc de interpretare în sensul că stipulează faptul
că acesta „poate fi prelungit numai prin acordul scris al părților, anual”.
Susține netemeinicia afirmațiilor instanței
cu privire la admiterea apelului formulat de către Partidul Social Democrat. Arată
în privința investițiilor efectuate de R.A. R.O. că instanța de apel reține, din
expertizele efectuate în cauză, că lucrările de intervenție finalizate în 1994 de
către R.A. R.O. au avut ca scop utilizarea clădirii cu funcțiunea de clădire de
birouri, aceasta fiind cerința utilizatorului, iar clădirea a funcționat astfel
până în 2002. Cu privire la acest aspect, recurenta face trimitere la conținutul
art. 7 a actului adițional la contractul de cesiune din 12-13 august 2002 și
art. 7 lit. b) din contractul de asociere din 11 octombrie 1993 din care rezultă
că valoarea lucrărilor estimată la suma de 740.000.000 ROL a fost considerată de
părți ca fiind utilă și necesară pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii,
din clădire, cămin de nefamiliști în clădire cu destinație de birouri. Rezultă faptul
că investițiile efectuate de R.A. R.O. finalizate în anul 1994 au fost suficiente
pentru punerea în stare de funcționalitate a clădirii, aceasta funcționând astfel
până în anul 2002.
Soluția instanței de apel este criticată
și cu privire la constatarea dreptului de retenție în ceea ce privește suma de 4.558.550
RON. Arată că instanța de apel s-a pronunțat pe acest capăt de cerere deși prin
încheierea de ședința din data de 18 octombrie 2006 instanța de fond a admis excepția
tardivității precizării acțiunii principale și excepția tardivității precizării
cererii reconvenționale.
În ceea ce privește dreptul de retenție,
invocă că acesta este un mijloc specific de garantare a obligațiilor care nu poate
fi instituit favoarea pârâtului într-o acțiune în evacuare promovată de reclamant
împotriva sa. Întrucât dreptul de retenție este dreptul pe care chiriașul îl are
de a păstra posesia bunului până la restituirea cheltuielilor, ca o garanție acordată
acestuia în vederea recuperării sumelor, și în situația în care instanța a respins
cererea principală, de evacuare a intimatului, și a obligat societatea la prelungirea
contractului de asociere, rezultă că intimatul Partidul Social Democrat exercita
efectiv posesia bunului în virtutea celor dispuse de instanță, astfel nu se justifică
dreptul de retenție asupra imobilului, drept care îi asigură același lucru, respectiv
exercitarea posesiei. Ca atare, Partidul Social Democrat ar fi avut la dispoziție
alte căi legale pentru recuperarea contravalorii investițiilor efectuate.
Solicită admiterea recursului, modificarea
deciziei atacată în sensul evacuării Partidului Social Democrat din imobilul proprietatea
sa situat în București, sector 1, ocupat în prezent fără titlu de către pârâtă,
cu plata cheituielielilor de judecată.
Intimatul Partidul Social Democrat a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât din probele administrate
rezultă că și-au îndeplinit toate obligațiile legale și contractuale, astfel încât
instanța de fond, precum și instanța de apel, în mod corect au respins cererea recurentei-reclamante
având ca obiect evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 1.
Analizând actele și lucrările dosarului,
raportat la motivele de recurs formulate și dispozițiile legale incidente în cauza,
Înalta Curte va constata recursul ca fiind nefondat având în vedere următoarele
considerente:
Într-un prim motiv de recurs, reclamanta
critică hotărârea atacată susținând faptul că, în mod greșit instanța de apel a
obligat societatea la respectarea dispozițiilor contractului de asociere, în sensul
prelungirii acestuia până la recuperarea de către pârâtă a sumei de 4.558.550 RON
reprezentând cheltuieli efectuate de acesta cu punerea în stare de funcționalitate
a imobilului aparținând SC R. SA, apreciind în esență că admiterea acestui capăt
de cerere s-a realizat ca urmare a interpretării eronate a clauzelor contractuale,
respectiv a art. 4 și art. 5 din contractul de asociere din 1993.
În circumstanțele relevate, se constată
că, dezvoltarea acestui motiv nu satisface exigențele art. 304 pct. 1-pct. 9 C.
proc. civ. care reglementează cazurile de casare ori modificare pentru exercitarea
controlului de legalitate în recurs, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a
hotărârii recurate, atât timp cât se axează exclusiv pe aspecte de interpretare
și evaluare a probelor și, ca atare, nu pot fi analizate. Modul de soluționare a
litigiului referitor fa executarea contractului și modul în care instanța de apel
a dispus executarea obligațiilor în limitele contractului de asociere din 1993 dând
astfel eficiență principiului voinței interne a părților ca efect al interpretării
clauzelor contractuale în executarea prestațiilor nu constituie veritabile critici
de
nelegalitate care să poată
face obiect de analiză în recurs, întrucât se circumscriu sferei fostelor cazuri
de recurs prevăzute de pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ. Or, ca urmare
a abrogării pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ., în recurs nu mai pot
fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinîcie a hotărârii recurate, care să
implice o schimbare ori o reanalizare a stării de fapt, o reapreciere a probatoriului
administrat, o reiterare a istoricului cauzei etc, ci doar aspecte de strictă legalitate,
instanța de recurs fiind abilitată să cenzureze hotărârea recurată doar sub aspectul
legalității sale. Or, argumentele recurentei subsumate acestui motiv nu generează
un asemenea control, chiar dacă, în mod formal, s-a indicat ca temei de drept motivul
de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Exercitarea controlului de legalitate nu
poate fi realizat nici ca urmare a motivului de recurs prin care reclamanta formulează
critici în privința modului în care a fost soluționat apelul formulat de pârâta
Partidul Social Democrat. Reclamanta include în sfera motivului de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 din cod criticile care vizează, în esență, greșita admitere a
apelului pârâtei din perspectiva modului în care instanța de apel a efectuat interpretarea
actului adițional la contractul de cesiune, recurenta realizând în dezvoltarea acestui
motiv de recurs propria interpretare a actului juridic, cu referire expresă la
art. 7 lit. b) din contractul de cesiune. Totodată, referitor la considerentele
instanței de apel recurenta formulează aprecieri asupra atribuirii greșite a caracterului
de utilitate al lucrărilor pentru funcționalitatea clădirii, dar și în privința
stabilirii aportului părților, conform art. 7 din contractul de asociere. Or, în
acest context, criticile formulate asupra modului în care instanța de apel a concluzionat
asupra naturii și destinației lucrărilor efectuate la imobil cu punerea în stare
de funcționalitate a imobilului situat în București, sector 1 nu se încadrează în
criticile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
întrucât analiza implică un control asupra netemeiniciei hotărârii atacate din perspectiva
modului în care a fost stabilită situația de fapt pe baza evaluării și interpretării
probelor administrate, analiză incompatibilă cu structura actuală a căii extraordinare
de atac a recursului, astfel cum s-a expus deja.
În
ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea regulilor
procedurale în soluționarea capătului de cerere privind dreptul de retenție, precum
și cele care se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor legale care stabilesc
regimul juridic al dreptului de retenție, Înalta Curte reține că deși argumentele
invocate fac posibil încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304
pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. (nu numai pct. 9, cum susține recurenta), aceste
nu sunt fondate.
Astfel, critica care face posibil încadrarea
în art. 304 pct. 5 din cod care vizează încălcarea regulilor procedurale referitoare
la soluționarea greșită a cererii privind constatarea dreptului de retenție, deși
respectivul capăt de cerere fusese respins ca tardiv introdus la instanța de fond,
este neîntemeiat. Verificarea
procedurii
desfășurată în fața instanței de fond denotă împrejurarea că, prin cererea depusă
la data de 5 mai 2005, pârâtul Partidul Social Democrat a formulat întâmpinare solicitând
respingerea acțiunii principale și a soiiciiat cu titlu reconvențional obligarea
reclamantei SC R. SA să prelungească durata contractului de asociere din 11
octombrie 1993 până la recuperarea cheltuielilor suportate pentru punerea în stare
de funcționalitate a imobilului situat în București, sector 1, conform art. 5 din
contract și să se constate dreptul de retenție al Partidului Social Democrat asupra
imobilului litigios până la recuperarea sumelor de 25.541.211.640 ROL și, respectiv,
48.108.440.393 ROL reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru punerea
în stare de funcționalitate și modernizare a respectivului imobil. Reținând acest
cadru procesual, instanța de fond, prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2006,
a admis excepția tardivității precizării acțiunii principale și excepția tardivității
precizării cererii reconvenționale, circumstanță în care instanța de apel în exercitarea
controlului judiciar a analizat corect legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate
de instanța de fond în limitele obiectului investirii sale ca efect al cererilor
formulate inițial de către reclamanta SC R. SA și pârâtul reconvenient Partidul
Social Democrat.
Subsumând criticile formulate în susținerea
motivului de recurs referitor la regimul juridic al dreptului de retenție,
Înalta Curte reține în privința pretențiilor pârâtei reconveniente Partidul Social
Democrat că dreptul de retenție și dreptul de folosință au o natură juridică diferită,
ce le conferă particularități specifice. Astfel, dacă dreptul de retenție constituie
un mijloc de garantare a obligațiilor, pretențiile constând în recunoașterea unui
drept de folosință se întemeiază pe răspunderea civilă contractuală, având la bază
contractul de cesiune și cel adițional, ce are ca subiecte părțile din prezenta
cauză.
Deși dreptul de retenție este, într-adevăr,
cum susține și recurenta, un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând
în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în
detenția sa, până ce debitorul nu-i plătește tot ce are legătură cu acel bun, acesta
este diferit de dreptul de folosință care, astfel cum rezultă din situația de fapt
reținută, își are izvorul în contractul părților. Soluționarea în sensul admiterii
pretențiilor reconvenientei este corectă și nu exclude existența celor două raporturi
juridice diferite, întrucât acestea, deși ipotetic converg spre aceeași finalitate,
ele pot coexista întrucât efectele juridice pe care le provoacă sunt diferite. Dacă
capătul de cerere privind dreptul de folosință asupra imobilului a fost recunoscut
dând eficiență clauzelor contractuale inserate în contractul de cesiune și cel adițional,
existența dreptului de retenție este justificată de prezența conexității obiective
speciale născută între bun și creanța pârâtei reconveniente care a luat naștere
în legătură directă cu imobilul litigios grevat, context în care cele două drepturi
nu se exclud, având o existență de sine stătătoare.
Drept urmare, constatându-se că instanța
de apel a efectuat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale,
Înalta Curte va constata netemeinicia motivelor de recurs circumscrise art. 304
pct. 9 C. proc. civ., drept pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.
(1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC
R. SA împotriva deciziei civile nr. 135 din 8 aprilie 2013 a Curții de Apel București,
secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de reclamanta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 135 din 8 aprilie 2013 a Curții
de Apei București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7
mai 2014.